OBIECTIVARE = categorie filosofica si estetica studiata de
Hegel si Marx, ce desemneaza actiunea de transformare practica a
fortelor, aptitudinilor, gindirii umane, in produse, in rezultate
cu o existenta obiectiva, in afara constiintei omului si
independent de ea. Prin obiectivare, prin activitatea creatoare de
valori materiale si spirituale, senzatia subiectiva capata caracter
de realitate obiectiva, fiintind independent de subiect, dincolo de
subiectivitatea sa. In cadrul procesului de obiectivare, subiectul
se cerceteaza pe sine insusi, face din sine insusi obiect de
cunoastere. Prin actul creatiei, artistul, in mod direct sau
indirect, da expresie materiala sinelui sau, isi devine siesi
obiect, stie sa faca din sine insusi, din trairile sale, din
universul sau interior obiect de investigatie psihica si mentala,
obiect de desfatare elevata.
Arta utilizeaza frecvent procedeul auto-analizei,
introspectia, prin care autorul se studiaza pe sine insusi, isi
urmareste si cerceteaza propriile sale stari psihice in vederea
valorificarii si reflectarii lor artistice. Obiectivarea artistica
surprinde in particular sensurile, tendintele generale, realizeaza
universalitatea adevarului etern. Adevaratul poet stie sa scoata
din ceea ce a trait el ceea ce e al tuturor si, mai ales, sa
confere experientelor lui ceea ce este caracteristic sferei largi
a vietii semenilor sai, sa stie a trai in numele tuturor oamenilor
si, prin el, sa se poata ajunge la starea omului universal.

OBISNUINTA = deprindere propriomotivata ce se impune in
conduita in virtutea unei necesitati afective si repetabilitatii,
indiferent de imprejurari. Obisnuinta presupune implicarea in actul
deprinderii sau in relatiile habituale a trebuintei practicarii lor
repetate periodic, de unde tendinta subiectului de a-si satisface
obisnuinta spre deosebire de alte deprinderi care nu se activeaza
decit in raport cu conditiile activitatii. Este, de exemplu,
deprinderea de a scrie in genere si obisnuinta de a scrie ceva
zilnic, chiar daca imprejurarile nu impun aceasta. Prin intermediul
obisnuintei, fiinta umana va realiza predominant AUTOSUGESTIILE pe
care mai intii le-a admis sub forma de sugestii. Nu intimplator
yoghinii spun ca “OBISNUINTA AUTOSUGESTIEI PREDOMINANTE ACTIONEAZA
CA O A DOUA NATURA, GENERIND EFECTE SPECIFICE CARE SE MANIFESTA IN
TIMP, DIRECT PROPORTIONAL CU INTENSITATEA AUTOSUGESTIEI REALIZATE”.

ORIGINALITATE = una dintre principalele conditii de a fi ale
obiectului de tip artistic si care se refera la conditia de unicat
a operei de arta, de exemplar fara alt corespondent, de elaborat
inedit. Ca element nou in ceea ce priveste viziunea, in ordinea
existentului, ca lucru original, obiectul artistic se defineste
prin gradul sau pronuntat aluziv atunci cind, prin el, cautam sa ne
intelegem pe noi insine. El constituie din acest punct de vedere,
intotdeauna altceva decit lumea banala, direct si curent cunoscuta.
El ne invita astfel permanent la transformare, la prefacere, la
corectarea pozitiei noastre in univers, in conformitate cu
sensurile noului, armoniosului si ale frumosului. Prin faptul ca
reprezinta o noutate in ordinea existentului, obiectul artistic
poseda intotdeauna capacitatea de a ne transporta si de a ne
transfigura cu ajutorul imaginatiei noastre creatoare, de pe planul
realului existent, pe cel al realului sublim, in devenire. Astfel
se explica de ce opera de arta emotioneaza, eleveaza, intretinind
acel sentiment inefabil de regasire specifica si bucurie la simpla
ei contemplatie. Astfel se explica de ce placerea artistica se
sustrage ideii de consum a obiectului, staruind doar la nivelul
simplei contemplatii inaltatoare.

OJAS: energie sau fluid subtil binefacator. Derivat din radacina verbala
sanskrita vaj, care inseamna “a fi puternic”, cuvintul ojas semnifica “forta
uriasa, energie sublimata rezultata inclusiv prin transmutatia biologica a
potentialelor fiintei in care este inclus si potentialul creator (sexual),
vigoare (vitala, psihica, mentala, spirituala)”. In Ayurveda, ojas este
chintesenta constituientilor (dhatu) ai corpului fizic. Yoghinii considera ca
ojas este mai degraba o forta benefica, subtila, ce exista in fiinta sau
rezulta prin transmutatie biologica (de exemplu, transmutatia potentialului
sexual, atit al femeii cit si al barbatului, in energie) si, fiind
distribuita atit in corpul fizic cit si in intreaga fiinta, le vitalizeaza,
le regenereaza si le hraneste neincetat. Ojas este, prin urmare, un principiu
subtil vital foarte important, care este continut si acumulat in cei sapte
dhatu (plasma, singele, muschii, grasimea, oasele, maduva, nervii, sperma si
tesuturile reproducatoare – atit la barbat, cit si la femeie).
Cea mai mare cantitate sau concentratie de ojas in microcosmosul fiintei
umane poate sa rezulte, gratie transmutatiei biologice a potentialului sexual
in energie, in timpul si dupa o fuziune amoroasa sexuala plenara, in care cei
doi iubiti realizeaza perfect continenta sexuala si sublimeaza dupa aceea in
mod armonios energia binefacatoare subtila (ojas) care rezulta. Prin
transmutatia biologica si sublimarea in energii rafinate a fortei care
rezulta cu usurinta din potentialul sexual atit al femeii, cit si al
barbatului, are loc o accelerare a evolutiei psihice, mentale si spirituale,
care adeseori se reflecta in fiinta prin trezirea anumitor puteri
paranormale, cresterea inteligentei, amplificarea puterii de patrundere
mentala, dinamizarea intuitiei, etc.
Faptul ca atit sperma barbatului, cit si secretiile sexuale ale femeii
(menstruatia) pot fi transformate cu usurinta in energie (ojas), prin
transmutatia biologica, care se produce atit in timpul realizarii corecte a
anumitor tehnici speciale yoga, cit si in timpul fuziunii amoroase sexuale
(in care cei doi realizeaza la unison o perfecta continenta sexuala), explica
de ce toate traditiile spirituale autentice recomanda fie o abstinenta activa
(in care potentialul sexual al fiintei umane este integral transmutat in
energie, care este dupa aceea sublimata armonios (in forme din ce in ce mai
subtile de ojas) in sferele superioare ale fiintei, aceasta realizare fiind
confirmata la femeie de suspendarea completa a ciclului menstrual, in afara
menopauzei, iar la barbat este autentificata de absenta deplina a polutiilor
nocturne sau diurne), fie o continenta sexuala permanenta (cu exceptia
momentelor in care cuplul urmareste de comun acord sa aiba un copil), in care
atit barbatul, cit si femeia transmuta la unison, in mod biologic, intregul
potential sexual in energie (ojas) si, dupa aceea, sublimeaza, fie impreuna,
fie separat, energia (ojas) rezultanta, canalizind-o in mod armonios in
sferele subtile superioare ale fiintelor lor (facind-o astfel sa devina forme
de ojas din ce in ce mai elevate).
O abstinenta sexuala pasiva (inerta) in care, in cazul femeii, ciclul
menstrual este foarte abundent si dureaza multe zile, ori apare de doua sau
de trei ori pe luna, este profund nociva pentru echilibrul launtric si pentru
sanatatea corpului femeii, in unele cazuri aceasta situatie putind sa
determine tulburari psihice si mentale serioase (paranoia). Acelasi gen de
abstinenta sexuala pasiva in cazul barbatului, mai ales in situatiile in care
apar frecvent polutii nocturne sau diurne precedate de stari de frustrare si
tensiune interioara, este de asemenea profund nociva pentru sanatatea
corpului barbatului, in unele cazuri aceasta situatie putind sa determine
tulburari psihice si mentale serioase (paranoia si schizofrenie).
Ideea fundamentala in yoga este ca pastrarea permanenta a controlului
deplin asupra potentialului sexual atit la femeie, cit si la barbat, atunci
cind acest control este insotit de transmutatia biologica in energie (ojas) a
respectivului potential, fie prin abstinenta sexuala activa, fie prin
continenta sexuala perfecta, realizata intr-un cuplu unit, transfigurator si
iubitor, face sa se amplifice cantitatea de fluid subtil ojas in
microcosmosul fiintei umane si aceasta nu numai ca imbunatateste si mareste
in scurt timp sanatatea dar, totodata, face sa creasca extraordinar de mult
cimpul constiintei care, gradat, devine din ce in ce mai rafinat si mai pur.
Avind in vedere toate aceste aspecte, putem intelege mult mai bine de ce
fluidul ojas este considerat de catre yoghini – in fiinta umana – drept o
forta binefacatoare, atotputernica si chiar este uneori supranumit energia
vitala subtila esentiala. Unele texte yoga secrete considera ca fluidul
subtil ojas este forma suprema a energiei binefacatoare subtile in
microcosmosul fiintei umane, din care face parte si corpul fizic. Datorita
unor tehnici speciale yoga realizate cu consecventa atit in timpul
abstinentei sexuale active, cit si in timpul continentei sexuale perfecte,
anumite substante care exista in corpul fizic, printre care, in special,
potentialul creator, pot sa fie transmutate in mod biologic in energie
subtila (ojas) sau fluid binefacator ojas care, datorita proceselor complexe
de sublimare ulterioara, va putea deveni dupa aceea diverse forme din ce in
ce mai elevate de energie (ojas), ce vor putea fi cu usurinta dirijate si
acumulate la nivelul celor sapte centri de forta ascunsi ai fiintei umane.
Avind in vedere aceste aspecte, se poate constata ca: la nivelul lui
muladhara chakra, fluidul ojas confera o vitalitate iesita din comun; la
nivelul lui swadhisthana chakra, fluidul ojas confera imaginatie creatoare
controlata; la nivelul lui manipura chakra, fluidul ojas confera
expansivitate, veselie si incredere in sine; la nivelul lui anahata chakra,
fluidul ojas confera bucurie, dilatare euforica si iubire coplesitoare; la
nivelul lui vishuddha chakra fluidul ojas confera intuitie, puritate,
inspiratie spirituala; la nivelul lui ajna chakra, fluidul ojas confera forta
de patrundere mentala extraordinara, clarviziune, idei geniale; la nivelul
lui sahasrara, fluidul ojas confera intelepciune, beatitudine si comuniune
inefabila cu Supremul Absolut – Dumnezeu.
Termenul de ojas-shakti desemneaza efectul extraordinar produs de
energia subtila (ojas) manifestata sub forma unei sfere uriase de forta
radianta, in care este acumulat foarte mult fluid (ojas), atit in cazul
existentei obisnuite a fiintelor umane (de exemplu, la marii politicieni,
conducatorii de partide, sefii natiunilor, liderii unor grupari, directorii
de intreprinderi, generalii de armata, etc.), cit si in domeniul spiritual
sau intelectual in cazul fiintelor umane foarte evoluate cum ar fi: mentorii
anumitor cai spirituale, descoperitorii anumitor sisteme filozofice sau in
domeniul pur spiritual, divin, la cel mai inalt nivel, in cazul Marilor
Eliberati, al Marilor Intelepti sau al Iluminatilor, in cazul carora fluidul
ojas cel mai elevat si cel mai pur ii ajuta pe toti acestia sa fuzioneze, in
zonele cele mai inalte ale constiintei lor, cu Constiinta Absoluta a lui
Dumnezeu.

