V

VA = sau; ori
VACHAKA(H) = desemnind; indicind
VAHITA = flux
VAIKHARI = sunetul fizic
VAIRA = ostilitate
VAIRAGYA = detasare spirituala
VAIRAGYABHYAM = prin VAIRAGYA
VAIRAGYAM = absenta dorintei
VAIRAGYAT = prin VAIRAGYA
VAIRATYAGAH : atunci cind aspirantul este ferm stabilit in
AHIMSA, chiar si ultimele urme de violenta dispar, sufletul se
manifesta in exterior sub forma unui cimp magnetic, numit
VAIRATYAGAH, care este abandonarea ostilitatii.
VAISHARADYE = dupa ce a devenit absolut expert
VAISHWANAR PURUSHA : constiinta mentala a lumii exterioare (dupa
Vedanta)
VAJRA NADI = Nadi exterior
VAJRASAMHANANATVANI = duritate
VARANA = obstacole
VARTA = facultatea mirosului
VARUNI = un Nadi
VASANA(S) = (SAMSKARAS-urile) : – memorie (constienta). Dorinte,
inclinatii, impresii ascunse, ambitii care persista in
strafundurile fiintei, dar care pot in orice moment sa revina la
suprafata in constiinta; – VASANA (inconstienta).
VASANABHIH = produs de VASANAS
VASHIKARA = control
VASHITWA = putere psihica paranormala care conduce la controlul
deplin realizat asupra tuturor obiectelor organice si
anorganice
VASHYATE = stapinire
VASIKARAH = stapinire
VASTU = obiect
VASTUSAMYE = prin asemanarea obiectului
VEDANA = constiinta pipaitului
VEDANTA =
VEDANTYAH = a fi experimentat
VIBHAGA = constituente
VIBHAKTAH = separat
VICHARA = reflectarea intuitiva
VICHARA SAMADHI = stadiul astral (din cele 4 stadii ale lui
SAMPRAJNATA SAMADHI)
VICHCHHEDAH = incetare; pauza
VICHCHHINNA = dispersat; conflictuale
VIDEH = yoghini dezincarnati
VIDEHA PRAKRITILAYA = yoghinii care nu si-au angrenat toate
structurile in procesul de eliberare spirituala; yoghinii care s-au
oprit inainte de a atinge eliberarea.
VIDEHMUKTI : PURUSHA, o data eliberat, nu mai are deloc grija de
PRAKRITI. PRAKRITI va deveni astfel serbada si slaba, parasind in
cele din urma pe JIVANMUKTA
VIDHARANABHYAM = retinere, KUMBHAKA
VIDUSHAH = a celui invatat; invatat sau intelept
VIDYA = iluminare vezi fise
VIJNANAMAYAKOSHA =
VIKALPA = fantezie; imaginatie
VIKALPAIH = prin alternare
VIKARANABHAVAH = eliberarea de organele de simt
VIKSHEPA = distractie; oscilatia (mintii)
VIKSHIPTA = (stadiul al doilea al lui KUNDALINI). Este o stare
oscilatorie a mintii in care constiinta individuala oscileaza intre
stabilitate si distractie-(YOGA incepe cind s-a ajuns la aceasta
stare a mintii).
VINIVRITTIH = aplicare; incetarea completa
VIPAKA = fructificare sau coacere
VIPAKAH = a secoace; a se maturiza
VIPARYAYA(H) = cunoastere gresita (incorecta) sau eronata.
VIPRAKRISTA = departat
VIRAMA = oprire
VIRODHAT = pe seama; opunind
VIRYA = energie, vointa puternica; curaj de neinfrint
VISAYA = obiect
VISAYAH = obiecte ale perceptiei simturilor
VISAYAM = obiect
VISAYANAM = ale obiectelor
VISAYAVATI = senzorial
VISHESA = cu diferenta; stadiul mental al lui VITARKA (unul dintre
cele 4 stadii ale lui SAMPRAJNATA SAMADHI); diferenta
VISHESAH = special, particular
VISHESARTHATVAT = deoarece are un obiect particular
VISHOKA = fara suparare
VISHVA PURUSHA = “lumea” sau MACROCOSMOSUL lui PURUSHA (Sinele
Suprem DIVIN)
VISHWANAR PURUSHA = constiinta mentala a lumii exterioare (dupa
Vedanta)
VITARAGA = persoana lipsita de pasiuni, care a depasit RAGA
(atractie)
VITARKA = “intrebare” sau gindire verbala; prin alternare; nivele
sau stari de constiinta; primul stadiu al GUNAS-urilor. In el
exista diferente si le putem constientiza; pasiuni; indoiala;
incertitudine
VITARKA SAMADHI = forma de SAMADHI in care exista un sablon
supra-mental al constiintei
VITRISNASYA = aceluia care e liber de dorinta
VIVEKA = intelegerea corecta a naturii adevarate a lui PURUSHA si
PRAKRITI; discriminare reala.
VIVEKA JNANA = cunoasterea dobindita prin separarea materiei de
energie
VIVEKAJA JNANA = cunoasterea nascuta din constiinta ultimei
realitati. Cel mai inalt nivel de superconstiinta
VIVEKAJAM = nascut din realizarea; nascut din VIVEKA
VIVEKAKHYATEH = prin discriminare
VIVEKAKHYATI = procesul de cunoastere prin VIVEKA (de indepartare
a lui AVIDYA(ignoranta))
VIVEKANIMNAM = inclinat spre VIVEKA
VIVEKINAH = aceia care au o mare putere de discriminare
VIYOGA = practica YOGA; separare
VRITTAYAH = modificari ale mintii
VRITTI(S) = modificari mentale; sablon
VRITTIH = stare a mintii
VYADHI = boala
VYAKHYATA = explicat
VYAKHYATAH = sunt explicate
VYAKTA = manifestat
VYANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
majore). Actioneaza in regiunea anala; guverneaza circulatia
singelui
VYAVAHITA = ascuns
VYAVAHITANAM = separat
VYUHA = aranjament
VYUTTHANA = exprimarea, manifestarea, exhibitia, ivirea; a iesi
la iveala
VYUTTHANE = in starea de constiinta a lumii

