Vrei să ai incredere în Sine?
Atunci… nu-L căuta – fii Sinele!

Si o infinitate de cai spirituale prin care se poate ajunge la Ea!

“Findca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu,ca oricine crede in el sa nu piara ci sa aiba viata vesnica!”

Film poetic, neconvenţional, fără cuvinte, ce ne arată lumea în complexitatea ei tulburătoare. Începe dimineaţa, cu peisaje naturale, lumea la rugăciune; vulcani, cascade, păduri; sute de călugări fac o invocaţie; indigeni îşi vopsesc corpul; un dans al unui întreg sat; distrugerea naturii de către om; sărăcie, viaţă urbană agitată, fabrici, război, lagăre de concentrare şi gropi comune; ruine antice, râul sfânt, rugăciune şi reîntoarcerea la natură, stelele străbat cerul…

Există situații în care un om este torturat, are o boală incurabilă ce generează suferință ori este operat pe viu, fără anestezie, din motive obiective. Putem menționa aici chiar și situația unei femei aflată în travaliul nașterii sau situația unei persoane căreia energia fundamentală Kundalini s-a trezit.

Zen reprezintă, am putea spune, un amplu program de regăsire de sine. El ne pune faţă în faţă cu propria negare şi regăsire a fiinţei noastre profunde, şi subliniază suferinţele emanate din ataşamente, prejudecăţi şi separare. Zen ne învaţă cum să facem paşii care ne despart de noi înşine. Zen se află în bucuria noastră, în lacrimile noastre, în fuga gândurilor şi în respiraţia care ne susţine viaţa, inconştient. Zen nu ne uită, noi uităm de Zen. A încerca să umplem vidul şi vastitatea din noi cu înţelesuri exterioare este ca şi cum am turna apă într-un ocean, pentru a-l umezi! „Unde te afli? AICI. Cât este ceasul? ACUM.”

Undeva în fiinţa fiecărui om se află un plexus energetic, extrem de fin, care constituie „poarta” către acea dimensiune infinită, atemporală, nemuritoare din noi. Este expresia lui Dumnezeu în noi, sursa creaţiei pure, centrul fiinţei noastre. Anumite surse concordă în a situa proiecţia acestui locus în corpul fizic într-o zonă aflată „în centrul pieptului, uşor către dreapta”. Altele vorbesc doar despre Inima noastră, centrul spiritual al fiinţei umane, fără a preciza exact locul acesteia. Cert este că zona pieptului este implicată în „Marea Trecere”, saltul de la fiinţa limitată şi separată de restul lumii, la omul divin, fiinţa cosmizată care se regăseşte în toate elementele Creaţiei, fiind unită cu Creatorul Însuşi, întru conştiinţă.

“Fii foarte, foarte liniştit, şi ai putea auzi chemarea tăcută, ca o şoaptă de dor din inima ta…”, a spus încet Maestrul. “Din inima mea?”, a întrebat discipolul, nedumerit. “Dar ea nu face decât să bată toată ziua şi toată noaptea, trimiţând neîncetat sânge în tot corpul meu!”, a continuat el. “Există o altă Inimă….. un Centru etern, desăvârşit, de unde izvorăsc Lumina şi Iubirea adevărate, infinite, sublime…. Acolo aş dori să ne regăsim”, şopti Maestrul, iar şoapta sa se ascunse în foşnetul frunzelor mângâiate de vânt, şi în zgomotul gândurilor din mintea dicipolului său…”.

Conferinţa “The Flowering of Human Consciousness” (Înflorirea conştiinţei umane), este ţinută de Eckhart Tolle pe 5 martie 2001, în La Jolla, California, SUA

Adica ce faci aceea obtii, “daca semeni vant, culegi furtuna” si “cum iti asterni, asa dormi”…

Este o uimitoare metoda de comunicare directă quasiparanormala cu Divinitatea, care este insa, in acelasi timp, foarte fireasca.

Marirea aspiratiei spirituale prin actiuni constiente realizate de persoana nemultumita de nivelul sau actual este posibila[...]

O stare speciala care te face sa te simti viu, intelept, creativ si divin inspirat…