OPTIMISM (cf. lat. optimus = cel mai bun): conceptie predominanta ce
determina in noi rezonanta cu energii subtile benefice din Macrocosmos,
conform careia realitatea este capabila sa ne orienteze catre o continua
perfectionare si fericire, iar omul si lumea progreseaza spiritual neincetat,
indreptindu-se spre un viitor divin mai bun. Strins legate de teoriile
progresului spiritual si moral, conceptiile optimismului afirma ca omul are
posibilitatea de a se apropia de idealul binelui si dreptatii care, in cele
din urma, vor invinge raul si nedreptatea, iar fiinta umana este capabila de
o dezvoltare mentala si spirituala nelimitata si poate sa fie fericita.
Yoga se bazeaza pe o teorie consecvent optimista, care fundamenteaza in
noi, prin experienta directa, increderea in viitor si posibilitatea victoriei
binelui, dreptatii si fericirii, toate acestea fiind posibile prin
cunoasterea si respectarea legilor obiective divine ale Macrocosmosului. Spre
deosebire de conceptiile idealiste, mai mult sau mai putin gresite,
metafizice si utopice care, in practica, justificau si permanentizau raul
fizic si moral, nefericirea oamenilor, conceptia despre lume a sistemului
yoga promoveaza o intelegere activa a optimismului, cerind aspirantilor la
desavirsire sa lupte efectiv impotriva raului si nedreptatii, a cauzelor
reale ale nefericirii si sa trezeasca sau sa amplifice in mod constient in ei
binele si armonia divina prin care se creeaza, in mod obiectiv, premisele
fericirii celor ce vin in contact cu ei, caci actionind mai mereu astfel,
ritmul progresului spiritual se accelereaza prin activitate creatoare.
Optimismului yoghin ii este straina, in acelasi timp, orice intelegere
utopica conform careia fericirea ar aparea dintr-o data sau ar fi cucerita in
mod absolut, automat, fara eforturile, straduintele si aportul aspirantilor
insisi; dimpotriva, in etica yoghina, optimismul reprezinta acea conceptie
bazata pe o mare incredere in Dumnezeu si in viata care se concentreaza cu
toata atentia spre perfectionarea prezentului prin lupta impotriva vechiului
care este gresit, a lipsurilot si piedicilor de tot felul.
Omul optimist, care practica corect yoga, nu este un visator pasiv, ci
se angreneaza activ atit pentru idealul fericirii personale, cit si a
celorlalti care aspira la aceasta. In acest sens, conceptiile optimismului
constituie, in yoga, un puternic factor mobilizator, increderea deplina in
Dumnezeu si in energiile sale benefice, armonioase, pozitive, atotputernice,
contribuind la dezvoltarea rapida si la afirmarea capacitatilor creatoare ale
omului, la formarea si amplificarea unor trasaturi morale pozitive.
Optimismul este o conceptie despre om, viata, bine, fericire, armonie,
Dumnezeu, care afirma posibilitatea desavirsirii spirituale a omului,
atingerea fericirii, imbunatatirea continuua a conditiilor sale de viata,
progresul launtric psihic, mental si spiritual. Sistemul yoga este o
conceptie integral optimista, pentru ca este in acelasi timp direct
experimentabila in momentul atingerii starii beatifice de constiinta cosmica
cunoscuta in yoga sub numele de samadhi. Yoga afirma ca este cu putinta sa se
atinga de catre om fericirea absoluta. Optimismul este si o trasatura de
caracter individual constind in rezonanta predominanta cu energiile subtile
binefacatoare, sublime din Macrocosmos si din predispozitia de a intelege
lumea pe latura ei buna, de a prevedea si astepta mai binele, fericirea,
afectiunea divina, sanatatea, armonia.
Optimismul, ca trasatura de caracter, reprezinta: atitudinea prin care
individul evalueaza cam tot ceea ce exista in jurul sau (fapte, persoane,
activitati, relatii, situatii, etc.) ca pozitiv, intr-o perspectiva de
rezolvare eficienta (comportamentul predominant sanguin favorizeaza formarea
unei astfel de trasaturi caracteriale datorita dinamizarii armonioase a lui
anahata chakra).