VAIRAGI = cei care, datorita evolutiei lor spirituale, au
ajuns sa se detaseze spontan de manifestare, renuntind aproape
complet la lume si aratind (prezentind) o completa indiferenta atit
fata de aceasta cit si fata de manifestare. Acest termen este
adeseori utilizat pentru a defini in general ascetismul ca stare
fireasca.

VARA (VARADA) MUDRA = Gestul simbolic de acordare a gratiei
sau de oferire a darurilor spirituale, ilustrat in numeroase
reprezentari traditionale ale unor forte cosmice, entitati sau
fiinte foarte evoluate spiritual. Aceasta MUDRA se realizeaza cu
mina dreapta care este orientata in jos, cu palma catre in fata.
Intr-o varianta, degetul mare si degetul aratator ale miinii
orientate in jos se ating usor. In cele mai multe cazuri, VARA
MUDRA (gestul indeplinirii dorintelor elevate, binefacatoare ale
adoratorilor) este combinat cu ABHAYA MUDRA, gestul neinfricarii.

VASANA = impresie mentala puternica, dorinta intensa care ne
domina, inclinatie abisala (subconstienta), obisnuinta tiranica.

VASISHTHA – Sfint celebru, initiat, BRAHMAN si autor al lui
RIGVEDA VII. Intre el si sfintul VISHVAMITRA, originar din casta
KSHATRIYA, exista o foarte mare rivalitate ce reflecta lupta pentru
suprematie care se dadea in acea epoca intre BRAHMANI si KSHATRIYA
(razboinici). Acestia din urma, care erau deseori regi plini de
intelepciune, refuzau sa primeasca ordine din partea preotilor care
uneori erau plini de aroganta si infatuati. VASISHTHA si
VISHVAMITRA s-au inteles in final dupa ce acesta din urma a reusit,
prin forta procedeelor spirituale intense sa se ridice pentru a
ajunge in casta BRAHMANILOR.
Dupa MANU, VASISHTHA a fost unul din cei sapte RISHI si din
cei zece PRAJAPATI descendenti din BRAHMA. Un imn din RIGVEDA ii
reprezinta ca fii ai lui VARUNA. Intr-un alt imn el apare ca
protector al locuintelor. Intr-o zi el a adresat un cuvint unui
ciine care latra mereu atunci cind acesta tocmai vroia sa intre in
casa lui VARUNA. Ciinele s-a calmat imediat si apoi a adormit. De
aici provine obiceiul de a recita din versurile lui VASISHTHA in
cazul in care patrund in mod abuziv in casa hoti sau spargatori sau
chiar pentru a fi feriti de asemenea situatii.

VASISHTHA era stapinul lui SURABHI (“Vaca sau energia
datatoare a abundentei”) care implinea prompt toate dorintele.
Aceasta vaca a provocat pina la urma invidia lui VISHVAMITRA.
Istoria disputei celor doi sfinti face obiectul a numeroase poezii
si fabule. Ea este de asemenea povestita in RAMAYANA. VASISHTHA era
preotul familiei DASHRATHA, tatal lui RAMA. VALMIKI a scris o
lucrare in sanscrita, YOGA VASISHTHA, povestind in mod fidel
invataturile date de VASISHTHA elevului sau iubit RAMA.

