S

SABEEJA SAMADHI = forma de SAMADHI in care germenii
KARMA-ei viitoare (AGAMI KARMA sau SANCHITA KARMA), susceptibili de
a provoca o eventual a renastere (reincarnare), nu sunt distrusi.
SABEEJA SAMADHI ASAMPRAJNATA = intregul proces de la VITARKA
(nivel de constiinta) la ASMITA (stadiu de fuziune al constiintei
cu obiectul)
SABIJAH = cu saminta
SADA = intotdeauna
SADHANA = practica spirituala. Derivat din cuvintul sanscrit SADH:
“a ajunge la tel”; cu alte cuvinte, “mijloc de perfectionare
spirituala”. Exercitii care permit sa fie stapinita una dintre
ramurile sistemului YOGA.
SADHARANATVAT = deoarece este comun
SAGUNOPASANA = cu calitati
SAH = aceasta
SAHABHUVAH = simptome auxiliare
SAHASRARA = centrul esential de forta care face posibila
comuniunea cu DUMNEZEU; se afla, in plan subtil, in afara corpului
fizic, deasupra crestetului capului.
SAKSATKARANAT = prin perceptie directa
SALAMBANAM = cu suport
SAM = complet
SAMADHAU = in SAMADHI
SAMADHI(H) = transa; liniste
SAMADHI PRAJNA = inteligenta cognitiva care izvoraste din SAMADHI
SAMADHI PARINAMA = starea de concentrare in care se elimina
treptat celelalte ginduri. Efortul mintii de a stabiliza o singura
PRATYAYA.
SAMANA = forma de energie subtila (una dintre cele 5 PRANAS-uri
majore). Actioneaza in zona dintre inima si buric, inclusiv asupra
membrelor inferioare; =SAMANA VAYU (da nastere fluidului digestiv
si este legat de focul subtil care digera hrana in stomac).
SAMANYATO DRSTAM = “vazut impreuna”
SAMAPATTEH = prin fuziunea mintii
SAMAPATTI(H) = meditatia; acceptarea completa, absorbtia totala,
fuziune in obiectul concentrarii
SAMAPATTIBHYAM = prin meditatie
SAMAPTIH = sfirsit
SAMASANA = postura YOGA
SAMAYA = circumstante
SAMBANDHA = relatie
SAMBHODHAH = cunoastere
SAMHATYAKARITVAT = datorita actiunii asociate
SAMKHYA =
SAMPAT = sanatate
SAMPRAJNATA = desemneaza starea meditativa in care cunoasterea se
realizeaza prin intermediul fluxului continuu al uneia dintre
activitatile mentale fundamentale, si anume: VITARKA, VICHARA,
ANANDA si ASMITA
SAMPRAJNATAH = SAMADHI cu PRAJNA (focalizarea mentala cognitiva).
In aceasta forma de SAMADHI subzista inca unele procese psihice,
cum ar fi KLESHAS-urile, care impiedica acest SAMADHI sa fie in
intregime pur, “fara germeni”; dorintele profunde si ascunse
(VASANAS) exista in continuare in germene si pot sa reapara in
orice moment, spre deosebire de ASAMPRAJNATA SAMADHI sau SAMADHI
suprem, care este in totalitate debarasat de germeni (NIRBEEJA
SAMADHI), caracterizat prin abolirea KLESHAS-urilor, extinctia
VASANAS-urilor si abandonarea oricarei legaturi generate de KARMA
SAMPRAYOGAH = comuniune
SAMSAYA = indoiala
SAMSKARA(S) = tendinte mentale, impresii mentale, intipariri,
repercursiuni ale intiparirilor, gusturi, potentialitati care se
dezvolta in constiinta ca urmare a actiunilor sau a gindurilor
trecute (din viata actuala sau din existentele anterioare).
Aditia tuturor SAMSKARAS-urilor constituie caracterul unui om.
SAMSKARASHE SA = in care urmele ramin
SAMSKARAT = prin intipariri repetate
SAMSKARAYOH = a celor doua intipariri
SAMSKAREBHYAH = prin SAMSKARA
SAMTAMAT = prin SAMYAMA
SAMVEDANAT = prin cunoasterea
SAMVEGA = dorinta
SAMYAMA(H) = DHARANA, DHYANA si SAMADHI, realizate impreuna in
acelasi timp. In aceasta stare superioara de identificare a
constiintei, care face posibila si fuziunea cu obiectul ales sa fie
cunoscut, CUNOSCATORUL, OBIECTUL DE CUNOSCUT SI CUNOASTEREA
CARE REZULTA NU FAC DECTT UNA.
SAMYAMYAT = prin SAMYAMA (facind SAMYAMA)
SAMYE = devenind egal
SAMYOGA(H) = a se uni; uniune
SAMYOGO = uniune
SANCITA = intipariri stocate (prima diviziune a lui KARMASHAYA);
KARMA latenta
SANGA = atasament
SANGRIHITATVAT = deoarece sunt legate impreuna
SANJNA = constiinta
SANKALPA = hotarirea de a se retrage de la constiinta Sinelui
SANKARA(H) = confuzie
SANKIRNA = amestecat, confuz
SANNYASIN = fiinta umana care in India renunta complet la lume
pentru a trai in cea mai deplina detasare si se consacra in
intregime realizarii Eliberarii Spirituale (MOKSHA). Saracia unui
SANNYASIN nu este numai materiala; ea include, de asemenea, ceea ce
mistica crestina numeste “saracia in minte” sau, cu alte cuvinte,
absenta conceptiilor dualiste, cum ar fi binele si raul, atractia
sau dezgustul (respingerea), frica sau dorinta etc.
SANTOSAT = din multumire
SANTOSHA = multumire
SAPTADHA = sapte stadii
SARASWATI = un Nadi
SARUPYAM = identificare
SARVA = toate; tot; totul
SARVABHUTA = toate fiintele vii
SARVABHAUMA = universal
SARVAJNA = omniscienta
SARVAJNATRITVAM = omniscienta
SARVAM = totul; tot
SARVARTHAM = totul inclusiv
SARVARTHATA = atentie multilaterala, discontinua si difuza
SARVATHA = in toate felurile
SARVATHAVISAYAM = obiectele de pretutindeni
SARVAVISAYAM = toate obiectele
SAT = existenta absoluta, fiinta absoluta, eterna si permanenta,
identica cu BRAHMAN, la fel precum CHIT sau ANANDA.
SATI MULE = atita timp cit radacina este acolo
SATI = fiind
SATKARA = adoratie
SATSANG = (SAT: “bun, autentic”, SANGA: “frecventare”) Frecventarea
sfintilor, inteleptilor, a marilor yoghini sau a fiintelor umane
care il cauta in mod sincer pe DUMNEZEU. In prezenta unui mare
yoghin, este cu putinta ca o scinteie de intuitie divina sa
tisneasca de la el, inspirind si impulsionind si alte persoane care
sunt apte sa primeasca aceasta scinteie.
SATTVA = una dintre cele 3 GUNAS-uri, in care mintea ramine
profund linistita, VRITTIS-urile ramin concentrate si nimic nu
poate cauza tulburare; una dintre cele 3 proprietati ale lui
PRAKRITI; =CHITTA (minte); =PRAKASHA (lumina)
SATTVASHUDDHI = puritate interna
SATYA = veracitate
SATYAM = aspectul relativ al creatiei vezi fise
SAUCHAT = din curatenie
SAUMANASYA = veselie
SAVICHARA = stadiu de fuziune a constiintei cu obiectul asupra
caruia se mediteaza
SAVIKALPA SAMADHI = Stare de constiinta caracterizata prin
ascensiunea la cunoasterea lui DUMNEZEU sau BRAHMAN, in ciuda
supravietuirii unei relatii a subiectului cu obiectul. Spre
deosebire de NIRVIKALPA SAMADHI, aceasta stare conserva o
urma de dualitate, care impiedica fiziunea totala cu DUMNEZEU.
SAVIKALPA SAMADHI se poate compara cu VISIO DEI a misticilor
crestini.
SAVITARKA = stadiu de fuziune a constiintei cu obiectul asupra
caruia se mediteaza; “cu gindire in vorbe”.
SESAVAT = “dupa ceea ce ramine”
SHABDA = cuvint; sunet
SHABDADI = sunet si altele
SHAITHILYA = pierdere
SHAITHILYAT = prin slabirea
SHAKTAYOH = dintre cele doua puteri
SHAKTI = putere
SHAKTYOH = una dintre cele doua puteri
SHANKHINI = un Nadi
SHANTA = linistit, latent
SHARIRA = corp vezi fise
SHASANAM = instructiuni complete = ANU SHASANAM (ANU=prefix care
subliniaza completitudinea; SHASAN=a da reguli)
SHASTRA = proces de instruire si de precepte
SHAUCHA = curatenie
SHILAM = calitati
SHIVALINGA = LINGA
SHOORA = un Nadi
SHRADDHA = credinta
SHRAVANA = facultatea de a auzi
SHROTRA = ureche
SHROTRAM = organul auzului
SHRUTA = auzit
SHUCHI = pur
SHUDDHAH = pur
SHUDDHAU = purificare
SHUDDHI = purificare
SHULA = grosier
SHUNYA = lipsit de; stare de vid
SHUNYA SAMADHI = cea mai inalta stare de extaz divin, SAMADHI este
descrisa ca fiind vid beatific (SHUNYA) si plin (PURNA) in acelasi
timp.
SHUNYAM = gol;
SHUNYANAM = lipsit de
SHVASAPRASHVASA = inspiratie si expiratie
SHVASAPRASHVASAYAH = inspiratie, expiratie
SIDDHA = adept
SIDDHASANA = postura YOGA
SIDDHAYAH = puteri psihice paranormale
SIDDHAYOH = SIDDHIS
SIDDHI = perfectiune sau maiestrie in practica anumitor tehnici
YOGA
SIDDHIS = puteri psihice paranormale
SIRSHASANA = postura YOGA extrem de importanta
SMAYA = mindrie
SMRITAYAM = memorie (SMRITI)
SMRITI(H) = memorie
SMRITISAMSKARAYOH = a memoriei si a impresiilor
SOMA =
SOPAKRAMAN = KARMA activa
STAMBHE = in suspensie; suspendare
STHAIRYAM = stabilitate
STHAIRYE = devenind ferm
STHANI = zei (DEVA)
STHIRA = ferm
STHIRASANA = postura YOGA
STHITI = fermitate
STHITOU = fiind fixat, stabilit
STHULA = dimensiune grosiera, materiala, fizica
STYANA = moleseala
SUKHA = fericire, placere
SUKHAM = confortabil
SUKHASANA = postura YOGA
SUKSHMA = dimensiune subtila; subtil
SUKSHMA SHARIRA = corpul subtil
SUKSHMAVISAYATVAM = stadiile subtile de SAMADHI
SUKSMA(H) = subtil; fin
SURYA = Soare
SURYE = asupra Soarelui
SUSHUMNA = Nadis-ul principal vezi fise
SUSHUPTI = somn profund vezi fise
SVA = al sau propriu
SVABHASAM = autoiluminata
SVABUDDHI = autocunoastere
SVADHYAYA = studiu individual, studiul scrierilor spirituale,
divine, traditionale
SVADHYAYAT = prin autoobservatie
SVARASAVAHI = denumire pentru dorinta tuturor oamenilor de a trai
SVARASAVAHT = sustinut de propria sa forta
SVARUPA = forma proprie; natura esentiala a sa; natura reala;
natura proprie
SVARUPATAH = in forma ei esentiala
SWABUDDHI SAMVEDANAM = cunoasterea completa a propriei minti
SWAMI = maestru (spiritual) in YOGA.
SWAPNA = vis (somn cu vise)
SWARA YOGA = stiinta ce poate da informatii despre boli
SWARUPASHUNYAEVA = natura esentiala a vidului beatific
SWARUPE = natura proprie esentiala
SWASTIKA = acest cuvint este compus din termenii sanscriti
SU (“bine”) si ASTI (“acesta este”) care, combinate
impreuna, inseamna “norocos” sau “de bun augur”. Acest
stravechi simbol al celor doua energii fundamentale
ale manifestarii, ce se afla prezente de asemenea in
fiinta ca YANG, (+) si YIN, (-), HA ((+), solarul) si
THA ((-), lunarul), este uneori asociat in YOGA cu
centrul psihoenergetic al buricului, care este
considerat a fi locul sau focarul in MICROCOSMOSUL
fiintei umane al “soarelui” nostru launtric (SURYA).
SWASTIKASANA = postura YOGA
SYAT = s-ar intimpla