ORGASM: cuvintul orgasm provine din grecescul “orgao” care inseamna “a
fi plin de incintare si pasiune”. In conceptia yoghina referitoare la eros si
sexualitate orgasmul defineste momentul beatific in care, gratie
efervescentei inefabile si interactiunii corelate a potentialului sexual a
celor doi membri de sex opus ai cuplului, adecvati unul celuilalt, se produce
manifestarea in sfera psihica a unei polarizari extraordinare a subtilelor
energii bio-electro-magnetice angrenate polar opusin joc si manifestate sub
forma unei tensiuni extatice (ce se poate asemana in mod semnificativ cu un
traznet ce se declanseaza in conditiile stiute de natura) facind sa fie
traita de catre unul, pe rind, sau de catre amindoi simultan, o profunda si
intensa fericire amoroasa cu ecouri sincrone in mai multe sfere ale
universului lor launtric.
Satisfacerea erotica si orgasmul presupun fenomene fiziologice in care
componentele sexuale substantiale, atit ale femeii cit si ale barbatului
intra intr-o stare inefabila de efervescenta si alimenteaza ca un
“combustibil” trezirea si amplificarea starilor resimtite, culminind cu
starea maxima care este orgasmul. In acel moment insa fenomenele care se
declanseaza conex cu orgasmul fac sa fie expulzata o cantitate uriasa de
fluide si componente substantiale care vor produce la scurt timp dupa aceea o
senzatie de diminuare, somnolenta si chiar vlaguire, in cazul repetarii
acestui procedeu conducind la scaderea launtrica a starii plenare care era
resimtita la inceputul trairii amoroase. Pornind de la aceasta realitate in
care la modul obisnuit, imediat dupa orgasm survine descarcarea substantiala
a potentialului care alimentase starea, descarcare cunoscuta sub numele de
ejaculare la barbat si pierdere fiziologica la femeie, inteleptii Orientului
au constatat ca orgasmul poate avea loc de foarte multe ori daca aceasta
descarcare fiziologica, care nu este neaparat necesara decit in cazul
intentiei de a face copii, va fi controlata si suspendata gratie unei
stapiniri naturale, firesti numai omului care este inzestrat cu inteligenta
si constiinta.

P

PANCHATAYYAH = de cinci feluri
PANKA = noroi
PANTHAH = calea de manifestare
PARA = altul; a altora; sunetul transcedental
PARAIH = cu altii
PARAM = cel mai inalt
PARAMA = cel mai inalt
PARAMAHATTVA = ultima extindere (imensitatea)
PARAMANU = ultima particula
PARARTHAM = de dragul lui PURUSHA
PARARTHATVAT = din constiinta obiectiva
PARAVAIRAGYA = indepartarea chiar si a radacinilor placerii
(absenta completa a dorintelor sub toate formele)
PARI = complet
PARINAMA = rezultat; consecinta; schimbarilor; schimbare
PARINAMAH = transformare
PARISHUDDHI = purificarea memoriei
PARITAPA = tristete
PARYAVASANAM = extensie
PASHYANTI = sunetul sublim, subtil, mental
PHALA = efect
PHALAH = fructe; rezultate
PINGALA = Nadi prin care circula energia subtila (+), emisiva,
solara, masculina
PIPASA = sete
POOSHA = un Nadi
PRA = inalt sau mare
PRACHARA = modalitate
PRACHHARDANA = expiratie, sau RECHAKA
PRADHANA = PRAKRITI
PRADHANAJAYAH = cucerirea si controlul (stapinirea) asupra lui
PRAKRITI
PRADURBHAVAH = aparenta
PRADURBHAVAV = emergenta
PRAJNA = constiinta cognitiva superioara
PRAJNA PURUSHA = constiinta in starea de somn (dupa VEDANTA)
PRAJNABHYAM = din cele doua tipuri de constiinta
PRAJNAJYOTI = (tip de yoghin) acela care vede lumina purei
constiinte
PRAJNALOKA = rasaritul luminii constiintei cognitive superioare
PRAKAMYA = putere psihica paranormala care duce la indeplinirea
totala, intr-un mod rapid si extraordinar a tuturor dorintelor
binefacatoare pe care yoghinul le manifesta acum in mod detasat.
PRAKASHA = lumina divina; iluminare
PRAKRITI = natura; energie; fiinta manifestata; fiinta obiectiva,
externa
PRAKRITILAYANAM = yoghini care sunt fuzionati doar in PRAKRITI
PRAKRITINAM = a diferitelor tendinte naturale
PRAKRITYAPURAT = supraincarcarea golului in natura
PRAMADA = aminare
PRAMANA = cunoastere corecta
PRAMANANI = surse ale cunoasterii corecte
PRANA = energie bio-plasmatica; totalitatea fortelor vitale
subtile ale naturii (in care sunt incluse cele 5 PRANAS-uri
principale, majore, dintre care unele actioneaza la nivelul gurii
si nasului).
PRANAMAYA KOSHA =
PRANASYA = a respiratiei
PRANAVAH = AUM vezi fise
PRANAYAMA = control al suflurilor subtile, vitale, realizat
prin intermediul respiratiei constient controlate
PRANIDHANAT = supunere; devotiune
PRANTABHUMIH = zona de hotar
PRAPTI = capacitatea psihica si mentala paranormala care
ii permite yoghinului de a ajunge instantaneu oriunde doreste, atit
in lumea fizica, cit si in astral sau cauzal (putere psihica
extraordinara, care ii permite yoghinului sa se dedubleze si sa se
proiecteze, cu o viteza superioara vitezei luminii oriunde doreste
sa fie prezent, pentru a vedea si a sti tot ceea ce il intereseaza
sa afle).
PRARABDHA = soarta sau destin (KARMA activa)
PRASADAH = iluminare divina sau puritate
PRASADANAM = purificare subtila; impacare cu DUMNEZEU
PRASANGAT = prin renasterea
PRASANKHYANE = in cea mai inalta meditatie
PRASHANTA = linistit
PRASUPTA = latente; adormite
PRATHAMA KALPIKA = yoghini, incepatori in ceea ce priveste
intrarea in starea de SAMADHI
PRATHISTHAM = bazat
PRATI = inspre
PRATIBANDHI = ceea ce preintimpina
PRATIBHA = facultate spirituala a constiintei superioare, prin
care pot fi dobindite foarte repede puterile psihice paranormale;
facultati transcedentale, care privesc organele de simt (exemplu:
PRATIBHASHRAVAN=facultatea de a auzi in lumile sublime, invizibile;
PRATIBHADARSHAN=facultatea de a vedea sau clarviziunea ce permite
vederea in aceleasi lumi sublime)
PRATIBHAD = prin PRATIBHA
PRATIPAKSA = opusul
PRATIPAKSA BHAVANA = a medita intens asupra contrariilor pentru
a face sa dispara (datorita amplificarii energiilor benefice
corespondente prin REZONANTA) foarte repede anumite defecte sau
vicii, de exemplu: ura-IUBIRE; lasitate-CURAJ; prostie-INTELIGENTA;
rautate-BUNATATE; slabiciune-PUTERE
PRATIPATTIH = cunoastere
PRATIPRASAVAH = involutie
PRATISEDHARTHAM = pentru indepartarea
PRATISHTA = a fi ferm stabilit; stabilire
PRATISHTHANAM = a fi ferm stabilit
PRATISTHAYAM = a fi stabilit ferm
PRATIYOGI = corespunzator
PRATYABHIJNA = constiinta in starea de SAVICHARA SAMADHI
PRATYAHARA = retragerea simturilor. Practica yoghina, care consta
in retragerea sau deturnarea in totalitate a simturilor de la
obiectele sensibile, pentru ca acestea sa nu mai distraga deloc
gindirea yoghinului, permitindu-i sa-si poata concentra intreaga sa
atentie asupra obiectului launtric care a fost ales. Acest
exercitiu constituie conditia prealabila indispensabila pentru a
realiza concentrarea mentala (DHARANA).
PRATYAKSHA = cunoastere directa, izvorita din experienta practica
PRATYAR = intors; in directie opusa
PRATYAYA = continut al mintii; concept; constiinta
PRATYAYANAM = continut mental
PRATYAYANTARANI = alte PRATYAYAS-uri
PRATYAYASYA = a continutului mintii
PRATYAYAU = continut al mintii
PRAVIBHAGA = separat
PRAVRITI = facultate superfizica; activitate
PRAVRITTIH = functionare
PRAYATNA = efort
PRAYOJAKAM = miscindu-se
PUNAH = din nou
PUNYA = virtute; merit
PURAKA = stadiu in pranayama
PURANAS = stravechi culegeri de legende indiene, care evoca si
pun in prim-plan pe anumiti zei faimosi.
PURUSAKHYATEH = adevarata cunoastere a lui PURUSHA
PURUSASYA = a lui PURUSHA
PURUSHA = constiinta; fiinta subiectiva; Sinele, Fiinta eterna,
suprema, una dintre cele doua realitati recunoscute de
filosofia Samkhya, Sinele divin Absolut, constiinta
pura.
PURUSHA VISHESA = fel aparte de suflet
PURUSHAJNANAM = cunoasterea lui PURUSHA
PURUSHARTHA = scopul lui PURUSHA
PURUSHAYOH = a lui PURUSHA
PURVA = anterior
PURVAH = a veni dupa
PURVAKA = precedata de
PURVAVAT = “dupa ceea ce precede”
PURVEBHYAH = in legatura cu precedentele
PURVESAM = al acelora care vin inainte

PANCHA = cinci.