VESELIE = emotie pozitiva stenica cu caracter primar
caracterizata printr-o stare de buna dispozitie, de multumire
interioara; reprezinta opusul tristetii si apare in fiinta umana
datorita procesului de rezonanta vital si psihic cu anumite energii
subtile armonioase, binefacatoare din MACROCOSMOS. Aceasta emotie
recunoaste in determinismul sau o multitudine de cauze: realizarea
unei activitati intelectuale, indeplinirea unei dorinte, o surpriza
placuta etc. Subiectul devine expansiv, comunicativ, starea
afectiva reflectindu-se in intregul sau comportament prin mimica si
gesturi corespunzatoare, tendinta la ilaritate. Ca stare afectiva
pozitiva, emotia este insotita de modificari fiziologice: cresterea
armonioasa a amplitudinii si frecventei respiratorii, vasodilatatie
periferica, cresterea tensiunii, cresterea metabolismului bazal si
a secretiilor.

VIJNANA = literal “constiinta”, “cunoastere”. Stare de
realizare spirituala suprema care permite eliberatului sa-l
perceapa permanent pe BRAHMAN (Supremul ABSOLUT) in inima lumii
fenomenale si aceasta se produce mai mereu nu numai in starea de
SAMADHI. Atunci lumea nu mai este pentru el decit o manifestare
plenara a lui BRAHMAN (Supremul ABSOLUT – DUMNEZEU). Pentru a
desemna aceasta forma de cunoastere suprema, VEDANTA vorbeste
despre “a-l vedea mereu pe BRAHMAN (DUMNEZEU) cu ochii deschisi”.
Cel care realizeaza aceasta experienta este numit VIJNANIN. Aceasta
stare desemneaza cea mai inalta forma de SAMADHI – BHAVA SAMADHI.

VIJNANAMAYA KOSHA = este cea de-a patra teaca (KOSHA) a
fiintei umane si este considerata a fi printre cele mai elevate
structuri invizibile ale omului. In microcosmosul fiintei umane ea
este teaca invizibila superioara a inteligentei care contine
energiile rafinate si facultatile care manifesta si fac cu putinta
inteligenta, discriminarea si vointa.

VIKSHEPA SHAKTI = Energia (SHAKTI) desfasurarii sau dispersiei
(VIKSHEPA); aspectul centrifug al fortei sau energiei (SHAKTI).
Reprezinta unul dintre cele doua procese fundamentale care
constituie AVIDYA (ignoranta) conceputa ca incapacitatea de a-l
recunoaste pe BRAHMAN. La modul general, AVIDYA se traduce prin
“ignoranta” sau, cu alte cuvinte, este definita drept incapacitatea
de a distinge realul de ireal, imuabilul de efemer. Necunoasterea
lui BRAHMAN (DUMNEZEU) provine din doua tipuri de fenomene:
1) adevarata natura a lui BRAHMAN este ignorata;
2) aceasta realitate ignorata este mascata sau ocultata (AVARANA)
printr-un element care vine sa o acopere. Acesta este al doilea
proces, numit VIKSHEPA sau, uneori, ADHYAROPA (“suprapunere
inselatoare”). Pentru a ilustra acest principiu, SHANKARA citeaza
exemplul clasic al funiei (prezentat si in celebrul tratat SHIVA
SAMHITA): nu numai ca funia nu este recunoscuta ca atare in
intuneric ci, in plus, peste ea se intinde sau se suprapune
fulgerator (VIKSHEPA sau ADHYAROPA) imaginea eronata a unui sarpe
(lumea fenomenala).
VILVA – vezi BILVA.5. VISHUDDHA CHAKRA – centrul situat in plan
subtil la baza gitului, tot in interiorul canalului SUSHUMNA. Este
centrul elementului subtil eter (AKASHA TATTVA). Corespondenta sa
fizica este plexul laringian. 16 NADI-uri simbolizate in forma unor
petale de lotus emana din aceasta CHAKRA a carei forma simbolica
este cercul, culoarea este indigo, MANTRA fundamentala ce ii
corespunde este (BIJA) HAM, animalul sau simbolic este un elefant
cu sase colti si zeitatile cu care se poate lua legatura prin el
sunt SADA SHIVA si o SHAKTI a sa SHAKINI.
“Concentrarea intensa si meditatia profunda asupra elementului
(TATTVA) acestei CHAKRA este definita in textele YOGA sub numele
EXPANSIUNEA beatifica, spatiala AKASHI DHARANA. Cel care practica
acesta forma de meditatie nu va dispare sau muri nici la disolutia
lumii (PRALAYA). El obtine cunoasterea intuitiva, perfecta a celor
patru VEDE, datorita meditatiei perseverente asupra acestui lotus.
El detine cunoasterea trecutului, prezentului si viitorului si
dobindeste controlul energiilor misterioase ale timpului (TRIKALA
- JNANA)”. (SIVANANDA).

