Atingerea mainii de Maestru
Strigând, lovind cu ciocănel de lemn, licitatorul
Se gândi că nu prea merită efortul
Să-şi piardă timp cu vechea vioară,
Dar continua, zambind, s-o tina-n brate.
“ Ce licitez eu, oameni buni�?, striga el,
“ Hai, care este primul ?�?
“ Un dolar, un dolar, apoi doi. Doar doi?�?
“ Doi dolari, dar care dă trei? “
“ Trei dolari, o dată; trei dolari, de două ori�?;
“ Mergem spre trei�?…….Dar nu,
Din fundul camerei, un bărbat cu părul cărunt
Veni în faţă şi luă arcuşul,
Apoi, ştergând praful de pe vechea vioară,
Şi întinzându-i corzile slăbite,
Cântă o melodie dulce şi pură
Aşa cum numai îngerii mai cântă.
Melodia se opri, iar licitatorul
Cu o voce înceată şi joasă,
Spuse : Cât licitez eu, oameni buni pentru vioara veche
Şi o ridică împreună cu arcuşul.
“ O mie de dolari, care dă două?�?
“ Două mii! Care dă trei?�?
“ Trei mii o dată; trei mii de două ori;
Şi gata s-a adjudecat�?, mai spuse el.
Oamenii se veseliră, dar unii au strigat:
“ Noi nu prea înţelegem�?.
“ Ce i-a schimbat valoarea?�? Dulce veni şi replica:
“ Atingerea mâinii de maestru�?.
Şi uite aşa şi omul cu viaţa dezacordată,
Lovit şi împovărat de păcat,
Este scos ieftin la licitaţie în faţa mulţimii necugetate,
Precum vioara de care am vorbit.
O “ mizerie de vase�?, un pahar de vin ;
Un joc - şi el merge mai departe.
Se duce “ o dată�? şi de “două ori�?,
Se duce şi este aproape dus.
Dar vine Maestrul şi mulţimea cea proastă
N-o să înţeleagă niciodată
Cât face un suflet şi ce mult a însemnat
Atingerea divină a Maestrului.
Myra B. Welch