PANCHADASI = literal “cei 15″. Celebru tratat al lui SWAMI
VIDYARANYA, discipol al lui SHANKARA, referitor la metafizica din
ADVAITA VEDANDA. Continutul sau este conform cu invataturile lui
SHANKARA. Lucrarea este impartita in 15 capitole din care fiecare
grupa de cite 5 trateaza o tema diferita. Primele 5 capitole au ca
obiect diferentierea elementelor si a invelisurilor care inconjoara
Sinele etern (ATMAN) asa cum au enuntat MAHA VAKYA-ele “marile
afirmatii”. A doua serie de 5 capitole trateaza despre lumina
diferitelor cunoasteri, iar ultimele 5 capitole, despre fericire
(de la fericirea obiectelor la fericirea Sinelui Suprem, trecind
prin fericirea oceanica pe care o face cu putinta practica YOGA).

PARAMANU = “atom primordial”, aspectul elementar ultim al
materiei, particula elementara indestructibila.

PARAMITA = Literal “cel ce a atins celalalt tarm” sau
Transcendentul. Tradus in general prin “perfectiuni”, termenul
“PARAMITA” desemneaza virtutile spirituale pe care le realizeaza
BODHISATTVA pe parcursul drumului sau (BHUMI). Din ea fac parte
sase calitati fundamentale:
1. DANA-PARAMITA (calitatea sau compasiunea);
2. SHILA-PARAMITA (moralitatea inteleapta);
3. KSHANTI-PARAMITA (rabdarea);
4. VIRYA-PARAMITA (energia gigantica);
5. DHYANA-PARAMITA (meditatia profunda);
6. PRAJNA-PARAMITA (intelepciunea).
Acestor calitati li se mai adauga patru alte virtuti ce nu au
fost integrate in canon decit mai tirziu:
7. UPAYA-KAUSHALA-PARAMITA (actiune corecta integrata perfect in
armonia divina, universala);
8. PRANIDHANA-PARAMITA (vocea pioasa sau tonul glasului plin de
umilinta);
9. BALA-PARAMITA (hotarirea de nezdruncinat);
10. JNANA-PARAMITA (cunoasterea si aplicarea definitiei corecte a
intregii DHARMA).
DANA-PARAMITA consta in binefaceri, atunci cind este necesar,
si daruirea de bunuri materiale si impulsuri, stari si trairi
spirituale celor care cu adevarat le merita. Ea implica totodata sa
ne aratam mereu binevoitori si plini de compasiune si sa oferim
propriile noastre merite si realizari spirituale pentru eliberarea
si accelerarea evolutiei celorlalti, in loc de a le pastra numai
pentru noi insine (vezi DANA).
SHILA-PARAMITA reprezinta comportamentul sau conduita corecta
ce trebuie adoptata pentru a controla, transmuta, sublima si
invinge pasiunile si a ne asigura, datorita progresului spiritual,
de o renastere favorabila pentru a putea ajuta mai departe la
eliberarea altor fiinte umane care aspira la aceasta (vezi SHILA).
KSHANTI-PARAMITA desemneaza ideea ca toate dificultatile
fiintelor au o cauza si daca acesta cauza este ANULATA ele dispar;
ea reprezinta totodata rabdarea imensa si indulgenta.
VIRYA-PARAMITA evoca perseverenta neabatuta in efort
spiritual, o vointa tenace.
DHYANA-PARAMITA reprezinta aici meditatia profunda ca mijloc
de a elimina rapid iluzia eului egotic, limitat si de a percepe cit
mai clar legatura care uneste fiecare fiinta cu toate celelalte
(vezi DHYANA).

PRAJNA-PARAMITA consta in realizarea efectiva a intelepciunii
supreme (PRAJNA).

PASHA = literal “capcana”, “piedica”. Tripla legatura a
ignorantei care ne inlantuie fata de corpul fizic, fata de un mod
eronat de gindire si fata de viata.

PERSPECTIVA = Mod sau fel particular de a vedea realitatea,
aspect sub care se prezinta, pentru o anumita fiinta umana, in
functie de gradul de dezvoltare (sau, altfel spus, in functie de
nivelul sau de evolutie spirituala) al constiintei ei lucrurile,
fiintele si fenomenele realitatii; punct de vedere. Aspect al
obiectelor, fiintelor sau fenomenelor (inclusiv cele subtile
psihice, mentale, spirituale) atunci cind sunt constientizate sau
atunci cind sunt vazute.
Figurativ: Aspect sub care luam in consideratie anumite
evenimente ori fenomene (inclusiv cele subtile psihice, mentale,
spirituale) posibile sau probabile. Ceea ce se intrevede ca
posibil, realizabil in viitor; posibilitate de manifestare, de
dezvoltare, de realizare in viitor a ceva (de exemplu: UN FENOMEN
SUBTIL) sau a cuiva. In perspectiva = care este pe cale sa se
indeplineasca sau, altfel spus, care, datorita angrenarii si
acumularii energiilor subtile specifice (de exemplu energia
iubirii) are toate sansele (datorita acestor cauze obiective
(energiile subtile corespondente ale iubirii)) de a se indeplini
(mai devreme sau mai tirziu) in viitor (manifestindu-se ca EFECTE).

PHALA = Fruct; figurat, semnifica rezultatul sau consecinta
unei actiuni.

POLIPLOIDIZAREA = crestere a numarului de cromozomi in nucleul
celulelor animale sau vegetale.

PRAJNA = literal “constiinta pura ” sau “intelepciune”.
Constiinta ultima ca esenta a lui ATMAN. Dupa P. DEUSSEN, ea este
“subiectul gindind in absenta oricarui obiect sau cu alte cuvinte
fara obiect, Spiritul Suprem eliberat de orice obiect in afara de
el insusi ca Esenta si care pune stapinire pe sufletul individual
adeseori in timpul somnului profund (fara vise). De aici rezulta
definirea lui PRAJNA ca fiind sufletul constient cufundat in somnul
profund”. in Budism si Zen PRAJNA este “Intelepciunea”, concept
central al scolii MAHAYANA, desemnind o intelepciune intuitiva,
spirituala si imediata si nu o intelepciune abstracta, supusa
intelectului.
Momentul decisiv, fundamental este cel al intelegerii si al
prizei de constiinta asupra Vacuitatii Beatifice (SHUNYATA) care
este adevarata natura a lumii. Realizarea lui PRAJNA este deseori
asimilata cu obtinerea Iluminarii si constituie una din
caracteristicile esentiale ale starii de BUDDHA. PRAJNA este una
din “Perfectiunile” (PARAMITA) realizata de BODHISATTVA pe
parcursul drumului sau spiritual catre ELIBERARE (BHUMI).
Stare de somn profund caracterizata de absenta gindirii si
fuziunea temporala si cel mai adesea inconstienta – cu exceptia
yoghinilor avansati si a Maestrilor – a lui JIVA cu BRAHMAN.
VEDANTA distinge patru stari diferite de constiinta: VAISHVANARA -
starea de veghe, TAIJASA – starea de vis, PRAJNA – starea de somn
fara vise si TURIYA – a “patra”. MANDUKYA -UPANISHAD trateaza pe
larg acest subiect. Cele patru stari de constiinta mai sunt numite
si JAGRAT (veghe), SVAPNA (vis), SUSHUPTI (somn profund) si TURIYA
(vid beatific supraconstient).

PRAKASHA = Lumina spirituala, claritate, strafulgerare
luminoasa si intens stralucitoare, iluminare.

PRANA = Literal “respiratie”, “suflu vital”. Energie subtila
macrocosmica care patrunde, hraneste si conserva corpul
manifestindu-se cel mai clar in creaturi sub forma suflurilor
subtile. PATANJALI vorbeste despre PRANA in cursul celui de-al
patrulea stadiu (PRANAYAMA) al sistemului YOGA. Totodata PRANA
joaca un rol esential atit in HATHA YOGA cit si in toate celelalte
forme de YOGA. ATHARVA VEDA o personifica si ii dedica un imn.
Hinduismul distinge 5 categorii diferite de PRANA:
1. APANA – care asigura eliminarea tuturor materiilor uzate si se
manifesta in special in partea inferioara a corpului si care este
controlata prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA;
2. VYANA – care vegheaza asupra circulatiei limfei si care este
controlata prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA;
3. SAMANA – care supravegheaza procesul de absorbtie si asimilare
a hranei si mentine echilibrul corpului veghind asupra
metabolismelor chimice legate de alimentatie si care este
controlata prin intermediul lui MANIPURA CHAKRA;
4. PRANA – esenta suflului, forta vitala in sine – care este
controlata prin intermediul lui ANAHATA CHAKRA;
5. UDANA – care actioneaza asupra partii superioare a organismului
si faciliteaza dezvoltarea spirituala, creind o legatura intre
partea fizica si partea spirituala a fiintei noastre si care este
controlata prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA.