VITALITATE = capacitatea sistemului organic si a celui psihic
si mental de a-si mentine echilibrul, a se regenera, de a se
incarca rapid cu energie subtila specifica, gratie proceselor de
rezonanta ce apar in universul nostru launtric prin punerea la
unison cu focarele de energie specifica din MACROCOSMOS si de a
evita disfunctionalitatile, epuizarea si involutia. Vitalitatea
este asigurata nu numai prin profilaxie, igiena, ASANA-e,
PRANAYAMA, continenta sexuala perfect realizata, trezirea
armonioasa a CHAKRA-elor, evitarea exceselor si privatiunilor
(yoghinii socotesc homeostazia o intelepciune a organismului), dar
si prin intretinerea functiilor psihosomatice prin antrenament si
activitate. Activitatea creatoare este principiul vitalitatii. A nu
se uita ca singurul remediu pentru a mentine acel activism din care
consta viata omeneasca – este totdeauna actiunea. Datorita
proceselor de rezonanta declansate si intretinute prin ACTIVITATE
(de exemplu activitatea sexuala) specifica este intretinut,
regenerat si mentinut in buna stare organul respectiv.
Pentru yoghini, VITALITATEA exprima un tip de capacitate
energetica subtila a organismului. In acelasi spirit “energetist”
s-a pronuntat H. Selye (energia de adaptare). Unii pun vitalitatea
organismelor pe socoteala “interactiunilor (+,-) interne” din
procesul metabolic, introduse prin chiar fecundatia (privita ca o
“asimilare reciproca” a gametilor) sau imprimate de catre mediu
(“asimilarea conditiilor neobisnuite”), vitalitatea stingindu-se
astfel, pe parcursul ontogenezei. De fapt este necesar sa facem
distinctia intre viabilitate (viata “minima”, determinata de
organizarea fundamentala minima a sistemului viu) si viata
viguroasa, vitalitatea propriu-zisa (data de redundanta organizarii
fundamentale).
Se mai poate deosebi vitalitatea grad care exprima cit de
viguros este organismul de vitalitatea forma (care ne indica prin
ce anume este el viguros si prin ce anume este el slab). Aici este
necesar sa acceptam criterii globale sau nespecifice de vitalitate,
cum ar fi: rezistenta la boli, productivitatea sau prolificitatea.
In continuare, o distinctie necesara este si cea intre vitalitatea
vegetativa si vitalitatea de relatie; trecerea de la un tip la
altul corespunde cresterii rolului proceselor informationale in
cadrul fenomenelor biologice. Vitalitatea de relatie, in forma sa
cea mai evoluata, este dependenta de functiunile psiho-mentale ce
se reflecta in procesele cerebrale; dezvoltarea vitalitatii de
relatie limiteaza oarecum vigoarea ancestrala a instantelor
vegetative. Vitalitatea mai trebuie examinata diferentiat in raport
cu mediul favorabil si cu mediul ostil, in raport cu statica si cu
dinamica sistemului viu.
Intensificarea vitalitatii sub actiunea binefacatoare a unor
conditii de mediu neobisnuite si-ar putea gasi explicatia in
antrenarea instantelor de adaptare, reglare si compensare, cu
interventia fenomenului (principiului) suprareglarii. Vitalitatea
este legata in adevar de interactiunile interne ale organismului,
dar intr-un mod subtil: redundantele si sinergismele se dezvolta
dialectic intr-un antagonism interstimulant.
In vitalitate trebuie sa recunoastem o componenta genotipica
(evidentiata, de exemplu, in fenomenul de heterozis) si o
componenta fenotipica; de influentele mediului depinde, in mare
parte (adica pe masura exercitiului functional) valorificarea
potentialului vital genotipic. Pentru mentinerea si stimularea
vitalitatii se poate actiona tocmai prin mijlocirea variatiilor
conditiilor mezologice, inclusiv prin provocarea unor carente
moderate, periodice sau aperiodice (hipoxie, ASANA-e, continenta
sexuala perfect realizata, trezirea CHAKRA-elor, post).
O variatie a mediului are maxima eficienta biologica atunci
cind, pe linga intensificarea unor mecanisme adaptive active
(riposte homeostatice, reactii compensatoare) provoaca si
stimularea mecanismelor adaptative pasive (cresterea tolerantei la
variatii necompensate ale mediului intern). Din punct de vedere
termodinamic, informational si taxiologic, perturbatiile
vitalizante ale mediului sunt cele “moderat entropizante”.
Mecanismele genetice de intensificare a vitalitatii sunt, in afara
de sexualitatea perfect controlata (CONTINENTA) (cu sau fara
heterozis), procesul mutational si poliploidizarea.

