Unor oameni, norocul pare să le surâdă la fiecare pas. Iată câteva exemple, consemnate în periodicele vremii:
Joseph Cowley a câştigat trei milioane de dolari jucând în 1987 la loteria din Ohio. După o vreme, Joseph s-a mutat în statul Florida, în oraşul Boca Raton. Acolo a continuat să joace la loto, credincios obiceiului său care îi adusese un câştig semnificativ. La şase ani după ce încasase cele trei milioane în Ohio, a mai câştigat încă 20 de milioane, la loteria de Crăciun.
În 1985, Marie Adams a câştigat 4 milioane de dolari la loteria statului New Jersey. După încă patru luni, continuând să joace, Marie a câştigat încă un milion şi jumătate de dolari, la aceeaşi loterie.
Julian Gray din Green Bay, Wisconsin, a câştigat de trei ori la loto în 1993, 1994 şi 1995. De fiecare dată el a încasat câte 300.000 de dolari.
Dar nu toţi oamenii sunt la fel de norocoşi. De fapt, unii se întâlnesc în viaţă destul de des cu circumstanţe pe care le-am putea considera „ghinioane”.
În acest sens, este celebru cazul pădurarului Roy Sullivan, care a fost lovit de fulger de şapte ori în viaţa sa! Prima dată când s-a petrecut aceasta, el şi-a pierdut unghia degetului mare de la picior. După încă 27 de ani, fulgerul l-a găsit din nou, de data asta pârlindu-i doar sprâncenele. Dar apoi evenimentele s-au precipitat: după încă un an, un al treilea fulger din viaţa sa i-a ars umărul. Al patrulea i-a aprins părul, al cincilea l-a azvârlit afară din maşină, al şaselea i-a ars glezna iar al şaptelea (care l-a trăsnit în timp ce pescuia) l-a făcut să ajungă la spital, cu arsuri serioase la abdomen şi pe piept. Putem spune, fără a greşi prea mult, că Sullivan este un adevărat paratrăsnet uman – însă acesta nu este, cu siguranţă, un motiv de bucurie pentru el….
Psihologul Richard Wiseman a decis să examineze, într-un mod cât mai riguros şi ştiinţific, ceea ce a denumit „factorul noroc”. Subiecţii lui, în număr de câteva sute de persoane, au fost supuşi unor interviuri standardizate, apoi dr. Wiseman a analizat înregistrările. Ceea ce el a urmărit au fost nu doar răspunsurile subiecţilor, ci şi atitudinea lor generală.
Wiseman a remarcat că cei care se considerau norocoşi zâmbeau mai mult, şi aveau tendinţa să menţină contactul vizual cu toţi cei din jur. Limbajul corporal era mai bogat şi mai expresiv la acşti oameni, faţă de cei auto-calificaţi drept ghinionişti. Când li s-au pus în faţă probleme enigmistice de rezolvat, norocoşii au perseverat să le rezolve, pe când ghinioniştii au renunţat repede, odată cu primele rateuri. O altă probă a presupus ca tuturor subiecţilor să li se dea un ziar din care aceştia trebuiau să numere toate fotografiile. Norocoşii au observat relativ repede un mic mesaj ascuns în pagina a treia: „Nu căutaţi. Acest ziar conţine 42 de fotografii!” În schimb, ghinioniştii au continuat să numere conştincios, fără a sesiza oportunitatea de a-şi reduce eforturile.
Concluzia experimentelor lui Wiseman a fost că aşa-numitul „noroc” are o slabă legătură cu şansa sau cu coincidenţele semnificative. Cei norocoşi îşi creează ocaziile şi le exploatează din plin când acestea apar, bazându-se pe un soi de intuiţie şi curaj.
Aşadar, se pare că toate observaţiile conduc spre aceeaşi concluzie: viitorul nu este bătut în cuie. Noi înşine ne creăm viitorul, amplificând numărul ocaziilor norocoase şi reducând ocaziile ghinioniste.
Cu toate acestea, chiar şi unele personalităţi din lumea ştinţei adoptă uneori un comportament „superstiţios”: de exemplu, renumitul laureat Nobel pentru fizică, Niels Bohr, a menţinut ani de zile o potcoavă atârnată deasupra uşii sale de la birou. Colegii l-au întrebat în repetate rânduri dacă credea atât de mult în noroc şi ghinion, iar Bohr răspundea, invariabil: „Nu cred, dar am auzit că chestia asta cu potcoava funcţionează chiar şi la cei care nu cred!”