Forme cu totul secundare de PRANA – PRANAS MINORE:
1. NAGA VAYU – rigiitul si sughitatul;
2. KURMA VAYU – deschiderea ochilor;
3. KIRKARA VAYU – foamea si setea;
4. DEVADATTA VAYU – face sa apara cascatul sau, cu alte cuvinte,
actiunea de a casca;
5. DHANANJAYA VAYU – descompunerea (putrezirea) corpului.

PRANAMAYA KOSHA = a doua dintre cele cinci KOSHA (teci); este
asa-zisa structura vitala care insufleteste, energizeaza si mentine
corpul fizic (material) si gindirea. Atit timp cit ea subzista in
organismul fizic, acesta ramine in viata. Manifestarea cea mai
grosiera a acesteia sunt suflurile vitale subtile care sunt in
strinsa legatura cu respiratia fizica.

PRANAVA – In sanscrita termen desemnind silaba sacra sau, cu
alte cuvinte, MANTRA – AUM.

PRASARANA = expansiunea sau manifestarea fulgeratoare a
energiei in prealabil acumulate la nivelul oricaruia dintre cele 7
planuri la care avem in mod clar si preponderent acces. Expansiunea
nu este niciodata posibila in afara unei energizari adecvate la
nivelul sau centrul de forta unde urmeaza sa o producem. Altfel
spus, expansiunea trebuie sa fie totdeauna anticipata de o adecvata
acumulare a energiei, ce va fi eliberata rapid sau fulgerator in
momentul expansiunii. In cazul fiintei umane comune, expansiunea
este adeseori cel mai usor constientizata la nivelul plexului solar
(MANIPURA CHAKRA) atunci cind se ajunge la o stare maxima de
expansiune a energiei focului subtil in starile de vointa ferma
brusca. Dupa o asemenea expansiune energetica subtila ce antreneaza
vointa se instaleaza o stare de forta, tenacitate si curaj
accentuata, ce se poate manifesta uneori si prin entuziasm
nestavilit. In cazul trairilor sexuale, erotice, pierderea
controlului asupra potentialului creator amoros atrage dupa sine
orgasmul cu ejaculare exploziv- intempestiva in care are loc de
asemenea expansiunea stihinica, animalica, a fortei erotice, care
adeseori atrage dupa sine pierderea inutila si ireversibila a
potentialului de baza (sperma – in cazul barbatului), care gratie
autocontrolului face posibila, in cazul stapinirii energiei sexuale
manifestarea in crescendo, nesfirsita a functiei sexuale la
valoarea sa ideala, pe un interval nedefinit de timp, cu toate
binefacerile vitale, psihice si mentale ce rezulta prin aceasta.
Expansiunii explozive, a energiei, adeseori total nestapinite,
YOGA ii opune o expansiune gradata si perfect autocontrolata, ferm
dirijata, prin care se urmareste devierea superioara sau sublimarea
energiei manifestate acum in alte planuri in care de fapt se
produce expansiunea pe deplin controlata a energiei ce poate avea
loc imediat dupa efervescenta ei. In asemenea situatii, in YOGA,
expansiunea perfect autocontrolata este IMEDIAT insotita si de
ridicarea energiei, aceasta atragind dupa sine o armonizare
crescinda ce este insotita de o integrare superioara, plenara in
Constiinta Cosmica Divina si Infinita, care va genera in universul
launtric stari de euforie oceanica insotite de senzatia inefabila
de dilatare a fiintei noastre subtile, psihice, in nemarginire.
Aceasta conduce gradat si natural la trezirea si atingerea anumitor
forme de constiinta cosmica care, in fazele avansate, permit
atingerea starii beatifice de constiinta divina cosmica, absoluta
(SAMADHI).
Expansiunea energiei de la un anumit nivel al fiintei se poate
produce selectiv pentru acela care este initiat si constient,
atunci cind pe un interval de timp mai lung sau mai scurt, in
functie de necesitati, a acumulat anticipat si modulat energie
subtila, pusa in rezonanta sau sincronizata constient sau intuitiv
cu o anumita situatie, fenomen sau actiune ce urmeaza sa se produca
in viitorul imediat sau foarte departat. Aceasta este de exemplu
valabil si usor de constientizat in cazul unei fiinte dragi fata de
care traim stari de intensa afectiune, simpatie sau iubire
profunda. Amploarea expansiunii autocontrolate, selective, este
totdeauna direct proportionala cu gradul de acumulare a energiei la
acel nivel si depinde de intensitatea efervescentei anticipative.
Aspiratia sistematic aprofundata si cristalizata ferm prin evocare
si repetare anticipata ne permite in final sa atingem succesul si
sa obtinem exact rezultatele benefice pe care anterior le-am
mentalizat clar si ferm, de nenumarate ori , prin imaginatie
controlata, facind astfel cu usurinta posibila transformarea si
orientarea in bine a fiintelor, situatiilor, conjuncturilor si
actiunilor. Aceasta este, printre altele, o cale sigura de
modificare in bine chiar si a destinului , atunci cind,
bineinteles, dispunem de energia sau de forta necesara, pe care o
orientam benefic si o aplicam cu consecventa sistematic pina la
reusita finala.
Exemplu simplu de expansiune selectiva a energiei: Resimtim
aproape constant o stare coplesitoare de iubire intensa pentru o
anumita fiinta umana. Afectiunea ne este plenar impartasita si
aceasta ne confera o stare de fericire extraordinara. Datorita
unei conjuncturi fortuite , total independente de vointa noastra,
sintem separati pentru 7 luni de acea fiinta si nu mai putem
comunica obisnuit, de aproape, cu ea. Dupa un oarecare interval de
timp sintem in mod evident cuprinsi de dor. Stim ca in general
dorul este o stare afectiva sufleteasca intensa si sublima a celui
care tinde sau aspira la ceva, ea fiind provocata de o dorinta
afectuoasa puternica de a vedea sau revedea pe cineva sau ceva
drag. In starea sublima si intensa de dor are totdeauna loc (fie ca
stim sau nu stim aceasta) contractia sau focalizarea energiei
afective in fiinta noastra, care este insa, cu anticipatie,
destinata, sau altfel spus, mentinuta la unison subtil cu fiinta
iubita, ce este momentan absenta. Gradat, energia afectiva subtila,
consacrata fiintei iubite, se acumuleaza, gratie dorului, in
propria noastra sfera aurica. Ea ramine acolo ca o rezerva subtila,
latenta nebanuita, la care nimeni altcineva venind in contact cu
noi (in afara fiintei iubite care i-a provocat acumularea) nu are
in mod obisnuit acces si nu-i poate produce expansiunea sau
manifestarea expansiva. Exact in momentul revederii cu fiinta
iubita are loc expansiunea euforica, plenara a energiei subtile,
afective acumulata selectiv prin dor si care provoaca starile de
fericire paradisiaca pe care fiecare le cunoaste. In cazul in care
si celalalt sau cealalta a nutrit la rindul sau stari intense de
dor, expansiunea plenara a energiei afective va fi evident
resimtita reciproc. STAREA AFECTIVA, SUBLIMA, NET COPLESITOARE CARE
REZULTA ATUNCI ESTE CU MULT MAI AMPLA SI MAI INTENSA DECIT SIMPLA
INSUMARE A CELOR DOUA STARI DE EXPANSIUNE TOTALIZATE. ACEST EFECT
TINE DE MISTERUL REZONANTEI SAU AL PUNERII LA UNISON CU RESPECTIVUL
PLAN ENERGETIC SI SUBTIL AFECTIV AL MACROCOSMOSULUI. ASTFEL, DACA
UNUL DINTRE CEI DOI A MANIFESTAT UN DOR DE, HAI SA ZICEM VALOAREA
7, IAR CELALALT LA RINDUL SAU A MANIFESTAT UN DOR SI MAI INTENS DE
VALOAREA 9, STAREA FINALA REZULTANTA CE VA FI RESIMTITA DE FIECARE
DINTRE CEI DOI IN MOMENTELE EXPANSIUNII AFECTIVE, RECIPROCE VA FI,
SA ZICEM, DE VALOAREA 25, si nu doar de 16 asa cit ar trebui sa
fie, daca aceste fenomene inefabile s-ar manifesta printr-o SIMPLA
INSUMARE.
O alta ilustrare semnificativa a celor de mai sus o ofera
realizarea tehnicilor de LAYA YOGA sau de fuziune cu sfera de forta
a MARILOR PUTERI COSMICE, in grup, unde intensitatea colosala a
starilor psihice, mentale si spirituale ce apar la fiecare dintre
participanti ( cu conditia ca acestia sa se gaseasca cu totii la
unison si sa fie suficient de puternici ca forta de angrenare a
trairilor, depaseste cu mult simpla insumare a aportului fiecaruia
in desfasurarea uluitoarei expansiuni controlate prin care simultan
se realizeaza totdeauna, ridicarea energiei noastre launtrice,
aceasta nefiind altceva decit SUBLIMAREA subtil alchimica despre
care se vorbeste in textele yoghine. Expansiunea subtila
autocontrolata a energiei se poate produce de asemenea si prin
identificarea intensa si profunda cu energiile subtile pe care le
evoca in noi prin rezonanta o muzica anumita sau o melodie foarte
armonioasa cu care avem deosebite afinitati individuale. Si in
acest caz se va realiza de asemenea ridicarea energiei subtile
simultan cu expansiunea sa. Ridicarea energiei simultan cu
expansiunea acesteia este imperios necesara mai ales atunci cind
energia expansionata intr-un anumit plan al fiintei ne depaseste cu
mult posibilitatile imediate sau apropiate in timp ca utilizare. In
caz contrar, energia subtila poate sa genereze, atunci cind
stagneaza, mai ales la nivelele inferioare, o gama vasta de
fenomene parazite, daunatoare echilibrului si progresului nostru
spiritual, adeseori penibile, pe care de altfel, niciodata nu le
dorim. In asemenea cazuri, o potentiala sansa gigantica de reusita
spirituala, exceptionala se poate finaliza intr-un esec lamentabil,
absurd si ireparabil. In asemenea situatii in care actionam
prosteste, totul se desfasoara analogic vorbind ca si cum am
dobindi o uriasa suma de bani pe care, in loc sa o folosim in nu
conteaza ce directie sau actiune plenar binefacatoare, o ardem
prosteste intr-un foc pe care il intretinem lasindu-ne cuprinsi de
minie, fara sa mai traim in final altceva decit gustul amar al
ratarii iremediabile a unei sanse minunate (datorita reactiilor si
actiunilor noastre imbecile).
In YOGA se urmareste ca expansiunile subtile energetice
necontrolate, explozive, epuizante, daunatoare (prin care rezervele
launtrice naturale ale fiintei sint jefuite si orientate in sens
contrar aspiratiilor noastre esentiale) sa fie cu anticipatie
inlocuite prin expansiuni benefice, autocontrolate, armonioase,
stenice, plenar binefacatoare (prin care rezervele naturale sau
acumulate constient sint canalizate si investite cu intelepciune
pentru elevarea si transfigurarea constanta a intregii noastre
naturi, pentru armonizarea deplina a structurii noastre subtile,
fiind orientate ferm si permanent la unison cu aspiratiile noastre
spirituale, divine).