VOCE = ansamblul sunetelor emise de om datorita unei energii
sonore create la nivelul aparatului fonator. Organele participante
la actul fonatiei sunt: plaminii, diafragma, traheea, laringele,
glota, corzile vocale, cavitatea laringo-bucala si cea nazala.
Motorul este respiratia. Vocea cintata este rezultatul a doua forte
asociate si integrate: cea musculara-laringeana si cea aeriana,
respiratorie. Sediul fonatiei este in laringe. Trecind prin
laringe, curentul de aer iesit din plamini, sub presiune, este
debitat in valuri” succesive, punind in vibratie corzile vocale
care delimiteaza deschiderea glotei.
Teoriile moderne stabilesc ca vibratia corzilor vocale este un
act neuro-muscular, comandat exclusiv de influxul motor al
creierului si deci geneza vibratiilor corzilor vocale este una
cerebrala generata insa de MENTAL. Presiunea subglotica nu modifica
inaltimea sunetului ci regleaza intensitatea. Aerul iesit prin
glota si supus variatiilor de presiune in cavitatea faringo-bucala
constituie vocea propriu-zisa.
Dupa configuratia cavitatii, vocea ia un timbru vocalic adica
apare sub forma unei anumite vocale (A, A, E, I, I, O, U).
Consoanele se formeaza in citeva puncte strangulate ale cavitatii.
Amplificarea sunetului astfel emis se produce in rezonatori (cutia
toracica si cutia craniana). In functie de calitatea vibratiilor
corzilor si de sediul rezonantei, teoria clasica considera trei
registre (de piept, de falset, de cap) iar teoria moderna doua,
eliminind falsetul. Diferenta intre vocea vorbita si cea cintata
este foarte mare, din punct de vedere al presiunii subglotice, al
numarului de foni si ca solicitare a centrilor nervosi ce comanda
(la nivel subcortical vorbirea, la nivel cortical cintul. De aceea
cintul creaza un complex de senzatii vibratorii intense care pot fi
controlate; intrate in constiinta, aceste senzatii devin schema
corporala vocala a cintaretului si, in functie de ea, se stabilesc
caracteristicile tehnicii sale vocale. Acesta este scopul
educatiei, al invatarii tehnicii vocale. Tehnica vocala tinde sa
faca controlabil si constient actul fonator, sa sensibilizeze
subiectul la calitatea emisiei, sa creeze reactii voluntare
adaptate la cerintele frumusetii vocale: precizie a sunetului,
puritate, penetranta, egalitate pe toata intinderea, maleabilitate.
De aceea, o educatie completa a vocii contine poza de glas,
dezvoltarea respiratiei, a agilitatii, perfectionarea dictiei si
interpretarea muzicala. Intinderea si timbrul specific al unei
vocale sunt date de lungimea corzilor si de caractere anatomo-
fiziologice si neuro-hormonale determinate. Timbrul este fizionomia
personala a fiecarei voci, nedefinibil, indescriptibil si
nerepetabil. O tehnica buna il pune in valoare. In functie de
extensie si timbru, vocile se impart dupa schema: voci feminine:
soprana, mezzosoprana, contralto; voci barbatesti: tenor, bariton,
bas.

VYAHRITI = invocarea (pentru a intra in subtila stare de
rezonanta) a anumitor realitati, forte invizibile sau aspecte prin
rostirea anumitor denumiri sau a anumitor formulari spirituale
scurte. Un exemplu binecunoscut in Orient de VYAHRITI sunt cele
trei invocatii transfiguratoare, sacre, adresate lui PRAJAPATI
(“divinul stapin al creaturilor” sau “sustinatorul universului”):
BHUR, BHUVAR, SVAR, numite de asemenea Cele Trei Clarificari
Fundamentale. Aici BHUR reprezinta PAMTNTUL, BHUVAR reprezinta
SPATIUL iar SVAR reprezinta CERUL.
2. VYANA – care vegheaza asupra circulatiei limfei si care este
controlata prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA;