SABHA = Casa; adunare, reuniune.
3. SAMANA – care supravegheaza procesul de absorbtie si asimilare
a hranei si mentine echilibrul corpului veghind asupra
metabolismelor chimice legate de alimentatie si care este
controlata prin intermediul lui MANIPURA CHAKRA;

SAMSARA = ciclul existentelor ca urmare a renasterilor
obligatorii in sinul diferitelor conditii sau stari multiple ce
exista, si in fata carora individul nu poate sa scape atit timp cit
el nu a obtinut inca eliberarea spirituala si nu a atins anumite
forme de SAMADDHI. Inlantuirea in SAMSARA este consecinta
principala a celor trei “RADACINI VATAMATOARE” (AKUSHALA) care sint
ura (DVESHA), dorinta inferioara tiranica (TRISHNA) si ignoranta
sau prostia (AVIDYA). Totdeauna conditiile de renastere sau
reincarnare sint determinate de KARMA fiecaruia si niciodata la
intimplare.

SAMYAMA Cele trei etape superioare in practica YOGA sunt:
DHARANA (concentrarea mentala neintrerupta), DHYANA (meditatia
yoghina profunda) si SAMADHI (extazul divin). Cind acestea trei
sunt folosite intr-o perfecta succesiune cu scopul obtinerii de
puteri speciale sau chiar paranormale de cunoastere (SIDDHIS), se
obtin puteri extraordinare datorita IDENTIFICARII PERFECTE (SAMYAMA
- in care obiectul de cunoscut, cunoasterea ce rezulta gratie
acestei comuniuni inefabile perfecte si constiinta celui care
cunoaste (cunoscatorul) DEVIN UNA) si apar perceptii uluitor de
exacte corelate cu normalul (starea normala).
Aceasta practica superioara in YOGA este cunoscuta sub numele
de SAMYAMA sau identificarea perfecta a constiintei cunoscatorului
cu obiectul de cunoscut astfel incit cunoasterea care rezulta
astfel, obiectul de cunoscut si cunoscatorul (yoghinul) nu fac in
timpul realizarii starii de SAMYAMA decit o SINGURA SI DEPLINA
UNITATE in care nimic din cele 3 nu mai exista DISTINCT pentru el
(yoghinul in SAMYAMA). Stapinirea perfecta a etapei cunoscuta in
YOGA sub numele de SAMYAMA (identificare perfecta) de catre un
yoghin ii permite acestuia sa-si trezeasca rapid capacitatile
paranormale (SIDDHIS) si confera stapinirea spirituala a NATURII.

SANDHYA = cuvint sanscrit care se traduce in limba romina prin
“crepuscul, penumbra”. Acest termen se refera la starea profunda de
reculegere, realizata dimineata si seara, care este practicata de
hindusii din toate castele, fiind in general legata de un exercitiu
de meditatie asupra unei mari Puteri cosmice sau de efectuarea unui
procedeu de LAYA YOGA cu MANTRA unei anumite Puteri Cosmice pentru
a realiza o intima comuniune cu Sfera subtila de forta si influenta
a acesteia.

SANKOCA = Contractie, limitare, constringere.

SANNYASIN = o fiinta umana care, orientindu-se catre DUMNEZEU
a renuntat definitiv la lume pentru a trai total detasat de
valorile materiale efemere pentru a se dedica in totalitate
cautarii spirituale si realizarii de sine (ATMAN); in decursul
timpului insa, termenul SANNYASIN a capatat un sens mai larg,
incluzind si pe acei YOGHINI care indeplinesc doar partial aceste
cerinte.

SARASVATI = Putere Inteligenta Cosmica ce inspira “fluviul
cuvintelor” (vorbirii), elocventa, eruditia, intuitia artistica si
vorbirea divina. Ei i se atribuie crearea limbii SANSCRITE si a
modului ei fundamental de transcriere, alfabetul DEVANAGARI.
SARASVATI este, de asemenea, in India, MUZA inspiratoare a artelor,
indeosebi a muzicii.

SASANA DEVATA = mare zeita inspiratoare, veritabil model
divin, care ghideaza fiinta umana care o evoca din punct de vedere
spiritual si totodata o protejeaza plina de dragoste in anumite
situatii critice pentru aceasta.

SAT = Existenta absoluta, eterna, totala si permanenta,
identica cu BRAHMAN (ABSOLUTUL sau DUMNEZEU) la fel ca CIT sau
ANANDA.

SATYAM = In filosofia hindusa, acesta este adevarul pur,
realitatea suprema. Ceea ce este adevarat, autentic, real, sincer.
Adevarul si sinceritatea sunt impreuna una dintre cele 5 virtuti
care constituie primul stadiu (YAMA) atit in HATHA YOGA cit si in
RAJA YOGA. Ansamblul acestor virtuti enumerate in YOGA SUTRA lui
PATANJALI (II, 30, 31) constituie “Marele Legamint (juramint)”
(MAHAVRATA) permanent valabil la toate stadiile (treptele) in YOGA.
Celelalte 4 virtuti fundamentale in YOGA sunt: AHIMSA (respectul
constant al vietii), ASTEYA (respectul constant al proprietatii
(non-furtul)), BRAHMACHARYA (controlul potentialului sexual, care
implica transmutarea sa completa in energie si sublimarea
armonioasa a energiilor rezultante in diferitele vehicule sau
niveluri subtile ale fiintei, fie prin abstinenta (dar cu
realizarea integrala a acestei transmutari si sublimari cu ajutorul
tehnicilor adecvate ce exista in HATHA YOGA), fie prin continenta
amoroasa-sexuala realizata intr-un cuplu polar opus (barbat-femeie)
unit, iubitor, in care exista transfigurare profunda si daruire
amoroasa reciproca. Intr-un asemenea cuplu, cei doi iubiti aplica
simultan diferitele tehnici adecvate ce exista in HATHA YOGA pentru
a realiza impreuna in cursul fuziunii amoroase plenare cit si dupa
aceea, transmutarea in energie a potentialului lor sexual si, prin
angrenarea anumitor pozitii sexuale ajutatoare, fac posibila
sublimarea precisa a energiilor subtile rezultante in diferite
straturi sau nivele ale fiintei, repartizind in mod armonios aceste
energii (din ce in ce mai rafinate pe masura ce urca), in functie
de nevoile fiecaruia, in centri secreti de forta ai fiintei lor
(CHAKRA), insistind ca foarte multa energie amoroasa sublimata sa
fie focalizata si acumulata in special in SAHASRARA) si APARIGRAHA
(detasarea completa de sclavia sau tirania bunurilor materiale care
implica o atitudine ferma ca acestea (bunurile materiale) sa nu mai
fie considerate niciodata de catre yoghin ca FIIND SCOPURI ci DREPT
MIJLOACE ADECVATE pe care el le procura si de care se foloseste in
mod intelept, manifestind permanent o deplina detasare fata de ele.
Absenta cupiditatii, a zgirceniei si a posesivitatii, manifestarea
spontana a generozitatii, a bunatatii, oferirea cu darnicie a
cadourilor acelora care se afla in lipsa, hranirea si daruirea
celor minime, necesare celor saraci, tratarea si vindecarea
gratuita a bolnavilor, toate acestea reflecta in mod evident gradul
de realizare al lui APARIGRAHA).

SAVIKALPA SAMADHI sau SABIKALPA SAMADHI = stare extatica de
constiinta caracterizata prin comuniunea directa cu Constiinta
Divina, desi mai ramine inca dualitatea subiect-obiect (spre
deosebire de NIRVIKALPA SAMADHI), aspect care impiedica fuziunea
extatica totala cu Dumnezeu.