PREJUDECATA = judecata apriorica cu caracter de opinie
personala sau grupala, insuficient verificata prin experienta si
insuficient intemeiata logic si care, fiind sustinuta afectiv
(echivalindu-se cu o credinta), genereaza procese de rezonanta cu
anumite energii subtile din MACROCOSMOS (care totdeauna corespund
respectivei prejudecati) si introduce un coeficient de deformare si
o folosire eronata in cunoastere. Prejudecata exprima o superstitie
sau un fapt de cunoastere primitiv, lipsit de valabilitate si
depasit. Yoghinii extind calificativul de prejudecata asupra
oricarei judecati vechi care este destinata reviziei si depasirii.
Prin urmare, prejudecata este orice opinie tenace, desi
insuficient fundamentata si verificata, la care subiectul adera cu
toata convingerea, fara sa o supuna unui examen critic si
confruntarii impartiale, lucide, cu experienta. Pe deplin
satisfacatoare pentru gindirea dogmatica si stereotipa, grabita sa
se ancoreze in certitudini pentru a evita efortul intelectual si
gindirea inteligenta pe care le presupune orice problematizare si
orice examen reflectiv, prejudecata are, cel mai adesea, “cite ceva
dintr-o baza reala”, intemeindu-se pe constatarea unor fapte, pe
care le deformeaza, insa, si le interpreteaza eronat, generalizind
fara temei experiente si observatii personale, privite in mod
unilateral si universalizate prin asocieri sau analogii grabite si
fortate. Greu, daca nu chiar imposibil de eliminat din gindirea
comuna a vietii cotidiene, prejudecatile constituie un mare
handicap in gindirea teoretica, pe care o “anchilozeaza”,
limitindu-i orizontul problematic, creativitatea si ingeniozitatea,
conditii necesare ale inventiei si descoperirii de noi cunostinte.
Prejudecata este atributul unei gindiri inchistate, putin
deschise spre critica, limitate la o comunicare in clisee.
Oricine poate recunoaste in cele ce urmeaza o serie de
propozitii care par a fi statuate stiintific, dar de fapt nu sunt
decit prejudecati: despre alcool si alcoolism (dupa COLLEMAN,
1975):
- Alcoolul este un stimulent.
- Alcoolul poate fi esential in tratamentul unor boli.
- Se poate detecta intotdeauna alcoolul in respiratia unei persoane
care a baut.
- Tulburarile de judecata nu se produc decit dupa ce au aparut
semne evidente de intoxicatie.
- Individul este mai repede intoxicat de “amestecul” de bauturi
“curate”.
- Barbatul isi stapineste mai bine betia decit femeia.
- Alcoolul este un drog mult mai putin periculos decit altele (de
exemplu, marijuana).
- Persoanele cu “vointa tare” nu trebuie sa se ingrijoreze ca ar
putea sa devina alcoolici.
- Alcoolicii care au fost tratati cu succes pot sa se rezume doar
la un “alcoolism social”, adica la consum ocazional de alcool.
Este doar unul dintre exemplele cele mai graitoare pentru
marea forta cu care prejudecata poate actiona si pentru
consecintele evidente pe care le poate avea.
Oricit ar fi de absurd, prejudecatile publicului sunt mult mai
inteligibile prin faptul ca functioneaza in afara rigorii
stiintifice decit cele medicale (de exemplu), a caror ciudatenie
este nu numai nelinistitoare, ci si periculoasa. Reducerea
modelului general la modelul personal (al asa-numitei experiente
proprii) este sursa unor prejudecati care, in functie de pozitia
emitatorului, se infiltreaza pe o arie variabila, limitindu-si si
extinzindu-si efectul nociv, uneori in proportii surprinzatoare.
Asupra sistemului YOGA si a posibilitatilor sale ca modalitate
terapeutica naturala planeaza inca o serie de prejudecati care nu-i
diminueaza potentialul de actiune, dar ii lipsesc inca pe multi
suferinzi de contactul benefic pe care l-ar putea avea cu ea.
PRETA = literal “decedati”. “Spiritele infometate” care
constituie una dintre cele trei conditii ale existentei negative
(GATI) in lumea de dincolo. PRETA sunt fiinte astrale ce au parasit
corpul fizic a caror KARMA nu este suficient de buna pentru a
accede la rangul spiritelor fericite ce traiesc in paradis, dar
aceasta KARMA a lor nu este nici atit de rea incit sa fie obligate
sa traiasca in infernurile astrale ale NARAKA-ilor. Conform
conceptiei traditionale, poftele inlantuitoare, dorintele
inferioare si gelozia pot sa antreneze dupa moartea fizica o
renastere in lumea astrala in conditia de PRETA. Aceste spirite
nefericite sunt stapinite permanent de o foame chinuitoare deoarece
au pintece imense si o gura nu mai mare decit urechea acului. Ei
sufera de asemenea de multiple alte torturi. Aceste torturi sunt
determinate in astral de exacerbarea pasiunilor lor inlantuitoare
in timpul existentei lor fizice. Exemplu: cei care traiesc in lumea
fizica numai pentru a minca, pentru a bea alcool ori pentru a fuma,
fiind stapiniti de aceste patimi, vor ajunge in starea de PRETA
dupa moarte.