VYOMA(N) = Aspect subtil secundar care face posibila punerea
fiintei in rezonanta cu anumite energii benefice care sunt in
legatura cu aspectele spirituale esentiale ale fiintei, cunoscut
sub numele de eter sau spatiu al inimii.
VEDA = Literal “cunoastere esentiala, doctrina sacra”. Nume
generic al celor mai stravechi texte ale intelepciunii indiene.
Hindusii ortodocsi le atribuie o origine inspirata, supranaturala
si o autoritate suprema de esenta divina. Acest vast ansamblu de
Scrieri, avind o lungime de sase ori mai mare decit cea a
Bibliei, se divizeaza in patru parti:
1. RIGVEDA sau VEDA versurilor divine;
2. SAMAVEDA sau VEDA cinturilor sacre;
3. YAJURVEDA sau VEDA formulelor sacrificiale secrete;
4. ATHARVAVEDA sau VEDA lui ATHARVAN, nume al unui mistic, preot
al focului.
Fiecare dintre aceste patru VEDE se divizeaza in trei feluri
de texte, in functie de continutul lor, forma lor sau data la
care au fost redactate. Aceste trei grupe sunt:
a) SAMHITA (culegeri de invataturi spirituale);
b) BRAHMANA (explicatii procedurale precise din care apartin
ARANYAKA-ele – “texte ale padurii sau ale desertului” – si o
parte din UPANISHADE;
c) SUTRA-ele (fire aforistice conducatoare).
In functie de scop, le mai putem grupa in doua parti:
1) KARMA-KANDA, partea de actiune eficienta;
2) JNANA-KANDA, partea de cunoastere spirituala, profunda.
La inceput, cele patru VEDE serveau marilor preoti drept
culegere de imnuri si formule pentru o executare corecta a
sacrificiilor si procedeelor de punere in rezonanta cu lumi si
aspecte elevate din MACROCOSMOS. Pentru derularea corecta a
acestor angrenari spirituale erau necesare 4 categorii de mari
initiati preoti:
1. HOTAR-ul, cel care recita in mod adecvat imnurile pentru a
chema si invita zeii sa profite de SOMA si alte energii
consacrate sau ofrande: el utiliza in special RIGVEDA;
2. UDGATAR-ul, cintaretul initiat care acompania prin cintecele
sale, care usurau fuziunea si rezonanta, pregatirea si ofranda
lui SOMA; el utiliza in special SAMAVEDA;
3. ADHVARYU, executantul initiat care realiza procedeul sacru
propriu-zis, rostind versete, emitind mental MANTRA-e si formule
(YAGU) corespondente; el folosea in special YAJURVEDA;
4. Marelui preot ii revenea misiunea de a integra, supraveghea si
directiona ansamblul procedeului spiritual de punere in
rezonanta. ATHARVAVEDA nu era totusi direct legata de persoana
sa. Se crede ca a fost necesar un timp extrem de lung (pornind de
la 1500 i.e.n.) pentru a se ajunge la elaborarea VEDELOR asa cum
le cunoastem astazi; acestea au fost mai intii secrete si erau
transmise oral din generatie in generatie. SHAKHA-ele
(“ramurile”) se diferentiaza in functie de scolile in care ele
servesc ca baza de studiu. Exista mai multe versiuni legate de
originile VEDELOR, dar toate sunt de acord in a recunoaste ca
aceste texte sunt fructul revelatiilor divine facute RISHI-lor,
aflati in stare de inspiratie spirituala si contemplare profunda.
De aici provine si numele de SHRUTI (“ceea ce a fost autentic si
este revelat”), atribuit in mod frecvent VEDELOR.

VIATA = vezi JIVA.

VIJNANAMAYA KOSHA: este cea de-a patra teaca (kosha) a fiintei umane si
este considerata a fi printre cele mai elevate structuri invizibile ale
omului. In microcosmosul fiintei umane ea este teaca invizibila superioara a
inteligentei care contine energiile rafinate si facultatile care manifesta si
fac cu putinta inteligenta, discriminarea si vointa.