SCEPTICISM = doctrina filosofica negativista, limitatoare
datind din antichitatea greaca si imbracind diferite forme in
cursul istoriei care, in esenta, considera indoielnica
posibilitatea omului de a ajunge la adevar, fericire, armonie, de
a deosebi ce este bine de ce este rau, ce este drept de ce este
nedrept. Conceptiile sceptice, caracteristice, indeosebi
perioadelor de criza launtrica si morala si de decadere spirituala,
au promovat relativismul sau agnosticismul in domeniul cunoasterii.
Scepticismul este o doctrina etica, prezentata drept corolar al
conceptiilor filosofice sceptice sau caracteristica unor ginditori
moralisti de alte orientari filosofice. In esenta, scepticismul
etic reprezinta acea orientare a teoriei despre morala care pune
sub semnul intrebarii semnificatia obiectiva, valoarea de adevar
ori eficienta reala a reprezentarilor morale. Reprezentantii
contemporani ai scepticismului sustin ca reprezentarile morale ale
oamenilor nu reflecta realitatea obiectiva si, ca atare, nu pot fi
apreciate ca adevarate sau false, ele avind doar un rol functional.
Scepticismul genereaza o atitudine morala conform careia este
indoielnica posibilitatea omului de a cunoaste adevarul cu privire
la bine, dreptate, spiritualitate si de a lupta constient si cu
succes pentru desavirsirea spirituala. Anumite situatii personale,
influente ale educatiei si, indeosebi, ale conceptiilor filosofice
sceptice, duc la aparitia tipului moral al omului sceptic
caracterizat prin: neincredere in fata adevarului, depreciere a
idealurilor spirituale si, in general a valorilor divine,
permanenta indoiala cu privire la sine si la ceilalti, egoism
exacerbat, atitudine banuitoare si nehotarita, pasivitate. In
ultima instanta, scepticul isi reprima iubirea, respinge dragostea
si cel mai adesea ramine intr-o permanenta expectativa, caci el nu
are incredere in fortele sale, in justetea si posibilitatea de
realizare a diferitelor scopuri sublime, se izoleaza de efortul si
de viata celorlalti oameni, devenind adeseori pentru ceilalti o
frina in calea progresului spiritual si a actiunii.
Conceptia YOGHINA, opunindu-se scepticismului, considera
reprezentarile morale ca o forma specifica a Constiintei Divine
care, intr-o masura sau alta, reflecta conditiile obiective de
existenta ale legilor supreme din MACROCOSMOS. Reprezentarile
morale au un continut de adevar, iar progresul spiritual reprezinta
criteriul de apreciere a justetii adevarurilor etice. Faptul ca,
adeseori, reprezentarile morale au avut adeseori un caracter fals,
deformat, neadevarat (ele fiind privite ca “adevaruri eterne”) este
considerat de sceptici ca dovada a imposibilitatii pentru om de a
cunoaste realitatea morala a faptelor si indatoririlor sale.
Conceptia yoghina apreciaza ca, in masura in care reprezentarile
morale au un caracter obiectiv divin, se bazeaza pe realitate,
exprimind cerintele individualitatii si ele dau cunostinte
adevarate cu privire la fenomenul moral, ajuta omul in cunoasterea
cerintelor sale, in deosebirea raului de bine, a dreptatii de
nedreptate si ii permit ca, in cunostinta de cauza, sa analizeze
indatoririle ce-i revin, sa-si aleaga constient drumul in viata si
sa-si stabileasca conduita. Omul educat in spiritul moralei divine
respinge scepticismul; fara a crede in iluzii, el este convins de
posibilitatea de a se perfectiona necontenit din punct de vedere
spiritual printr-o participare activa la viata si realitatea
divina.

SHAKSHI = “martor”, “spectator”, “observator”. Doctrina
VEDANTA vorbeste de SHAKSHIN-CHAITANYA, constiinta (CHAITANYA)
impartiala (detasata) a spectatorului (SHAKSHI) sau, altfel spus,
constiinta-martor. Pe masura ce omul se elibereaza
complet prin practica spirituala (SADHANA) de identificarea cu
corpul (fizic), gindurile si sentimentele sale, el se apropie in
egala masura de realizarea acestei Constiinte-martor care, desi
percepe foarte bine tot ce i se intimpla individului (bucurie,
durere, fericire sau suferinta), nu vede in acestea totusi decit un
joc efemer al iluziei cosmice (MAYA) si, in consecinta, nu este
DELOC nici tulburata nici orbita de acestea. Constiinta-martor nu
este astfel niciodata marcata de aceste fenomene, intocmai ca
ecranul cel alb pe care, la orele de “spectacol” se proiecteaza un
film.

SHARIRA = “Corp”, “invelis”, “forma perisabila”. Trei
invelisuri il acopera pe ATMAN (Sinele DIVIN Suprem): STHULA
SHARIRA, corpul fizic sau grosier, identic cu ANNAMAYA KOSHA
(corpul fizic), SUKSHMA SHARIRA sau LINGA SHARIRA, corpul subtil,
alcatuit din PRANAMAYA KOSHA, MANOMAYA KOSHA si VIJNANAMAYA KOSHA
(corpurile bioenergetic, astral si respectiv mental) si KARANA
SHARIRA, invelisul sau corpul cauzal, identic cu ANANDAMAYA KOSHA.

SHODASHI = in unele texte, TRIPURA SUNDARI este numita uneori
SHODASHI si este reprezentata cu un corp de culoare rosie asezata
pe corpul lui MAHAKALA (Marele Timp, care in hinduism este unul
dintre aspectele lui SHIVA considerat aici ca distrugator al raului
si efemerului; aici SHIVA reprezinta de fapt Durata care face sa
piara toate lucrurile si fiintele create care nu au atins inca
nemurirea spirituala). TRIPURA SUNDARI personalizeaza de altfel
printre altele, ca SHODASHI, cele 16 “MODURI” sau aspecte ale
dorintei.

SIMETRIE = calitate obiectiva si expresie a unor raporturi de
marime si forma, de ordine si dispunere, de potrivire si
concordanta pe care o au partile unui intreg intre ele si ale
acestora cu totul. Fiind proprietatea reala a unui ansamblu de a fi
alcatuit din elemente care raspund unei anumite regularitati (se
pot raporta partile la un centru, la o axa, la o distanta, un plan
etc.) simetria e proprie numai lumii reale, minerale, vegetale si
vietuitoarelor, deoarece ordinea, o anumita distributie interna a
elementelor unui obiect sunt calitati sublime incontestabile.

SINTONIE, SINTONIZARE = armonizarea vibratiilor aurice,
launtrice pentru a fi in rezonanta cu mediul ambiant binefacator,
Macrocosmic sau armonizarea vibratiilor aurice a doua sau mai multe
fiinte. Echilibru si adaptare fara disonante ce rezulta din
reunirea a doua, trei sau mai multe frecvente de vibratie
pentru a forma astfel impreuna o armonie deplina.

SKANDA = zeu sustinator al luptatorilor curajosi, el ii ajuta
pe acestia sa-i invinga pe cei ignoranti si rai si isi ofera forta
sa infinita celor care cauta spiritualitatea si pe DUMNEZEU. Este
cunoscut totodata sub numele de KARTTIKEYA.

STHITI = conditie, stare.

