Si o infinitate de cai spirituale prin care se poate ajunge la Ea!

Exista o serie de reguli in zendo, pe care este bine sa le stiti atunci cand intrati intr-o sala de zen, dar aceste reguli, care par rigide sunt doar un aspect exterior si superficial al căii.
Zen-ul este ceva profund si firesc, ce nu are nimic de a face cu dogmele si ritualurile… sau cu rigiditatea si nefirescul.

Zen reprezintă, am putea spune, un amplu program de regăsire de sine. El ne pune faţă în faţă cu propria negare şi regăsire a fiinţei noastre profunde, şi subliniază suferinţele emanate din ataşamente, prejudecăţi şi separare. Zen ne învaţă cum să facem paşii care ne despart de noi înşine. Zen se află în bucuria noastră, în lacrimile noastre, în fuga gândurilor şi în respiraţia care ne susţine viaţa, inconştient. Zen nu ne uită, noi uităm de Zen. A încerca să umplem vidul şi vastitatea din noi cu înţelesuri exterioare este ca şi cum am turna apă într-un ocean, pentru a-l umezi! „Unde te afli? AICI. Cât este ceasul? ACUM.”

Zazen reprezintă inima practicilor meditative ale budismului Zen. Zazen este mai mult decât o meditaţie, este o atitudine faţă de noi înşine şi de întreaga lume în care fiinţăm. Traducerea literală a termenului semnifică „meditaţie şezând”, însă contextul semantic presupune ca practicantul Zen să adopte o anumită postură, să obţină gradat o stare de calm profund al minţii şi trupului, şi astfel să „invite” în fiinţa sa manifestarea unor stări iluminatorii (satori).

”Meditația în MIJLOCUL acțiunii este de un miliard de ori superioară celei în liniște.”

Dogen este autorul unor importante tratate care au fundamentat doctrina și practica Zenului si au pus bazele unei vieți monastice dedicate buddhismului autentic.

Ca şi alte şcoli buddhiste, Chan se autodefineşte nu ca una dintre multele şcoli sau interpretări ale buddhismului, ci ca însăşi învăţătura autentică a lui Buddha Sakyamuni.