VOINTA = latura a mentalului (AJNA CHAKRA) care comanda
psihicului uman si se manifesta prin actiunile constiente
indreptate spre realizarea unor scopuri elaborate anticipativ in
sfera mentala. Trasatura de caracter care exprima capacitatea de
decizie ferma, perseverenta in invingerea obstacolelor. Vointa
presupune un efort mental (proportional) care este cu atit mai
intens cu cit sunt mai mari greutatile de infruntat pentru
realizarea scopului propus. Ca proces psihic, vointa
interactioneaza de asemenea cu procesele psihice cognitive si
afective, actele de vointa reprezentind manifestarea unor ginduri
(mentalul) si sentimente ale omului in actiunile si faptele sale.
Desi actele de vointa ale omului depind de ideile, hotaririle
proprii si de motivatia sa psihologica, ele sunt determinate, in
ultima analiza, de KARMA proprie, de conditiile lui specifice de
viata, de nivelul de educatie, de influenta predominanta pe care
o au asupra sa relatiile sociale in care el traieste si se
manifesta. Aparenta libertate a vointei umane cel mai adesea
exprima de fapt determinismul KARMA-ic. YOGA da o rezolvare
inteleapta a problemei raportului dintre libertatea de vointa si
necesitate, aratind ca adevarata libertate trebuie sa se bazeze
pe cunoasterea necesitatii ca vointa fiintei umane evoluate
spiritual se poate manifesta liber numai atunci cind se afla in
consonanta si corespunde legilor eterne, divine, obiective ale
realitatii, caci numai atunci omul actioneaza “in cunostinta de
cauza”, fiind mereu in rezonanta cu CONSTIINTA DIVINA
MACROCOSMICA (DUMNEZEU).
Prin urmare, putem spune ca vointa este o importanta
capacitate ce angreneaza puterea mentalului si face cu putinta
procese psihice de conducere a activitatii sub toate aspectele
ei. Vointa face sa intre in actiune un sistem de autoreglaj
superior care este efectuat precumpanitor prin cel de-al doilea
sistem de semnalizare si implica deliberare, scop si plan
elaborat constient, organizare a fortelor proprii prin stapinirea
unora si mobilizarea si angajarea convergent-finalista a altora.
in viziunea sistemului YOGA, vointa superioara isi are izvorul in
structura subtila a fiintei cunoscuta sub numele de VIJNANAMAYA
KOSHA care este “vehiculul inteligentei” numit de unele scoli
orientale BUDDHI. Trasaturile mentale si psihice distinctive ale
vointei sunt: scopul propus, constient, efortul specific,
calificat ca voluntar si comportamentul de biruire a
obstacolelor. Vointa reprezinta un nivel mental de auto-
organizare si autoreglaj superior celui pe care-l constituie
afectivitatea. Activarea voluntara rezulta dintr-o anume
transformare si depasire a afectivitatii. Vointa presupune o
organizare mentala, rationala a energiilor, fapt ce constituie o
cucerire tirzie a umanitatii de care cei primitivi nu sunt
capabili.
Noi spunem ca este vointa, in cazul in care se prezinta
urmatoarele doua conditii: prima conditie – conflict intre doua
tendinte; o singura tendinta nu genereaza un act voluntar -, a
doua conditie – cind cele doua tendinte dispun de forte inegale,
una cedind celeilalte; rar (dar foarte des in cazul yoghinilor),
prin actul de vointa, are loc o inversare, astfel ca ceea ce era
cu adevarat bun, armonios, divin, fiind insa mai slab, sa devina
mai puternic iar ceea ce era originar mai puternic dar rau si
dezechilibrant sa fie invins de ceea ce era la inceput mai slab.
Un act este cu atit mai voluntar cu cit poate raspunde mai
puternic la proprietatile slabe, discrete ale stimulului, lasind
fara raspuns insusiri puternice, evidente. Toate acestea dovedesc
ca din moment ce vointa poate actiona contrar emotiilor, ea
reprezinta calitativ ceva mental, superior reglajului afectiv.
YOGA considera ca vointa este un reglaj al reglajelor. Real,
vointa poate actiona contrar emotiilor sau sinergic lor, ca in
sentimentele superioare. Este voluntar actul mental ce se opune
celui impulsiv, el fiind deliberat si subordonat controlului
rational. intre formarea gindirii si cea a vointei este un raport
de interdependenta intrucit actele voluntare sunt si gindite iar
procesele de gindire sunt precumpanitor intentionale si
voluntare.
Un parametru important pentru elaborarea si functionarea
vointei este obstacolul sau dificultatea. De aici necesitatea
anticiparii prin scop a captarii energiilor necesare din
MACROCOSMOS, a organizarii mijloacelor si a incordarii sau
efortului voluntar. in ierarhia conduitelor, se rezerva denumirea
de voluntare celor ce corespund la cele mai inalte nivele, celor
mai dificile. Se considera ca o conduita corespunde mai bine
caracterului voluntar cu cit rezulta din predominarea mai marcata
a tendintelor intelectuale si spirituale.
Actele voluntare sunt pentru unii actiuni complicate care
necesita un grad mare de activare si se executa cu dificultate,
datorita unei slabe inteligente. La majoritatea fiintelor umane,
actele voluntare fac apel la tendinte sociale si morale, retinind