STRESUL este numele dat oricarui factor (sau ansamblu de
factori) de mediu care provoaca organismului uman o reactie
anormala, nefavorabila. Termenul de stres a fost consacrat de
biologul canadian HANS SELYE in lucrarile referitoare la fenomenul
adaptarii pe plan biologic, psihologic, mental, medical,
semnificind atit factorii agresogeni (stresanti), cit si
modalitatea nespecifica prin care organismul raspunde la agresiune
(conditii sau agenti care ii pericliteaza mecanismele
homeostatice). Se spune despre un individ ca este stresat cind
acesta se simte amenintat, frustrat, incapabil de a face fata unor
solicitari crescute. S-a demonstrat ca nu numai bolile grave,
traumele fizice, psihice sau mentale provoaca stresul, ci si
numerosi alti agenti care obliga individul, in viata de toate
zilele, la o adaptare continua, la noi conditii de existenta
(frica, suspiciunile, frustrarile de tot felul, izolarea, absenta
iubirii, nesiguranta, deficitul de somn etc.).
Ar fi iluzoriu sa ne inchipuim ca am putea evita in totalitate
stresul de-a lungul intregii noastre vieti. Tot ceea ce ne ramine
de facut este sa cunoastem modul yoghin in care putem reduce la
minimum efectele sale vatamatoare, deoarece numeroase boli sunt in
mare masura datorate erorilor raspunsurilor adaptative la stres,
mai curind decit microbilor sau a altor agenti externi.
In ceea ce priveste stresul psihic, acesta este strins legat
de motivatie si el apare cind este amenintata atingerea unui scop.
Alteori stresul apare datorita unor stimulari nefavorabile excesive
sau neobisnuite.
Sindromul general de adaptare consta in raspunsul pe care
organismul il ofera agresiunii prin intermediul mecanismelor
neuroendocrine (diencefalo-hipofizare) si el apare atunci cind
centrii de forta, CHAKRA, nu sunt suficient de puternic energizati
(treziti) pentru a suspenda complet aceste reactii. In aceasta
acceptiune, stresul este, in mod echivalent un sindrom, o
constelatie de raspunsuri nespecifice, cu un caracter general
adaptativ, provocat de actiunea agentilor stresanti asupra
organismului.
Referindu-se la fazele sindromului general de adaptare, SELYE
considera ca in stadiul de alarma are loc mobilizarea mecanismelor
auxiliare pentru mentinerea vietii. Agentul agresor actioneaza
asupra sistemului nervos vegetativ, care trimite informatii
hipotalamusului si anterohipofizei; aceasta induce o stimulare a
glandelor suprarenale, care descarca hormoni steroizi. In stadiul
de rezistenta are loc dezvoltarea optima a celor mai adecvate
canale de aparare: concentrarea reactiilor. Fazei de alarma (soc-
contrasoc) ii urmeaza, deci, o faza de rezistenta, dar in cazul
repetarii frecvente a socului, secretia suprarenala se poate epuiza
si rezistenta organismului scade, ceea ce constituie faza de
epuizare, cind se instaleaza suferinta. Procesul adaptarii poate
deveni in aceasta situatie el insusi o cauza generatoare de boala,
asa cum se intimpla in cazul hipertensiunii arteriale, al bolilor
degenerative ale virstei inaintate, in afectiunile psihosomatice
(infarctul miocardic, migrena, astmul bronsic, tuberculoza
pulmonara, gastritele si ulcerul gastroduodenal, colitele,
colecistopatiile etc.).
Starea de stres priveste intregul organism inca de la
inceputul agresiunii, ordinea angajarii putind fi somato-psihica
(in stresul sistemic) sau psihosomatic (in stresul psihic primar),
dar in realitate, ambele variante sunt interesate simultan; chiar
daca, prin calitatea sa, stimulul a actionat ca agent stresant
psihic, substratul nervos declanseaza raspunsuri ale intregului
organism, care se pot organiza in timp, imbracind aspecte
patologice.
Pentru a construi o definitie acceptabila a stresului psihic,
yoghinii considera ca trebuie plecat de la natura relatiilor
dintre organism si ambianta. Stresul apare cind se produce un
dezechilibru marcant intre solicitarile mediului si capacitatile
reduse de raspuns ale organismului. In general, stresul se
defineste ca “stare de tensiune acuta a organismului obligat sa-si
mobilizeze capacitatile de aparare pentru a face fata unei situatii
amenintatoare”.
La aceasta definitie generala trebuie sa mai adaugam
urmatoarele precizari:
- solicitarile pot produce stresul mental-psihic ce determina
procesele de rezonanta cu energii subtile malefice, perturbatoare
din MACROCOSMOS, numai daca individul anticipeaza in mod pesimistic
faptul ca nu va fi capabil sa le faca fata sau ca nu va putea
satisface cererile fara a pune in pericol alte scopuri pe care le
urmareste;
- dezechilibrul dintre cereri si capacitatea de a le raspunde
adecvat provoaca stresul mental-psihic numai daca urmarile esecului
prezinta importanta pentru subiect; in cazul in care subiectul este
complet IGNORANT si nu-si da seama de consecintele inadaptarii sau
acestea nu-l afecteaza, el nu traieste sentimentul amenintarii si
nu este stresat psihic; anticipind consecintele, individul isi
poate modifica starea de stres fie prin evitarea lor, prin
indeplinirea cerintelor la un pret “tolerabil”, fie schimbindu-si
optica asupra solicitarilor (minimalizindu-le), asupra
posibilitatilor proprii (reevaluindu-le) sau asupra consecintelor;
- in ceea ce priveste natura solicitarilor sau a “sarcinilor”,
dezechilibrul survine nu numai cind are loc o suprasolicitare
(calitativa sau cantitativa, ci si in cazul unei subsolicitari
(monotonie, lipsa de variatie, lipsa de informatie) care impiedica
individul sa-si manifeste intreaga gama a posibilitatilor sale;
reducerea solicitarilor sau limitarea posibilitatilor de expresie
devin pentru unele persoane la fel de stresante ca supraincarcarea
cu sarcini pentru altele.
Ambiguitatea stimulilor poate da si ea nastere stresului
datorita lipsei de informatii, a unei informatii neclare sau
contradictorii (provenite din surse la fel de verosimile);
subiectul este atunci capabil sa raspunda, dar nu-si da seama ce
anume i se cere.
Alteori conflictul rezulta din obligativitatea persoanei de a
da in acelasi timp doua raspunsuri incompatibile sau de a proceda
intr-un mod care vine in opozitie cu propria lui convingere.
Incertitudinea, restringerea artificiala a posibilitatilor de a
raspunde, imposibilitatea de a amina constituie si ele surse ale
stresului mental-psihic.
Ca si alte fenomene, stresul a sugerat un posibil mecanism
etiopatogenic al bolilor psihice, fara a se ajunge insa la o
explicatie cauzala si generica acceptabila. Utilizindu-se schema
sindromului general de adaptare, s-a propus clasificarea
tulburarilor mentale si psihice in trei tipuri de sindroame:
- sindrom de alarma (tulburari emotionale, sindromul confuzional,
delirul acut);
- sindromul de rezistenta (reactii hiperergice);
- sindromul de epuizare (neurastenie).
In concluzie, putem spune ca stresul are in general doua
acceptiuni:
a) situatie, stimul, ce pune organismul intr-o stare de tensiune;
b) insasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care
acesta isi mobilizeaza toate resursele sale de aparare pentru a
face fata unei agresiuni fizice, psihice (emotie puternica) sau
mentale. Unii cercetatori au in vedere doar aspectul psihic al
stresului, privindu-l ca pe o totalitate a conflictelor personale
sau sociale ale individului, care nu-si gaseste solutia intr-un fel
sau altul.
Reactia organismului la stres are trei faze care formeaza
“sindromul general de adaptare”:
a) faza de alarma in care organismul incearca sa se apere de
actiunea nociva prin actiunea puternica a sistemului endocrin
(secretie de adrenalina si de steroizi);
b) faza de revenire (rezistenta specifica), in care organismul
pare ca se adapteaza la situatie, comportindu-se relativ normal;
c) faza de epuizare apare dupa o o perioada mai indelungata de
actiune a stimulului nociv (stres continuu); se caracterizeaza prin
modificari hormonale intense, secretie masiva de adrenalina. In
cele din urma, fiintele umane supuse la un stres foarte puternic si
continuu (care nu se pot adapta) mor epuizate. Daca in timpul fazei
de revenire se adauga un alt stimul nociv, (stresant), fiintele
umane nu rezista si mor. Acelasi fenomen apare si sub influenta
emotiei chinuitoare prelungite.
In stres se produc modificari morbide (hipertensiune, ulcere
gastrice, etc.). In cazul omului, stresul mental psihic este
provocat de emotii prelungite datorate in primul rind frustrarii,
fricii, groazei, conflictelor, anxietatii. Exista stres de
suprasolicitare dar si stres de subsolicitare. Un stres moderat
antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului. Caracterul nociv
al stresului apare atunci cind degradarile produse sunt prea ample,
depasind capacitatile adaptative ale organismului.
Operarea cu vocala I amelioreaza gradat si vindeca unele
afectiuni ca: migrena, astmul bronsic, infarctul miocardic,
gastritele, ulcerul, tuberculoza pulmonara.
SUDHA = pura.

SUGESTIE. Considerata ca facind parte din seria fenomenelor
psihice cu reflexie in sfera actiunilor subconstiente, sugestia
este interpretata, in YOGA, ca o reactie particulara la anumite
influente si perceptii, care se manifesta prin activarea unei
tendinte la care adeseori se raspunde, fara colaborarea persoanei
in ansamblu. Sugestia consta deci in a provoca prin REZONANTA (sub
forma unei impulsiuni), functionarea unei tendinte, pe care uneori
omul nu o poate obtine prin controlul vointei personale.

SUGESTIBIL (lat. Sugestio): dispozitie exagerat receptiva care
face ca fiinta in cauza sa se lase sugestionata, datorita unui
deficit intelectual global (debilitate ori dementa) sau partial (a
naivitatii (datorita predominantei in fiinta a activitatii
dizarmonioase a centrului de forta SWADHISTHANA CHAKRA), a
credulitatii si a slabirii simtului critic, a diminuarii puterii de
judecata). Alteori sugestibilitatea survine datorita tulburarilor
afective trecatoare sau permanente (hipersensibilitate,
timiditate), prin alterari ale imaginatiei ori din cauza unor
predispozitii mintale particulare (psihoplasticitatea istericilor);
alteori ea este legata de reducerea mijloacelor de aparare generata
de o slaba emitivitate (YANG(+)) (HIPNOZA). Fiinta umana in cauza
suporta pasiva influenta unor idei straine (le accepta fara
control), ca si cum, pentru moment, personalitatea sa s-ar sterge
in fata celuilalt. Toti indivizii sint, mai mult sau mai putin,
sugestibili pe anumite nivele ale fiintei, dar copiii sau subiectii
cu
accentuate predispozitii mediumice sint marcat sugestibili.

SUGESTIBILITATEA in YOGA este proprietatea de a fi usor
influentat de altcineva (sau de anumite energii subtile manifestate
cu putere de unele fiinte umane) datorita unei stari accentuate de
receptivitate (mult YIN (-)). SUGESTIBILITATEA poate fi intilnita
atit la omul sanatos psihic, cit si la bolnavul mintal. Ea se
manifesta in formele usoare, datorita unei REZONANTE subtile
spontane, prin imitarea unor gesturi, atitudini, uneori in mod
inconstient, asa cum se intimpla, spre exemplu, in contagiunea
cascatului. In formele daunatoare, sugestibilitatea este rodul unei
vointe slabe cind omul accepta necritic, pasiv, idei straine,
malefice sau cind cedeaza si se supune cu usurinta la anumite
influente negative externe de natura demoniaca sau infernala. Stari
de sugestibilitate crescuta sint intilnite la copii, la persoanele
cu un mental foarte slab, naive (la care predomina SWADHISTHANA
CHAKRA) sau la debilii mintali, datorita imaturarii mecanismelor
vointei sau datorita deficientelor mentale, intelectuale. Uneori
sint intilnite stari de sugestibilitate nociva crescuta, temporara,
in oboseala, ebrietate sau vicii. Intr-o forma patologica,
sugestibilitatea este predominant intilnita in unele boli psihice
unde, adeseori, intreg comportamentul bolnavului este determinat de
cele mai neinsemnate influente exterioare (isteria). Starea opusa
sugestibilitatii este negativismul incapatinat. O sugestibilitate
crescuta este un simptom al slabiciunii functiilor sistemului de
control sau a EMISIVITATII (+).
In concluzie, putem spune ca sugestibilitatea consta in
capacitatea fiintei umane de a reactiona printr-o inefabila
rezonanta la o sugestie. Sugestia i-a preocupat intotdeauna pe
yoghini din punctul de vedere al rezonantei cu anumite energii
subtile ce emana din sferele de putere ale MACROCOSMOSULUI.
Sugestibilitatea este o trasatura a personalitatii care favorizeaza
starile de rezonanta subtila si interinfluentele individuale.
Exista mai multe ipoteze asupra naturii sugestiei. Sugestia
acceptata genereaza in cel sugestionat o modificare a actului
intelectual si determina, datorita unui cimp energetic (subtil),
acceptarea unei idei impuse care poate fi buna sau rea. Ideile, ca
energii mentale ce actioneaza in cadrul sugestiei, sint
asemanatoare cu ideile fixe sau cu ideile ce actioneaza in
substraturile mai profunde ale fiintei si care in urma gestatiei
fac adeseori sa apara solutii creatoare daca ideile respective au
fost benefice. Fiintele umane sugestionabile in bine au totdeauna
structuri mintale suple. Multi yoghini studiaza relatia dintre
sugestia benefica si invatare in termeni experimentali. Conceptia
yoghina considera sugestia ca expresia unor complexe fenomene de
rezonanta cu energii subtile din UNIVERS ce permit acumularea
accelerata a unor experiente paranormale. Unele tratate YOGA
considera sugestia un act de inductie energetica prin REZONANTA a
unei stari sau actiuni elaborate ce devine dupa aceea asemanator
unui impuls. Unele fiinte umane ignorante si superficiale sustin
adeseori ipoteza falsa ca numai vointele fragile sau doar
personalitatile imature se supun cu usurinta influentei sugestiei.
In unele situatii, in anumite forme de sugestie rea sau
negativa actioneaza anumite forme de inhibitie (datorita
rezonantelor specifice cu energii subtile inhibante, paralizante)
din care motiv starea de sugestie ce se dezvolta si se amplifica
atunci este asemanatoare cu starea de somn. In functie de centrul
dominant de forta (CHAKRA) si de accentuarea receptivitatii,
sugestibilitatea are un substrat de declansare si intretinere in
straturile subconstiente, constind in esenta in blocarea
mecanismelor de deliberare proprii constiintei. Sub influenta
puternica a sugestiei pozitive s-a constatat ca se maresc
performantele, efortul chiar foarte mare este suportat in mod
confortabil. Yoghinii considera ca aceste caracteristici se
datoreaza rezonantei subtile cu energii corespondente din
MACROCOSMOS si lipsei de bariere cenzurante ale constiintei.
In functie de gradul de receptivitate, exista grade de
sugestibilitate. Astfel, in general, se vorbeste de sugestia
provocata (hetero-sugestie) si sugestia reflexiva (autosugestia).