PROFILACTIC = Astfel se indica actiunea eficienta de prevenire
a diferitelor boli sau tulburari pe care o au anumite substante,
alimente sau plante medicinale.

PROTOTIP (gr. protos “primar”, “rudimentar” si typos
“amprenta”, “marca”) = obiect material sau ideal, care serveste
drept model originar, baza initiala de plecare pentru producerea
unei serii de obiecte identice sau similare cu el sub raportul
substantei, al continutului sau formei, al structurii si functiilor
acestora. In istoria filosofiei, definirea continutului si
functionalitatii conceptului de prototip a retinut cu precadere
atentia reprezentantilor idealismului obiectiv. Intuind si
accentuind asupra caracterului activ al subiectului, asupra
constructivismului gindirii, acestia i-au dat prototipului o
interpretare spirituala, inversind raportul dintre obiectiv si
subiectiv, real si ideal, si tratindu-l numai in planul spiritului,
in afara si oarecum rupt de activitatea obiectual-senzoriala,
practica a omului. Prototipul apare astfel, sub influenta
conceptiei platonice a ideilor, ca forma ideala, neschimbatoare,
transcendenta, creatoare, formatoare a lucrurilor reale, a
fiintelor, a naturii insasi, conceputa ca potentialitate pura.
In epistemologia contemporana prototipul indeplineste un
important rol teoretic in interpretarea procesului idealizarii.
Astfel, insemnatatea cognitiva a notiunilor corespunzatoare
obiectelor idealizate se intemeiaza pe postularea existentei reale
a prototipului acestor obiecte in lumea exterioara. Tocmai
realitatea prototipurilor obiectelor idealizate permite ca, dupa
elaborarea notiunilor respective, sa se faca in continuare
abstractie de deosebirea dintre acestea si prototipurile
corespunzatoare, operindu-se cu ele in rationamente ca si cum ar fi
lucruri reale.

PSIHOLOGIE MUZICALA SI SONORA. Reflectarea senzatiei auditive in
constiinta omului produce stari afective care ies din domeniul
stiintelor exacte. Momentul trecerii de la fiziologic la psihic
(cind de fapt apar fenomenele de rezonanta cu anumite energii
subtile din MACROCOSMOS pe care respectivele sunete fizice,
datorita tranzitiilor, le atrag in aura noastra) este mult mai greu
de precizat decit hotarul dintre fizic si fiziologic. In acest
stadiu al evolutiei fenomenului sonor au loc transformari
calitative in directa legatura cu natura emotionala a muzicii;
incepe acum sa actioneze domeniul psihic propriu numai fiintei
umane, care percepe sunetele considerate nu izolat, ci ca o relatie
sonora, care inseamna organizare, conceptie, limbaj reunite in
cadrul unei opere de arta (ex. Aristoxenos si teoria sa despre
melodie ca o unitate sintetica ca valoare estetica, nu o suma de
sunete diferite; sau, in secolul nostru, E.G.Wolf-care considera
intervalul ca elementul muzical specific, ca fenomen ireductibil
bazat pe alianta indisolubila dintre auditiv si psihic, ceea ce a
dus la o autonomie a muzicii si esteticii).
Afectivitatea, considerata ca baza a intregii activitati
psihice umane, trebuie definita in corelatie cu examinarea
psihologica a celor trei ipostaze ale actului artistic muzical:
creatia, interpretarea si auditia. Specific pentru procesele
afective este reflectarea relatiei dintre subiect – in cazul nostru
compozitorul, interpretul sau auditoriul – si obiectul sau situatia
care le-a produs, respectiv muzica. Aspectul subiectiv al acestor
procese, caracteristic artei, e constituit de trairile afective.
Acestea pot fi cunoscute prin expresia emotionala a artistului si
prin trebuinta lui de a le comunica oamenilor. Bucuria,
entuziasmul, calmul, exuberanta, fericirea, curajul, dragostea etc.
apar in diferite contexte, intr-o mare complexitate si mobilitate.
Cu cit trairile sunt mai complexe, cum e cazul in muzica, cu atit
este mai mare si participarea scoartei cerebrale, indeosebi a celui
de al doilea sistem de semnalizare. Muzica devine mijlocul artistic
de exprimare si comunicare a starilor afective, datorita
fenomenelor de rezonanta cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS
pe care le genereaza.
Afectivitatea are multiple forme cu trasaturi specifice.
Dispozitiile sunt stari afective de intensitate medie care
caracterizeaza pe o perioada de timp intreaga conduita a omului.
Emotiile sunt manifestari de durata relativ mica, cu o orientare
precis determinata, care insotesc anumite auditii muzicale cu care
“REZONAM”. Cele de intensitate medie au un efect dinamizant; cele
de intensitate maxima pot produce dezorganizarea formelor
superioare de conduita sau anihilarea activitatii ca efect al
epuizarii rapide a energiei – cum avem, in cazul asa zisei “muzici”
ROCK, METALIC, TRASH.
Sentimentele, ca si pasiunile, sunt stari afective mai
complexe si mai durabile, reflectind relatiile stabilite dintre om
si mediu; fie morale, fie intelectuale sau estetice, sentimentele
constituie manifestari specific umane, cu caracter specific. Cele
estetice apar pe baza perceptiilor estetice si sunt de maxima
importanta in ceea ce priveste aprecierea muzicii. Pasiunile
implica in plus un impuls mult mai pronuntat spre actiune.
Sentimentele si pasiunile canalizeaza viata noastra psihica pe
directii esentiale, spre formarea constiintei si personalitatii
umane, de unde rolul deosebit ce revine muzicii bune sau foarte
bune in a influenta si directiona asemenea laturi ale psihicului.
O forma mai cuprinzatoare, cu diverse stari afective, fin
nuantate si mult mai personale este sensibilitatea. Procesele
afective au o influenta si sunt la rindul lor conditionate si de
alte aspecte ale activitatii psihice. Astfel se remarca o
interactiune intre afectivitate si procesele de cunoastere.
Gindirea este influentata pozitiv de emotiile cu caracter stenic si
cu intensitate medie; emotiile puternice pot produce o diminuare a
posibilitatilor de gindire daca mentalul nu este suficient de
puternic. De asemenea, o stinsa relatie se observa intre
afectivitate si motivatie. La fel de important ca toate formele
proceselor afective prezentate ne apare intelectul, posibilitatea
de a observa si cerceta pe cale rational-intelectuala si intuitiva.

Fenomenul sonor in stadiul de act artistic se confrunta si cu
atitudinea volitionala, functia psihica ce orienteaza constient pe
om spre indeplinirea unui scop. Studiul aprofundat al acestor
probleme trebuie sa cuprinda o analiza amanuntita a proceselor
psihice caracteristice fiecareia din cele trei ipostaze mentionate
ale actului artistic muzical. Daca in fiecare ipostaza
afectivitatea este prezenta, cel care are cel mai mult nevoie de ea
e interpretul, care prin aceasta stare psihica, corelata cu toate
cerintele tehnico-artistice, reuseste sa transmita auditorului
emotia si mesajul operei interpretate.
Un handicap serios pentru interpretii deosebit de sensibili
este tracul – stare emotiva datorata adesea exclusiv imaginatiei
negative, care produce in general cauze fizice, afective sau
mintale. Aici devine absolut necesara o autoreglare afectiva, prin
orientarea spre inalte aspiratii sau sublime obiective, prin
dominarea sentimentelor negative cu sprijinul altora, pozitive,
prin stimularea unor reprezentari adecvate.
O problema insuficient studiata pina in prezent este
psihologia aptitudinilor muzicale. Sisteme operationale
stabilizate, superior organizate si de mare eficienta, aptitudinile
in interactiune dau nastere pe o treapta superioara talentului -
complex de dispozitii functionale care mijlocesc performante
deosebite si realizari originale. In arta, indeosebi talentul
presupune obligatoriu existenta unei dotatii ereditare ce provine
din vietile anterioare, a unui mediu prielnic de dezvoltare, odata
cu inclinatia spre munca si vocatia, in general. Cele trei ipostaze
ale actului artistic presupun si aici aspecte diferentiate.
PSIHOMETRIA
La fel, in anumite forme de radiestezie, cit si in alte cai
heterodoxe de vindecare paranormala cu ajutorul fluidelor si
energiilor cosmice, un bolnav poate fi tratat cu usurinta, de la
distanta, pornind de la un esantion infim (O PICATURA) din singele
sau ori din saliva sa. Credinta profunda si unanima a anumitor
grupuri umane, in efectele profund benefice ca energie radiata (ce
opereaza fizic, psihic, mental si spiritual) ale unei relicve
religioase ce a apartinut unui sfint sau unui mare yoghin este, de
asemenea, o forma de credinta in virtutile energiilor
binefacatoare, subtile, ce sint incarcate si se degaja mereu din
unele obiecte foarte energizate in prealabil.