actiunea prin aminare si pregatind-o prin limbaj intern. Copilul
isi insuseste schema actiunilor sociale de cooperare si
comunicare. La originea vointei este relatia comanda-subordonare.
Prin comunicare cu adultul, copilul executa comenzile verbale ale
acestuia si invata sa se supuna. Apoi, prin limbajul pentru sine
si mai ales prin limbajul intern, copilul ajunge sa-si dea singur
comenzi, luindu-si astfel in stapinire comportamentul. Functia
care era anterior interpersonala sau interpsihica devine, prin
interiorizare, intraindividuala sau infrapsihica.
In acord evident, vointa depinde de conditiile dezvoltarii
in activitate a persoanei. Vointa nu poate fi puternica in
absenta unor scopuri clare si valoroase si fara ca anterior sa fi
existat perioade de antrenament in lupta cu dificultatile,
blocajele si obstacolele. A nu se confunda dorinta cu capacitatea
de efort voluntar ce se constituie si se investeste in
activitatea efectiva. Temeiul formarii vointei este
activitatea, luata in toate formele ei – fizica, intelectuala,
psihica, spirituala, sociala. Este semnificativ si faptul ca,
datorita rezonantelor predominante cu anumite energii subtile
specifice din MACROCOSMOS, dupa tipul de activitate si efort
precumpanitor exersat, vointa se specializeaza putind fi mult mai
puternica intr-un domeniu (sau sfera a fiintei) decit in altul.
in consecinta, exersarea satisfacatoare a tuturor formelor de
efort (in continenta, in executarea ASANA-elor, in LAYA YOGA
etc.) este o conditie de baza a dezvoltarii multilaterale a
personalitatii yoghinului. Pe masura ce obstacolele sunt
depasite, ele isi diminueaza calitatea de obstacole. Aceasta
pentru ca obstacolul este nu numai un fapt obiectiv, ci o relatie
subiectiv – obiectiva, intre posibilitati, energiile subtile pe
care le angrenam si conditii. Ceea ce pentru cineva este dificil
poate fi facil pentru un altul care poseda o energie subtila
gigantica impreuna cu cunostintele si deprinderile necesare.
Dezvoltarea vointei se inscrie optim intr-o curba ascendenta
a obstacolelor propuse sau asumate care, de fiecare data, intrec
intrucitva posibilitatile de moment ale YOGHINULUI. Vointa, fiind
o structura de autoreglaj superior, se prezinta potential ca o
capacitate iar in desfasurare, ca un proces. In structura vointei
se detaseaza latura de autocontrol si cea de autocomanda si
implicarea in actiune.
Clasic, este vointa negativa (de retinere a impulsivitatii)
si vointa pozitiva (de mobilizare, incordare, actionare). Intre
acestea este o strinsa interdependenta. Un dicton mentioneaza:
“Intr-atita este de mare puterea ta de stapinire a lumii in care
te manifesti pe cit este de mare puterea ta de a te stapini pe
tine insuti”.
Vointa apare la yoghini ca o trasatura a personalitatii.
Luata ca proces, vointa implica o gama larga de acte, demersuri,
desfasurari de la cele mai simple, momentane, pina la cele mai
complexe, discursive. Este act de vointa orice act intentional,
deliberat, orientat spre un scop constient. El poate si sa nu
necesite un efort sensibil pentru cel inzestrat cu o energie
uriasa. Este in mod propriu un proces de vointa acela ce implica
o confruntare cu obstacole si se dezvolta plurifazic. Analizele
consemneaza in primul rind transformarea pulsiunilor in motive
incitative si proiectarea acestora in scopuri. Urmeaza apoi
operatii decizionale luate deseori in conditii de conflict si
soldate cu alegeri mai mult sau mai putin ferme. Este necesar sa
se adopte decizii nu numai in ceea ce priveste obiectivele ci si
mijloacele, iar prin raportarea mijloacelor (ca scopuri partiale)
la scopul final, sa se inchege planul de actiune. In aceasta se
includ si procesele launtrice de tipul rezolvarii problemelor.
Este ceva ce implica energie si efort. Veritabilul efort voluntar
este implicat insa in ultima faza, cea a executiei care necesita
convergenta de energii fizice, emotionale, mentale, intelectuale
si spirituale, incordare pe masura obstacolelor (forma specifica
de reflectare) si finalizare. Pentru vointa, executarea propriu-
zisa sau punerea in PRACTICA este definitorie. In activitatea
vointei se trezesc, se amplifica, se fauresc si se demonstreaza
calitatile vointei cum sunt: forta, perseverenta, tenacitatea,
hotarirea, consecventa s.a.

W

WISHWODARI = un Nadi

————- Sfirsit ————-

Abheda yoga

---

Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima). .................................................................................................................................................................................................................. .......................................................................... Pentru a primi întotdeauna articolele si anunturile evenimentelor pe mail puteti sa vă abonati la newsletter trimiţându-ne un mail pe adresa de contact [email protected] cu mentiunea "pentru newsletter" şi, eventual, numele şi numarul de telefon.

---