SUNDARI = “Cea frumoasa prin excelenta” (de la SUNDARAM,
frumusete), apelare oarecum prescurtata a marii puteri cosmice
TRIPURA SUNDARI.

SUNET (lat. sonitus) = In mod obiectiv si in sens larg, orice
vibratie mecanica in masura sa produca o senzatie auditiva; in mod
subiectiv, efectul vibratiei, senzatia insasi. Pentru crearea
senzatiei, vibratia trebuie sa aiba frecventa cuprinsa intre c. 16
si 16000 Hz (vezi acustica). In afara acestor limite, vibratiile nu
sunt percepute ca sunete de urechea umana. Unele animale (ciinele,
pisica si mai ales liliacul) aud sunete cu frecvente de zeci de mii
de Hz. Studiul sunetului cuprinde producerea, analiza calitatilor,
propagarea, reproducerea si inregistrarea sunetelor, inclusiv
studiul fenomenelor conexe. De prima importanta este clasificarea
sunetelor in pure (datorite unei vibratii sinusoidale, unda sonora
respectiva fiind reprezentata de o curba sinusoidala) si complexe
(sunete care contin un numar de sunete pure). Instrumentele
muzicale emit sunete complexe, numite si compuse sau timbrate; sunt
formate dintr-o fundamentala si un numar de armonice. Unele sunete
ale flautului si ale unor tuburi de orga sunt insa aproape pure;
ocarina si mai ales diapazonul dau sunete practic pure.
Caracteristicile (calitatile) generale ale sunetului sunt in
principal inaltimea (vezi si frecventa), taria (vezi intensitate)
si timbrul.
Intensitatea sunetului nu se confunda cu volumul sau. Prima
depinde de amplitudinea de oscilatie a elementului vibrator al
instrumentului muzical (ancie, coarda), pe cind al doilea de forma
si marimea spatiului rezonator (tubul, cutia de rezonanta). Un
sunet, desi emis cu putere, poate avea un volum mic si invers. La
cele 3 calitati aratate se adauga durata, in cazul sunetelor
muzicale. In acustica fizica, durata nu constituie o calitate a
sunetului, dar pentru muzica – arta temporala, – ea este o calitate
esentiala. De durata relativa a sunetului depind valorile notelor,
masura, metrul, ritmul cu formulele sale etc.
Sunetul muzical = in sens larg, orice sunet care poate
indeplini o functie muzicala. In sens restrins, un sunet care
poseda un plus de insusiri peste cele considerate in acustica
fizica: o inaltime constanta, precis determinata si identificabila
cu vocea, sau cu un instrument muzical; o intensitate care poate fi
modulata dupa necesitate sau dorinta, in limitele permise de sursa
emitenta; un timbru caracteristic, bine definit; o durata
convenabila, suficienta executiei, durata care poate fi organic
mica (coarde lovite sau ciupite), mare sau cit de mare (coarde
solicitate cu arcusul, instrumente de suflat, orga, armoniu). De
mare importanta in muzica sunt asa-numitele “procese tranzitorii”
ale sunetului, de care acustica fizica nu se ocupa. Este vorba de
atac (inceputul sunetului, perioada in care ia nastere si se
stabilizeaza) si de extinctie (sfirsitul, perioada in care se
stinge). In timpul atacului si al extinctiei, frecventa, taria si
timbrul variaza mult, ceea ce face ca in aceste perioade sunetul sa
aiba caracteristicile zgomotului. In ansamblu, toate acestea
definesc si particularizeaza sunetul, creindu-i adevarata sa
personalitate (vezi timbru). Sunetele considerate in felul aratat
capata o configuratie muzicala atunci cind sunt organizate intr-o
structura specifica, bazata pe functionalitate, structura din care
nu lipseste niciodata factorul zgomot, intrinsec si extrinsec.
In arta muzicala, sunetele au un rol analog cuvintelor din
literatura si cuvintelor in pictura. S-au studiat si unele
corelatii dintre sunetele muzicale si culori, in speta sinergia
dintre organul vazului si cel al auzului, care se manifesta in
diferite moduri (auditie colorata, fotisme muzicale etc.).

SUSHUPTI = somn profund fara vise in care nu exista nici
gindire, nici ego si in care pierdem pe deplin constiinta corpului
nostru si a universului fizic in care existam in timpul starii de
veghe. SUSHUPTI nu este deloc o stare de inconstienta, ea
reprezinta doar o incetare a gindirii. Aceasta stare constituie una
din cele patru AVASTHA. In VEDANTA ea este numita uneori PRAJNA.

SUSPICIUNE = neincredere care face imposibila rezonanta si
empatia, indoiala asupra sinceritatii, asupra corectitudinii
intentiilor benefice ale faptelor cuiva. Daca banuiala are, de
obicei, foarte putin temei, iar acuzatia dreapta este probata
indubitabil de fapte, suspiciunea este un dubiu legitim la care
conduc coincidenta unor elemente reale si credinta intima ca o
persoana anumita poate fi suspectata (pornind de la date ale
experientei anterioare). Avind temei, suspiciunea poate fi un
procedeu metodic de cunoastere a adevarului; in acest caz,
suspiciunea este acelasi lucru cu suspectarea. Lipsita de temei, ea
imbraca aspectul unei stari de nesiguranta continua, de
neincredere, chiar in pofida unor argumente sau a unor DOVEZI
EVIDENTE unanim apreciate (ca in unele situatii de gelozie), care
rabufneste violent in acuzatii nedrepte, jignitoare. Daca nu este
corectata prin luciditate, dragoste, intuitie, inteligenta,
suspiciunea duce la manifestari negative, primejdioase.
—————————————————————–
De ce adeseori o persoana poate triumfa cu usurinta asupra
necazurilor, bolilor grave – si chiar asupra mortii – depasindu-le
printr-o angrenare temerara si perseverenta prin lupta, in timp ce
alta cedeaza atit de repede in fata presiunilor care survin
datorita examenelor destinice pe care viata ne obliga sa le dam?
Yoghinii sint de parere ca totul tine de personalitate: un optimist
(datorita rezonantei constante cu energiile subtile benefice
(datatoare de putere si uriasa incredere in DUMNEZEU) care se afla
in MACROCOSMOS) va reusi intotdeauna sa ajunga la mal, in timp ce
pesimistii (datorita rezonantei constante cu energiile subtile
malefice (datatoare de slabiciune, pasivitate si neincredere) care
se afla in MACROCOSMOS) sint tentati sa nu mai actioneze deloc si
sa renunte in mijlocul lacului.
Personalitatile optimiste si cele pesimiste au perspective
total diferite asupra vietii deoarece MICROCOSMOSUL launtric, in
cazul fiecaruia, capteaza in mod predominant si diferentiat
energiile subtile din MACROCOSMOS (PESIMISTUL rezoneaza si astfel
capteaza in special energiile subtile malefice si perturbatoare,
iar OPTIMISTUL rezoneaza si astfel capteaza in special energiile
subtile benefice si armonizatoare.
Experientele launtrice indelungate ale yoghinilor au confirmat
faptul ca optimismul poate fi “invatat”. A fi optimist este si
poate sa fie o optiune pozitiva: imaginile pozitive, gindurile si
aspiratiile divine, sublime favorizeaza trairi pozitive (datorita
rezonantei cu energiile subtile benefice din MACROCOSMOS) cel putin
in aceeasi masura in care imaginile negative, gindurile,
orientarile si mentalizarile malefice induc (datorita rezonantei cu
energiile subtile malefice din MACROCOSMOS) trairi negative.
Depinde DOAR de noi ceea ce vom alege.
VERA PEIFFER, psiholog, autoarea faimoasei lucrari “Strategies
of Optimism” afirma ca, desi este aproape evident pentru oricine ca
optimismul este benefic pentru sanatate, fericire, putere de munca,
succes si incredere in sine, datorita inchistarii, egoismului si
inertiei, oamenii “se tem” adeseori sa fie optimisti.
2. SWADHISTHANA CHAKRA – centrul aflat in plan subtil in canalul
SUSHUMNA in zona radacinii organelor genitale. Ea corespunde lui
BHUVAR LOKA; localizarea sa fizica este plexul hipogastric care
guverneaza organele sexuale si functia de procreere si trairile
erotice, amoroase. Din centrul acestei CHAKRA pleaca 6 NADI (sau
“petale”). Forma simbolica asociata acestei CHAKRA este semiluna,
culoarea sa este albul argintiu, MANTRA fundamentala ce ii
corespunde este (BIJA) VAM, animalul sau simbolic este crocodilul
si divinitatile cu care se poate lua legatura prin el sunt VISHNU
si o SHAKTI a sa, RAKINI.
“Cel care se concentreaza intens si mediteaza profund asupra
acestei CHAKRA si asupra energiilor sale ascunse corespondente nu
se mai teme deloc de apa. El are un control perfect asupra
energiilor secrete, subtile ale acestui element. El obtine mari
puteri psihice, imaginatie creatoare geniala, cunoastere intuitiva
si se bucura de o stapinire perfecta a functiei sexuale si a
simturilor. De asemenea, el cunoaste cu usurinta lumile sublime
astrale. Pasiunea inlantuitoare, minia, atasamentul, orgoliul,
gelozia si alte impuritati psihice sunt usor si complet eliminate
de el. Yoghinul in cauza isi regenereaza corpul fizic, ramine tinar
si ajunge sa cucereasca moartea (MRITYUNJAYA SIDDHI)”. (SIVANANDA)

SWAMI = titlu onorific, plin de respect, care se adauga linga
numele unui mare maestru spiritual YOGHIN sau al unui om intelept,
venerat pentru sfintenia si realizarile sale spirituale exemplare;
literal inseamna “domn”, “stapin”.