Există o corelaţie directă şi indubitabilă între „dependenţa de adrenalină” şi încrederea în norocul propriu. Împătimiţii salturilor cu paraşuta, cei care adoră să escaladeze cei mai periculoşi munţi sau cascadorii (profesionişti sau de ocazie) par să manifeste o încredere de nezdruncinat în protecţia pe care zeiţa Fortuna le-o oferă, neîncetat. Dar aceştia nu sunt singurii care cred orbeşte în noroc. Psihologii nord-irlandezi au stabilit că există şi alte categorii de oameni care îşi pun soarta sub semnul norocului, de exemplu cei care joacă sistematic la loterie, fiind convinşi că lozul cel mare îi aşteaptă „după o cotitură a vieţii”. În loc să încerce să-şi găsească o slujbă decentă, cu şanse de promovare, aceştia se mulţumesc să ducă o viaţă larvară, aşteptând „marele câştig”, despre care ei sunt convinşi că va veni! Din păcate pentru ei, norocul nu funcţionează astfel.
Norocoşii sunt mult mai constructivi în ceea ce priveşte ocaziile din viaţa lor. Dacă ghinioniştii apelează adesea la agenţi externi aducători de noroc (talismane, amulete etc.), norocoşii se încred preponderent în forţele proprii, precum şi în percepţiile şi intuiţiile lor. Persoanele care se auto-intitulează „norocoase” menţin un contact mai strâns cu realitatea, faţă de ceilalţi, ghinioniştii, care trăiesc sub semnul superstiţiei şi al hazardului.
Cei care trăiesc ca şi când ar fi norocoşi, nişte „aleşi ai soartei”, sunt predispuşi a sesiza toate circumstanţele benefice ale vieţii, ceea ce le întăreşte optimismul. De asemenea, ei sunt dispuşi să-şi asume anumite riscuri, iar astfel li se deschid mai multe oportunităţi în viaţă, chiar dacă numai unele vor fi fructificate în totalitate.
Iată câteva istorisiri ale unor cazuri reale de sincronicităţi şi coincidenţe semnificative, care ar putea figura pe lista „noroacelor”:
1. Obiceiul autostopului nu este, în general, recomandat. Dar ce te faci când autostopul îţi aduce în cale chiar fratele necunoscut? Părinţii lui Tim Henderson au divorţat pe când acesta era prea mic pentru a realiza că familia i se destramă. Tatăl lui, recăsătorit ulterior, a mai avut un fiu despre care Tim nu a ştiut mult timp. Odată, pe când călătorea cu autostopul de la Newcastle la Londra, Tim a fost primit în maşină de un anume Mark Knight. Din vorbă în vorbă, cei doi au aflat, până să ajungă la destinaţie, că…sunt fraţi după tată!
2. Belinda Hutton, din Harrogate, şi-a scăpat din greşeală brăţara pe canalul de scurgere, pe când spăla vasele în chiuvetă; ea a regretat mult această pierdere, mai ales că a considerat-o iremediabilă. Câteva luni după acest incident, Belinda se afla într-un magazin de bijuterii, când a intrat un bărbat care i-a oferit bijutierului o brăţară, spre a fi evaluată. Spre marea surpriză a Belindei, era chiar brăţara ei, care fusese găsită de acel bărbat în timp ce efectua nişte lucrări la un canal de scurgere…..
3. În Primul Război Mondial, o navă americană a fost bombardată în largul coastelor franceze. Câţiva dintre soldaţii americani au supravieţuit, dar şi-au pierdut toate obiectele personale, odată cu scufundarea navei. Unul dintre aceşti soldaţi a avut norocul de a scăpa teafăr din toate luptele de pe bătrânul continent, şi s-a întors apoi în Statele Unite. Într-o zi, pe când se plimba pe malul oceanului, pe una dintre plajele din apropiere de Brooklyn, el a zărit pe nisip un pămătuf de bărbierit, adus de apă. Obiectul avea pe spate un număr de identificare, aşa cum sunt inscripţionate în armată. Omul a descoperit astfel cu stupoare că era, de fapt, chiar pămătuful lui!