PESIMISM = (cf.lat. pessimus “foarte rau, cel mai rau”)
conceptie predominanta ce determina in noi rezonanta cu energiile
subtile malefice din MACROCOSMOS si care considera inevitabila
predominarea raului, suferintei si nedreptatii in lume, care
sustine ineficacitatea luptei impotriva acestora si
imposibilitatea progresului. Opus optimismului, pesimismul este,
in general, reflectarea lipsei de perspectiva spirituala si a
situatiei de criza a societatilor, grupurilor mari de oameni sau
a persoanelor aflate in momente grele sau de decadere.
Mentalitatile pesimiste patrund si in rindurile oamenilor
debusolati, nefericiti, dezechilibrati, rau orientati mai ales in
epocile de intensificare a materialismului, de disparitie a
credintei in DUMNEZEU, de razboaie sau calamitati naturale.
Pesimismul a caracterizat si caracterizeaza numeroase conceptii
mai mult sau mai putin gresite, religioase si filosofice. in
epoca moderna, pesimismul a fost reprezentat de ginditorul german
Schopenhauer, iar in filosofia contemporana este caracteristic
conceptiilor eronate ale unora dintre filosofii existentialisti
si neotomisti, precum si unor mari artisti, la care, cel mai
adesea, el este rezultatul conflictului dramatic dintre idealul
lor de perfectiune si limitele penibile in care se complac si
traiesc.
Din punct de vedere moral, pesimismul propaga sentimentul
fricii fata de viitor, al inutilitatii si disperarii, al lipsei
de sens a oricarui efort, avind drept concluzie ultima
sinuciderea; toate acestea se trezesc gradat, se dezvolta si se
amplifica datorita rezonantelor subtile cu energiile subtile ale
raului, nefericirii, fricii, egoismului, urii ce se afla in
MACROCOSMOS. Pesimistul este un tip antisocial care, datorita
egoismului, refuza dragostea sau si-o reprima si, datorita
modului sau negativ de a gindi si actiona, isi amputeaza
propriile lui capacitati creatoare si isi inchide orice
perspectiva de salvare din nefericire, durere, suferinta sau
esec, totodata, contrapunindu-se eforturilor benefice ale
celorlalti. YOGA respinge conceptia pesimista despre lume si om
si combate mentalitatile pesimiste ca fiind in contradictie cu
adevarul si reprezentind o piedica in calea progresului fizic si
spiritual. Promovind permanent optimismul in toate situatiile,
YOGA nu neaga faptul ca, in unele momente, atunci cind nu suntem
suficient de puternici, raul se poate dovedi mai puternic si
chiar poate invinge binele, anemic; totodata ea nu ascunde
oamenilor existenta suferintelor si durerii, posibilitatea
esecului, inevitabilitatea luptei cu greutatile. Pornind insa de
la analiza acestor fenomene, prin prisma legilor divine ale
naturii, cit si prin prisma recunoasterii progresului spiritual
si moral care se infaptuieste in ultima instanta, etica YOGHINA
promoveaza permanent conceptia optimista care cere impotrivire si
nu dezarmare fata de rau si care afirma capacitatea omului de a
intra in rezonanta cu energiile divine subtile datatoare de
fericire, armonie, sanatate din MACROCOSMOS, pentru a invinge
nenorocirea, pentru a deveni fericit prin activitati
binefacatoare si prin lupta creatoare. Pesimismul, ca negare a
optimismului, este orice atitudine ce sustine prioritatea raului
asupra binelui, a durerii asupra placerii, a nefericirii asupra
fericirii si a neputintei omului de a se opune unei lunecari
negative si daunatoare.
In concluzie, putem spune ca pesimismul este o conceptie
predominanta opusa optimismului. Sub aspect onto-cosmologic,
pesimismul ipostaziaza raul (cu care aproape mereu rezoneaza de
cele mai multe ori inconstient) intr-un principiu constitutiv al
lumii, menite astfel sa ramina intotdeauna, prin natura ei,
neimplinita, absurda, fara sens, imperfecta, intrucit poarta in
sine saminta discordiei, autodistrugerii si lipsei de
autenticitate. in plan etic, viziunile pesimiste contesta
perfectibilitatea conditiei umane, pe care o descriu in culori
intunecate, ca iremediabila zbatere vana impotriva suferintei,
nefericirii, iluziei si viciului, sortita esecului; din aceste
premise decurge o totala neincredere in viitorul omenirii, in
posibilitatea progresului spiritual. Prin analogie cu aceasta
semnificatie etica a pesimismului este utilizat uneori si
termenul de pesimism gnoseologic (atribuit variantelor de
scepticism sau agnosticism), avindu-se in vedere negarea partiala
sau totala a posibilitatii omului de a cunoaste in mod cert
adevarata lume, esenta sa nemuritoare (SPIRITUL-ATMAN) si propria
sa fiinta. Exprimind cel mai adesea, o reactie critica fata de
marginirea optimismului naiv, necritic si mistificator,
pesimismul nu este mai putin unilateral, intrucit absolutizeaza
anumite limite istorice si particulare ale unui context concret
si trecator, atribuindu-le umanitatii in general. Aceste accente
pesimiste se intilnesc in unele mituri ale societatii arhaice
(Ghilgames, cutia Pandorei, pacatul originar si altele), primind
o argumentare filosofica in antichitate (cirenaici, stoicism).
Una dintre cele mai notorii expresii sistematice a doctrinei
pesimiste apare in filosofia lui SCHOPENHAUER; alti promotori
cunoscuti ai pesimismului sunt Ed. von HARTMAN, O. SPENGLER sau
filosofii existentialisti.

PROSTIE = vezi AVIDYA.

PURANA = “Stravechi culegeri de parabole si invataturi
spirituale”; sunt scrieri simbolice traditionale indiene, care
fac mult mai accesibila cunoasterea intelepciunii vedice.
Inspirate de iubirea de Dumnezeu (BHAKTI), PURANA-ele constituie
principalele texte de referinta ale adeptilor celor 3 ipostaze
fundamentale ale Divinului, BRAHMA, VISHNU si SHIVA. Miturile si
povestirile din PURANA constituie si astazi o imensa mina de
informatii spirituale, redate intr-o forma simbolica sau
alegorica spre a fi pe intelesul tuturor.

PINGALA NADI = unul dintre principalele canale subtile (NADI),
conducind PRANA in toate partile corpului. PINGALA NADI (+) este situat in
dreapta canalului central (SUSHUMNA NADI) si se deschide in nara dreapta; el
este asociat cu Soarele (SURYA), aspectele masculine, active, dinamice (+) si
este plin de energie arzatoare si caldura, activarea sa incalzind intregul
corp. PINGALA NADI (+) este canalul subtil (NADI) polar opus lui IDA NADI
(-) si corespunde la nivel fizic sistemului nervos simpatic.

————- Sfirsit ————-

Cititi si:

1. Glosar A-B ATMAN = SINELE SUPREM, ETERN. Omul are doua eu-uri: Eul...
2. Glosar C-D DHYANA: meditatie, reculegere meditativa. Dhyana face parte din cele patru...
3. Glosar E-F E EGO = EKA = unu EKAGRATA = focalizare...
4. Glosar I INTELEPCIUNE (cf. lat. intellectio "sens real, semnificatie") = stare suprema...
5. Glosar K-L LINGA (sau LINGAM): la origine, acest cuvint desemna o piatra...
6. Glosar M-N NOROC = KARMA pozitiva sau soarta buna, destin favorabil, ursita...
7. Glosar S S SABEEJA SAMADHI = forma de SAMADHI in care germenii...

Abheda yoga

Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.

Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima). .................................................................................................................................................................................................................. .......................................................................... Pentru a primi întotdeauna articolele si anunturile evenimentelor pe mail puteti sa vă abonati la newsletter trimiţându-ne un mail pe adresa de contact [email protected] cu mentiunea "pentru newsletter" şi, eventual, numele şi numarul de telefon.

---