SWAPNA = starea de vis care nu exista decit in timpul somnului
si in care gindirea actioneaza conform tendintelor sale
predominante, independent de corp si de lumea exterioara. In starea
de veghe o consideram ca fiind ireala si o luam drept o iluzie. In
starea de vis nu ne dam insa seama ca VISUL este o iluzie si ne
lasam prinsi in ea. SWAPNA este una din cele patru AVASTHA. In
VEDANTA este numita TAIJASA.

SACRIFICIU = Prinos adus lui DUMNEZEU pentru compensarea
KARMA-ei rele sau pentru ispasirea pacatelor credinciosilor,
constind fie in daruri in obiecte (parfumuri, fructe, seminte
etc.), fie in jertfe launtrice cum ar fi CONTINENTA SEXUALA cu
oferirea energiei subtile sublimate lui DUMNEZEU. Privind dintr-
un alt punct de vedere, SACRIFICIUL implica renuntarea voluntara
la un drept sau la un bun material, implicind uneori riscul
propriei vieti, in folosul lui Dumnezeu, a intregii
colectivitati, sau pentru afirmarea unei idei divine. Marturie a
dragostei uriase si devotamentului pentru DUMNEZEU sau a
credintei intr-o valoare divina, sacrificiul presupune o dominare
a inclinarilor egoiste, ajungind uneori pina la anularea
instinctului de conservare individuala.
Sacrificiul este o manifestare a constiintei DIVINE la un om
care este patruns de insemnatatea si de sensul adevarat al
raporturilor dintre fiinta sa individuala si realitatea vietii
DIVINE careia ii apartine si careia ii aduce, sub o forma sau
alta, omagiu, ajungind, la nevoie, pina la jertfa de sine.
Exemple de sacrificiu si de jertfa de sine ne ofera martirii.

SADHANA: antrenament realizat constant sau modalitati si exercitii
permitind stapinirea unei cai sau unei etape in yoga. Realizarea unei sadhana
se descompune totdeauna in trei parti: o pregatire, o parte principala sau
realizarea si o parte finala, in care se constientizeaza efectele.

SAMADHI: literal – a fixa, a atasa in extaz Divin. In hinduism þ stare
benefica de constiinta superioara celei de veghe, de vis si de somn profund
care este caracterizata de incetarea completa a oricaror ginduri. In starea
de samadhi se produce o fuziune totala acelui care mediteaza cu obiectul de
meditatie (Dumnezeu sau Absolutul, daca acesta este obiectul meditatiei).
Exista diferite forme sau stadii de samadhi. Cel mai elevat de numeste
Nirvikalpa-samadhi. In budhismul Zen þ starea extatica de samadhi rezulta
prin concentrarea intensa a mintii asupra unei realitati supreme. Aceasta
concentrare extraordinara se obtine printr-o diminuare progresiva a
activitatii mintii. Samadhi este starea suprema de constiinta in intregime
nondualista caracterizata printre altele prin unirea dintre subiectul si
obiectul experientei: continutul profund extatic al experientei este singurul
care exista. Aceasta stare beatifica, divina, de constiinta este adesea
calificata de yoghini drept focalizare unica si extatica a mintii, expresie
care, la prima vedere, ne poate induce in eroare, caci ea ne lasa sa
presupunem ca aceasta concentrare ar fi orientata voluntar, egotic, catre un
punct precis. Cu toate acestea, starea de samadhi nu este orientata de la
nici un aici (subiect) catre acolo (obiect), ca intr-o simpla schema
dualista. A fi capabil de a intra spontan, cit mai des in starea de samadhi
este o conditie indispensabila oricarei meditatii yoghine (dhyana) profunde.
Distingem, in traditia Orientala, trei feluri de samadhi supranaturale,
perfecte, care au ca scop respectiv vacuitatea beatifica (shunyata), absenta
deplina a tuturor caracteristicilor (animitta) si disparitia completa a
dorintelor pentru obiecte, lucru care face cu putinta accesul la Nirvana,
Extazul Divin complet Eliberator. Celelalte forme de samadhi sunt considerate
ca fiind mai mult sau mai putin inalte chiar si atunci cind sunt insotite de
cea mai profunda meditatie extatica sau de uluitoare puteri paranormale
(siddhi-s).

SAMSARA: ciclul nasterilor si al mortilor succesive, roata
transmigratiilor succesive in care omul continua sa existe pina la Eliberarea
finala.

SATYA YUGA = vezi YUGA.

SHAKTI: in limba sanskrita inseamna putere feminina, forta a naturii,
energie. Considerata adesea ca fiind contrapartea feminina sau iubita lui
Shiva, ea este expresia eternului feminin sau a Zeitei mame, unificind
feminitatea si maternitatea prin manifestarea sa ca Forta a Naturii. Ea este
venerata in Orient in diferitele sale aspecte feminine dintre care amintim pe
Kundalini, prezent in fiecare fiinta umana. Shakti este personificarea
efectiva a energiei feminine primitive, ea incarneaza adeseori forta de
realizare a lui Brahman, fiind aspectul feminin dinamic al lui Dumnezeu,
vitalitatea feminina care ii permite lui Brahman sa creeze totul, sa conserve
sau sa distruga totul. In fiinta umana, expresia cea mai usor sesizabila a
lui shakti este dinamismul sexual. Pulsiunea amoroasa sau libidolul este un
exemplu de manifestare a lui shakti. Textele secrete orientale mentioneaza ca
gratia lui shakti in fiinta umana este indispensabila pentru a putea intelege
gradat dimensiunea transcendentala a lui Dumnezeu. Tantrismul in special se
intereseaza adeseori de constientizarea si integrarea lui shakti in fiinta in
vederea punerii la unison cu energiile shakti corespondente din Macrocosmos.

SHIVA: literal, “cel Bun, cel Blind”. Al treilea zeu esential din
trinitatea hindusa ce ii cuprinde pe Brahma, Vishnu si Shiva. Shiva este zeul
distrugerii celor rai si ignoranti, si disolutiei a ceea ce este impur. El
poate fi, de asemenea, o forta infinita, binefacatoare, in masura in care
indeparteaza adeseori fulgerator avidya sau ignoranta inalntuitoare. Simbolul
sau este lingam-ul sau organul masculin creator ce reprezinta virilitatea,
aspectul solar, activ, yang. Shiva este adeseori reprezentat in fuziunea
intima amoroasa, infinita cu iubita sa Shakti, care este aspectul feminin, al
carei simbol fundamental este yoni sau organul feminin, sexual, ce reprezinta
aspectul yin, energia naturii, etc.
Numele lui Shiva nu apare in Vede. Exista o divinitate care poarta
numele de Rudra Shiva si, pornind de la acesta, s-a nascut Shiva cu aspectele
sau manifestarile sale specifice, numit Rudra. In Rigveda termenul Rudra este
uneori folosit in sensul de Agni, foc subtil si fiii sai sunt Marutii. In
Ramayan, Shiva apare ca un mare zeu atotputernic si are sensul divinitatii
supreme. In Mahabharata, cel mai mare dintre cei trei zei este cind Vishnu,
cind Shiva, care redevine chiar maestrul si creatorul lui Brahma si al lui
Vishnu, venerat de toti zeii in calitatea sa esentiala de distrugator al
tuturor zeilor si stapin ghid, inspirator si protector al tuturor yoghinilor.
Pentru adeptii care adora frenetic in el “idealul lor ales” (Ishta-
Devata), el este divinitatea suprema totala, Realitatea Ultima. Asociat
formelor sale feminine, manifestatoare, dinamice, cunoscute sub numele de
Shakti, Parvati, Kali sau Durga, el incarneaza Absolutul Transcendent.
Fiecare din aceste Mari Puteri Cosmice sau anumite divinitati feminine este
adeseori considerata a fi contrapartea feminina sau sotia lui Shiva si uneori
iconografia hindusa il reprezinta in intima fuziune sexuala infinita,
datorita controlului perfect al energiei sexuale, cu incarnarile sau
aspectele acestor “forte” feminine imense. Shiva poarta zi numeroase alte
nume in functie de predominanta anumitor aspecte ale sale, cum ar fi: Shambu,
Shankara, Ishana, Vishvanath, Kedarmath sau Nataraja; acesta din urma este
reprezentat in arta hindusa ca Shiva-Nataraj, Shiva cel transcendent, stapin
suprem al universului, tronind pe Nandi, taurul simbolic al Dharma-ei si
venerat ca Guru Suprem a tuturor guru-silor, distrugatorul suferintei, al
celor rai cit si al intregii materialitati, datorita gratiei sale
fulgeratoare, cel ce daruieste intelepciune, incarnarea renuntarii datatoare
de eliberare si a compasiunii transcendente, a puterii masculine arhetipale a
virilitatii esentiale.