4. În tinereţile sale, ca student, cântăreţul de operă danez Lauritz Melchior locuia într-o mică pensiune din Munchen. Într-o bună zi, el cânta în grădina pensiunii, exersând un rol de operetă. Chiar în momentul când a rostit „Vino la mine, iubirea mea, pe aripi de lumină”, o fiinţă din ceruri a căzut la picioarele sale! Era de fapt actriţa bavareză Maria Hacker, care executa o cascadorie cu paraşuta pentru un film. În urma acestei romantice întâlniri, cei doi s-au căsătorit ceva mai târziu. Melchior a susţinut mereu că „soţia mi-a fost trimisă din ceruri!”
5. Psihiatrul elveţian C.G.Jung relatează despre cazul unui anumit domn Deschamps, care în copilărie a primit o felie de budincă de prune de la un domn pe nume Fortgibu. Zece ani mai târziu, într-un restaurant parizian, domnul Deschamps a dorit să cumpere o felie de budincă de prune, dar i s-a spus că ultima felie tocmai fusese cumpărată de domnul Fortgibu. După câţiva ani de la acest eveniment, domnul Deschamps se afla într-un grup de prieteni, apreciind cu toţii deliciul unei budinci de prune. Amintindu-şi de păţaniile sale anterioare cu acest tip de desert, Deschamps a remarcat: „Singurul care mai lipseşte acum din decor este domnul Fortgibu.” În acea clipă s-a deschis uşa, lăsând să intre un bărbat vârstnic şi oarecum confuz. El s-a scuzat, spunând că a greşit adresa. Acel om era domnul Fortgibu…..
6. Prin anii 20, în compartimentul unui tren peruvian călătoreau trei bărbaţi, toţi englezi. Ei se numeau: Bingham, Powell şi Bingham-Powell!
7. Domnul George Bryson, aflat într-o călătorie de afaceri, s-a cazat la hotelul Brown din Louisville, Kentucky. Recepţionera i-a înmânat cheile camerei 307, precum şi o scrisoare sosită pentru domnul G.Bryson, camera 307. S-a dovedit ulterior că scrisoarea nu era pentru acest domn, ci pentru ocupantul anterior al camerei 307, având numele tot George Bryson!
8. Doi gemeni monozigoţi care s-au născut în Ohio au fost daţi spre adopţie în familii diferite, imediat după naştere. După 39 de ani, cei doi au avut ocazia să se regăsească. Amândoi au constatat cu surprindere că fiecare dintre ei fusese numit James şi făcuseră amândoi studii juridice; ambii erau pasionaţi de tâmplărie şi desen tehnic; ambii se căsătoriseră cu femei pe care le chema Linda, iar fiii lor se numeau Alan, respectiv Allan. Fiecare frate geamăn divorţase, şi se căsătorise apoi cu o femeie pe nume Betty. Ambii fraţi avuseseră câte un câine denumit Toy. Iar în ce priveşte locul lor preferat de vacanţă, acesta coincidea: era vorba de o plajă din Florida.
9. Numărul câştigător la tragerea de seară cu trei cifre a loteriei din New York, în data de 11 septembrie 2002, a fost 911.
10. Pictorul austriac Joseph Aigner a trăit în secolul al XIX-lea. Datorită naturii sale depresive, el a nutrit mereu dorinţa de a-şi lua viaţa. Prima dată când a încercat să se sinucidă avea 18 ani. Eforturile sale stângace de a se spânzura au fost brusc întrerupte de apariţia unui misterios călugăr capucin. Peste încă patru ani, Aigner a mai avut o tentativă de spânzurare, dar a fost oprit de acelaşi călugăr. La 30 de ani, pictorul a reuşit să obţină o condamnare la moarte prin spânzurare, datorită unor activităţi politice subversive. Intervenţia miraculoasă a aceluiaşi călugăr l-a salvat şi a treia oară. În sfârşit, la 68 de ani Aigner a reuşit să-şi pună capăt zilelor cu ajutorul unui pistol. Ceremonia sa funerară a fost condusă de acelaşi călugăr capucin, care i-a rămas necunoscut lui Aigner întreaga sa viaţă!
Se pare că nimic în Univers nu este întâmplător…
Surse: 1. Ripley’s Giant Book of Believe It or Not!
2. New York Times
3. Alan Vaughan, “Incredible Coincidence”
4. ABC News
5. Reader’s Digest
Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.
Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine este membra in Federatia de Yoga din Romania.
Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. ................................... The Academic Society AdAnima is organizing conferencing and regular courses Practical nondualist Abheda Yoga. Watch live video from adanima on Justin.tv 
Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima). ............................................................................................................................................................................................................. 