SIDDHIS: puteri fizice, psihice, mentale si spirituale cu totul
extraordinare care apar ca un corolar al evolutiei spirituale a yoghinului
perseverent pe masura ce in fiinta launtrica a aspirantului se trezesc din
starea de potentialitate si se amplifica gradat anumite rezonante inefabile
cu forte cosmice, subtile, secrete care realizeaza efectiv conexiunile si
corespondentele analogice, subtile si profunde dintre om si Univers. Practica
procedeelor si tehnicilor secrete yoga: mantra, kundalini, laya, tantra
conduce gradat la realizarea unor asemenea puteri yoghine( de exemplu:
clarviziune, premonitie, dedublare astrala,telepatie, levitatie, capacitatea
de a materializa sau dematerializa obiecte, transferul constiintei, mersul pe
apa, vitalitate uluitoare etc.) In general Ghidul Spiritual (guru) pune
adeseori in garda discipolul importiva cautarii egoiste a oricaror siddhi-
suri, deoarece pentru cel vanitos si marginit, ele nu contribuie la
realizarea Adevarului Ultim, ci fac parte tot din lumea fenomenala, oricit de
supranaturale ar parea la o prima privire superficiala; atasamentul fata de
aceste puteri uimitoare sau orgoliul pe care il amplifica constituie, nu o
data, un puternic obstacol pe calea evolutiei spirituale si a eliberarii
ultime. Pe de alta parte insa, acele siddhi-siri superioare, spirituale, apar
adeseori spontan ca de la sine chiar fara a fi urmarite deloc de aspirant,
numai prin unele practici profund spirituale.
Marele sfint Ramana Maharishi, de exemplu, nu inceta sa vorbeasca de
pericolul pe care il reprezinta atasamentul fata de siddhi; el insusi a
refuzat sa se foloseasca de ele spre deosebire de alti mari sfinti cum ar fi
Sai Baba din Shridi, care se servea de aceste puteri pentru a face bine
oamenilor si pentru formarea spirituala a adeptilor sai.
La oamenii care nu au atins inca un grad elevat de spiritualitate,
exista un mare risc ce tine de folosirea fara discernamint a acestor siddhi-
suri, care ar putea avea drept consecinta anularea tuturor eforturilor
intreprinse pe calea spirituala si acumularea de karma negativa.

SPONTANEITATE: la fiintele umane care se manifesta conduita, in aproape
situatiile, este marcata de simplitate si naturalete. Ea este intotdeauna
evidenta mai ales prin lipsa de artificialitate.

SUBCONSTIENTUL = un ansamblu de servomecanisme si implicatii
nemijlocite ale constientului, o rezerva de informatii si
operatii declansate prin rezonanta, din care se construiesc
starile de constiinta, fiind un sistem mediator care face parte
din EU, deosebindu-se insa de EUL constient intrucit persista
intr-o forma latenta sau implicita, dar totodata deosebindu-se
radical de inconstient.
Subconstientul reprezinta aspectul receptiv sau feminin, iar
constiinta (mentalul) reprezinta aspectul activ sau masculin in
raport cu subconstientul. Subconstientul este un fel de
“constiinta latenta” si potentiala care este inferioara, dar
coexista cu constiinta clara si o deserveste cu fidelitate.
Subconstientul, in mod normal este foarte puternic si mult
mai dezvoltat la femei. El este in mare masura energizat si
dinamizat prin intermediul fortelor subtile ale Lunii. Pentru
subconstient se mai utilizeaza termenii de “subconstiinta” sau
“zona marginala a constiintei”. Totodata, subconstientul a fost
caracterizat ca fiind un “inconstient normal” sau ca o zona
superficiala si apropiata de constienta inconstientului care,
spre deosebire de sferele “profunde” ale inconstientului, se afla
in relatii de compatibilitate cu constiinta si este facil
accesibil acesteia.
Subconstientul a fost calificat uneori ca “preconstient” iar
in conflictul dintre constient si inconstient s-a constatat ca
subconstientul se situeaza pe pozitiile constiintei, participind
la refularea pulsiunilor inconstiente. Acestea sunt filtrate prin
subconstient si numai unele ajung la constiinta. De asemenea,
numai unele dintre formatiunile constiintei, fiind filtrate prin
subconstient, ajung sa fie asimilate si transformate in sferele
inconstientului. Prin urmare, desi subconstientul se prezinta ca
o rezerva si subsistem potential al constiintei si, totodata, ca
postconstiinta si preconstiinta iar, pe de alta parte se prezinta
ca un inconstient non-conflictual si transparent, nu putem
integra acest subsistem in vreunul din cele doua sisteme polare
(constiinta +, inconstient -) ci trebuie sa realizam existenta
relativ autonoma a subconstientului ca sfera sau modalitate
mediatorie si tranzitorie intre constient si inconstient.
Unii, datorita ignorantei, confunda constientul cu
inconstientul, cu toate ca inconstientul este inzestrat cu alte
caracteristici. Pe seama subconstientului s-au pus elementele
cristalizate ale constiintei stinse sau uitate, automatismele
psihice fixate prin repetitie si fragmentate, aspectele de
deprindere si memorie potentiala, montajele intelectuale
reflectate, structurile operationale nereflexive, fenomenele
perceptive neintegrate constient care, astfel, indeplinesc
functii reglatorii. In subconstient intra de asemenea complexe
senzomotorii aconstiente, deprinderile de orice fel (atit bune
cit si rele), operatiile necontrolate constient dupa imprimare si
fixare, cit si fenomenele de memorie potentiala cu toate
energiile latente existente in fiinta.
In fiinta, subconstientul reprezinta SHAKTI (energia activa
si indeosebi generatoare sau, altfel spus, forta energetica) in
raport cu constiinta sau mentalul. Axul principal de forta al
subconstientului care permite dinamizarea acestuia este IDA NADI,
in legatura cu nara stinga (aspectul receptiv, lunar, feminin,
YIN,(-)).
Marele secret caracteristic geniilor si tuturor oamenilor
din toate epocile, este capacitatea lor uluitoare de a intra in
contact, fie constient, fie in mod spontan, cu puterile
nelimitate ale subconstientului, eliberindu-le. Daca vom putea
face la fel, vom deveni capabili de performante extraordinare.
Subconstientul nostru detine deja, in profunzimile sale latente,
solutiile la toate problemele care ne framinta si ne poate
indeplini, direct proportional cu intensitatea increderii, orice
dorinta. El este servitorul, constructorul si sustinatorul
corpului. Daca invatam cum sa ne folosim de el si in ce mod sa-l
comandam, el ne poate ridica pe culmi nebanuite, asigurindu-ne
mereu succesul. In aceasta directie, o modalitate simpla dar
extrem de eficienta de a dinamiza subconstientul si de a
amplifica puterea de manifestare a acestuia, este sugestia.
Sugestia poate fi deci considerata ca fiind unul dintre
procesele fundamentale ale manifestarii. Sugestia, ca fenomen de
rezonanta cu anumite energii, mai mult sau mai putin subtile, a
aparut odata cu Natura si este la fel de puternica precum
aceasta. Fiecare miscare, de exemplu, o facem prin sugestie. Mai
intii gindim, aproape fulgerator si dupa aceea actionam. Mai
intii facem planuri si apoi le realizam. Cunostintele si
experientele personale, sau altfel spus tot ceea ce am acumulat
pina in prezent se datoreaza puterii complexe a sugestiei.
Insusirea acestor cunostinte sau notiuni se face permanent prin
puterea sugestiei. Chiar si cunostintele sau inspiratiile
geniale, care ni se par a fi spontane, ne sunt date totdeauna
prin puterea sugestiei care emana permanent de la Energia Divina,
infinita sau Mentalul Macrocosmic al lui Dumnezeu.

SUBLIM = termen din literatura latina cu sensul de inaltime,
elevatie, ca stare reala a lucrurilor si fiintelor care inseamna
perfectiune si grandoare in ceva. Si la greci, termenul de sublim
(hupsos) a insemnat, la origini inaltime, elevatie sau culme,
apoi, prin extindere, a desemnat cerul si departarile lumii,
pentru ca prin derivatie sa semnifice in cele din urma,
caracterul elevat a ceva. In linii mari, termenul de sublim putea
sa reprezinte, la greci, atit maretul, in inteles extensional,
cit si inaltul. De la aceste doua sensuri notiunea isi trage
sensul literar si spiritual. Prima interpretare strict teoretica
a conceptului este data in eseul intitulat “Despre sublim”
atribuit, in mod discutabil, lui Longinus. Sublimul este definit,
in acest context, ca o stare transfiguratoare ce nu convinge in
mod propriu, ci duce la extaz; sublimul “inalta sufletul in
regiuni supreme ascunse si face sa se nasca in noi o stare
admirabila de extaz si uimire”. El este ceea ce reprezinta mai
mult decit o simpla stare de placere sau de convingere
intelectuala. Rezulta ca intelesul conceptului, in optica lui
Longinus, cuprinde urmatoarele insusiri: o traire extatica ampla
echivalind cu ceea ce putem numi o comuniune profunda cu ceea ce
are inalt si divin existenta, o elevatie suprema si plina de
demnitate a mintii si o admirabila stare de uimire grandioasa,
nascuta din contactul nostru cu orizonturile ascunse si
extraordinare ale lumii reale. Evident, pentru Longinus, atit
gradul de elevare spirituala fondata pe o pasiune plina de
tensiuni benefice rascolitoare si de entuziasm, cit si, mai ales,
reflexul acesteia, trebuie sa aiba, ca o nota distincta,
naturaletea.
In linii mari, o a doua caracterizare esentiala a
conceptului de sublim, in cadrul evolutiei sale istorice, este
facuta de Kant. In opera sa de incoronare a criticilor (Critica
puterii de judecata) Kant asociaza sublimul cu facultatea inalt
rationala universala. Sub acest raport, sublimul, intotdeauna
mare, spre deosebire de frumos care poate fi si de natura mica,
beneficiaza atit de atributul simplitatii, cit si de acela al
duratei. Durata ampla si suverana poate fi atit trecuta, cit si
infricosatoare dar nobila in perspectiva viitorului. Legat si de
conceptul infinitatii, sublimul devine, la Kant, “un maximum de
perfectiune”. Din aceasta cauza insasi virtutea nu apare sub o
alta infatisare decit in aceea a sintezei dintre calitatea morala
si dimensiunea sublimului. Pentru Kant, speciile sublimului sunt:
“sublimul matematic” (sau extensional) si “sublimul dinamic”. In
acest sens, puterea naturii, de exemplu, se manifesta, spre
deosebire de forta, in ipostaza ei dinamic-sublima, aceasta in
masura in care ea nu produce frica ci inspaiminta pur si simplu,
dar si inalta, in acelasi timp. O a treia forma principala de a
caracteriza sublimul este aceea schitata de Hegel. In viziunea
acestuia, sublimul reprezinta o stare-limita a faptului simbolic.
Simbolul este, pentru Hegel, o existenta exterioara data
intuitiei. Dar aceasta existenta nu trebuie inteleasa asa cum
apare, data nemijlocit, ci urmeaza sa fie considerata “cu un sens
mai larg si mai general”. In acest mod, simbolul se dezvaluie a
fi o imagine concreta (sau o expresie) care a fost ridicata la
nivelul unei semnificatii generale. Fiind deci semnificatie
generala, simbolul presupune eliminarea sau punerea in umbra a
unei serii intregi de insusiri, care devin astfel nedeterminate.
Cind rangul de nedeterminare atinge o limita maxima, simbolul
capata dimensiune sublima.

SUBLIMARE: In lumina experientei milenare a Orientului cu privire la
eros si sexualitate, prin controlul constient al functiilor sexuale in fiinta
umana, se declanseaza reactii de transmutatie biologica care fac sa apara
gradat o energie launtrica biomagnetica uriasa. Procesul ulterior de
deplasare interioara si modificare a acestor energii rezultante, din punctul
de vedere al frecventei lor caracteristice, pe masura ce strabat nivelele
fiintei, provocind la fiecare asemenea nivel efecte specifice pregnant
constientizabile si remanente in timp, este definit in yoga drept sublimare.
Prin urmare, sublimarea yoghina este un proces complex care desemneaza
fenomene ample care in mod aparent nu se afla in raport cu sexualitatea, dar
care isi au de fapt resursele energetice in forta rezultata in urma
transmutatiei bilogice constante a pulsiunilor sexuale controlate volitiv. In
urma transmutatiei biologice a potentialului sexual, gratie controlului
constient asupra functiei sexuale, pulsiunea sexuala originara se transforma
ca frecventa de vibratie intr-o energie aproape noua, mult mai mare decit
aspectul de la care pornise, astfel producindu-se sublimarea, in masura in
care ceea ce ea este acum va fi redirectionat intr-un scop non-sexual si in
care se vizeaza teluri valorizate vital, psihic, mental sau spiritual.
Analogic, putem spune ca transmutatia biologica a potentialului sexual
al fiintei umane este comparabila cu actiunea inteligenta a omului de
transformare a unei spontane caderi de apa intr-o sursa continua de
electricitate. Sublimarea este insa procesul ulterior in care electricitatea
rezultanta va fi luata de la sursa ei de origine si transportata prin linii
de inalta tensiune pentru a fi transformata si potrivita ca frecventa si
tensiune dupa necesitati, ajungind sa genereze apoi o gama vasta de fenomene
si procese care nu s-ar putea declansa in absenta ei. Dupa cum stim aceste
fenomene pot fi: calorice, sonore, luminoase, magnetice etc. Intre apa din
lacul de acumulare care prin cadere controlata acum va roti constant turbina
generatoare de electricitate si televizorul la care eu acum urmaresc pasionat
imagini de pe alta planeta, aparent nu exista nici o legatura.Cineva
inteligent insa stie ca daca aceasta cadere de apa inceteaza da faca sa se
mai roteasca turbina, televizorul va inceta si el, in acelasi moment, sa mai
furnizeze imagini, desi este in continuare in perfecta stare de functionare.
Prin urmare putem spune ca o pulsiune erotic-sexuala este sublimata in
masura in care este volitiv redirectionata catre un tel nou, non-sexual, in
urma transmutatiei componentelor sale de baza.
Inscriindu-se intre strategiile de trezire si angrenare constienta a
potentialului sexual latent al fiintei, sublimarea este un procedeu aplicabil
de catre oricine ii intelege mecanismul, pentru a deturna dupa transmutatie
energia sexuala transformata gratie unei efervescente controlate, orientind-o
de la scopul sau obisnuit pentru a o angaja plenar intr-un alt plan al
fiintei, cu frecvente diferite de vibratie, facind-o apoi sa actioneze intr-
un alt sistem de investitie.
In viziunea yoghina sublimarea este deci o “super-refulare reusita”,
generatoare de putere subtila, fericire, armonie inefabila, simultan cu o
euforica integrare a fiintei in ambianta sublima cosmica.
Prin toate celelalte efecte, sublimarea pozitiva, benefica, permita
ajustarea sociala si dezvoltarea echilibrata, accelerata a personalitatii.
Prin sublimare se realizeaza deplasarea unor energii instinctuale,
transformate foarte mult, catre scopuri noi si elevate. Permitind o gama
vasta de actiuni dupa transmutatie, sublimarea focalizeaza in planurile
superioare ale fiintei anumite pulsiuni inconstiente, detasate de orientarile
lor primitive, care sunt integrate benefic in universul launtric al fiintei
investindu-le in echivalente ce vor avea o valoare spirituala pozitiva,
sublima.
In existenta banala, spiritul de competitie si anumite vocatii se
explica cel mai adesea prin agresivitate sublimata (spre exemplu, in cazul
chirurgilor, iar altruismul si tandretea prin energia transformata si
canalizata superior al instinctului sexual.
In cartea sa “Atingerea amoroasa” a dr. Andrew Stanway (ed. Guild
Publishing London 1987), la pag. 129 acesta scrie: “Unii barbati foarte rari,
sustin ca poat avea de foarte multe ori asa zise ®orgasme uscate¯ sau altfel
spus orgasme fara ejaculare. Ei pot deci avea orgasme repetate cu toate
semnele fizice, emotionale si mentale si sa nu ejaculeze deloc. Aceasta apare
mai frecvent la barbatii care mai inainte s-au descarcat de mai multe ori
intr-o intilnire amoroasa, dar ea poate sa apara de asemenea la unii, cu
trairi chiar mai intense, care inainte nu au ejaculat deloc pe un interval
considerabil de timp de peste 30 de zile.”
Gindul este cea mai puternica forta a universului. Prin transmutatia
biologica, colosala energie rezultanta va amplifica la extrem
disponibilitatile launtrice facind gradat sa dispara toate limitele banale
ale constiintei.
O energie gigantica, inerta, zace prin urmare inchisa in potentialul
sexual atit de putin explorat datorita ignorantei. In mod superficial, noi
gindim ca totul in corpul nostru este material. Cu o mare incredere noi
gindim ca aceasta materialitate este totala. Experimentarea proceselor de
transmutatie biologica, sexuala, in propria noastra fiinta, pe linga anumite
trairi beatifice de o intensitate coplesitoare ne face sa constientizam
spontan ca suntem simultan structurati dintr-o cantitate incredibila de
particule energetice, invirtindu-se prin cine stie ce enigma si fixate
printr-un miracol greu imaginabil, in aceasta stare.
In cazul acestor super intense trairi erotice in care potentialul sexual
nu este deloc intempestiv irosit, fiinta umana sau chiar cuplul devine
spontan si gradat “radioactiva”, datorita unor reactii de transmutatie
biologica la temperaturi slabe ce se desfasoara gradat in corpul unor
asemenea fiinte.
Fenomenele de transmutatie biologica la temperaturi joase se declanseaza
cu usurinta si se mentin nealterate prin angrenarea constanta a fortei
vointei mai ales in situatia unor trairi amoroase, sexuale suficient de
intense si profunde. Atunci fiinta incepe sa traiasca intr-un univers largit
si inefabil in care clipa de clipa savureaza un beatific mister. In spatele
celei mai mici manifestari se dezvaluie fascinant necunoscutul inefabil.
In potentialul sexual al fiecarei fiinte se afla “intemnitati” in
“materie” sute de miliarde de volti. Pe fundalul unei trtiri amoroase
beatifice, un singur gind-forta mentinut constant printr-o vointa tenace este
suficient pentru a trezi gradat si controlat aceasta energie fabuloasa care,
in caz contrar, se descarca mai mult sau mai putin inerta in noi, facindu-ne
sa pierdem aproape inconstienti un important potential creator.

SUCCES (cf.lat. successus) = Performanta, reusita sau
recunoastere de tip recompensator a unei actiuni individuale sau
colective. YOGA a analizat cu atentie semnificatiile succesului
in plan launtric. Orice reusita (succes) antreneaza o descarcare
energetica sau creatoare din partea individului, fiind in acelasi
timp stimulatoare in realizarea de noi performante. ANTICIPAREA
FERMA SI CU PUTERE A SUCCESULUI ca mod de gindire predominanta va
determina o stare aproape continua de rezonanta cu energii
subtile, benefice, divine, pozitive, corespondente din
MACROCOSMOS, care vor face sa apara serii nesfirsite de succese.
Valentele psihoeducative ale succesului se releva cu
pregnanta in reeducarea copiilor cu tulburari de vorbire,
caracteriale sau comportamentale; dozarea dificultatilor
sarcinilor in functie de particularitatile lor de virsta si
psihopatologice (dozaj realizat de specialisti) creste
probabilitatea de succes in rezolvarea probelor, ceea ce-i
incurajeaza pe copii, indicindu-le renuntarea la conduitele
defectuoase sau negative.
Rezolvarea fericita a unui caz (succesul terapeutic) in YOGA
este evaluata dupa o serie de parametri obiectivi:
- ameliorarea sau disparitia in timp scurt a simptomatologiei
cazului (expresie a anularii cauzelor ce au facut sa apara boala
si a realizarii corecte a tehnicilor si a metodelor YOGA
indicate);
- durata in timp a remisiunilor;
- reinsertia armonioasa a pacientului in mediul familial, social
si macrocosmic (DIVIN);
- economicitatea si lipsa de nocivitate a actului medical
YOGHIN.

No related posts.

Abheda yoga

Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.

Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima). .................................................................................................................................................................................................................. .......................................................................... Pentru a primi întotdeauna articolele si anunturile evenimentelor pe mail puteti sa vă abonati la newsletter trimiţându-ne un mail pe adresa de contact [email protected] cu mentiunea "pentru newsletter" şi, eventual, numele şi numarul de telefon.

---