Din atelierul sau, aflat in doua incaperi scobite sub pamant,
Paracelsus ii ceru lui Dumnezeu sa-i trimita un discipol.
In soba, un palid foc proiecta umbre neregulate.
Sa se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi cerut
un efort mult prea mare. Paracelsus, toropit de oboseala,
uita de rugaciunea formulata. Noaptea inghitise athanorul
si prafuitele alambice, cand cineva batu in usa.
Pe jumatate adormit, Paracelsus se ridica, urca cele cateva trepte
ale scarii in forma de melc si deschise unul dintre canaturile usii.
Un necunoscut trecu pragul. Parea, si el, din cale-afara de ostenit.
Paracelsus ii arata o lavita; celalalt se aseza in tacere.
La inceput nu rostira nici un cuvant, iar mai apoi magistrul curma,
primul, tacerea.

- Tin minte chipurile dinspre Apus ca si pe acelea dinspre Rasarit,
spuse el fara o anume emfaza. Dar nu tin minte chipul tau.
Cine esti si ce voiesti de la mine ? Numele meu nu are insemnatate,
raspunse celalalt. Am colindat trei zile si trei nopti ca sa ajung pana aici.
Vreau sa fiu ucenicul tau. Ti-am adus, iata, intregul meu avut.

Scoase la iveala un sacusor de piele si, cu mana dreapta,
il rasturna pe masa : se prelinse un suvoi de galbeni.

Paracelsus, pentru a-si aprinde lampa, fusese nevoit sa-i intoarca spatele.
Cand se intoarse iar catre noul venit, observa ca acesta tinea o roza
in mana stanga. Roza il nelinisti.

Se apleca, isi impreuna varfurile degetelor si spuse :

- Ma crezi in stare sa fauresc piatra care sa preschimbe elementele in aur.
Dar eu nu aurul il caut, si daca aurul te preocupa, nu-mi vei fi niciodata ucenic.

- Aurul nu ma preocupa de fel, raspunse celalalt.
Galbenii acestia nu sunt altceva decat o marturie
a dorintei mele de a invata. As dori sa-mi arati Piatra Filozofala.
Vreau sa te insotesc pe drumul care duce la Piatra.

Paracelsus rosti rar :

- Drumul este piatra. Piatra este punctul de pornire.
Daca nu intelegi acest lucru, n-ai inceput inca sa intelegi.
Caci telul este in fiecare dintre pasii tai.

Celalalt il privi neincrezator. Il intreba cu glas schimbat :

- Dar exista oare un tel ?
Paracelsus izbucni in ras.

- Detractorii mei, care nu sunt la fel de numerosi pe cat sunt de stupizi,
sustin contrariul si ma invinovatesc de impostura.
Eu nu le dau dreptate, insa n-ar fi cu neputinta ca totul sa fie o iluzie.
Ceea ce stiu e ca drumul exista.

Urma o tacere si apoi celalalt spuse :

- Sunt gata sa-l strabat impreuna cu tine,
chiar daca ar fi sa cutreieram vreme multa.
Ingaduie-mi sa trec desertul. Ingaduie-mi sa intrezaresc,
fie si de departe, pamantul fagaduit, chiar daca astrele
mi-ar interzice apoi sa-l ating. Dar, inainte de a incepe
aceasta calatorie, voiesc o dovada.

- Cand ? intreba Paracelsus, cu neliniste.

- In clipa aceasta, raspunse discipolul,
aratand dintr-odata o brusca obstinare.

Incepusera sa converseze in latina, acum vorbeau in germana.

Tanarul ridica roza deasupra capului.

- Se spune, rosti el, ca tu poti arde un trandafir in flacari,
pentru a-l face sa renasca apoi din propria-i cenusa,
cu ajutorul artei si al priceperii tale. Ingaduie-mi, asadar,
sa fiu martor acestei minuni. Iata ce-ti cer,
si iti ofer, apoi, intreaga viata.

- Esti foarte credul, spuse magistrul.
Si n-am ce face cu credulitatea : eu am nevoie de credinta.
Celalalt insista :

- Tocmai pentru ca nu sunt credul vreau sa vad cu proprii mei ochi
pierirea si renasterea acestei roze.
Paracelsus o luase in mana si se juca, vorbind, cu petalele ei.

- Esti credul, continua. Spui ca as fi in stare s-o nimicesc ?

- Oricine ar fi in stare s-o nimiceasca, spuse discipolul.
- Te inseli. Crezi, oare, ca este cu putinta sa trimiti ceva in neant ?
Crezi ca intaiul Adam a izbutit, in Paradis,
sa distruga macar o singura floare, macar un singur fir de iarba ?

- Nu ne aflam in Paradis, raspunse tanarul cu incapatanare;
aici, sub razele lunei, totul e pieritor.

Paracelsus se ridicase.
- Si in care alt loc ne aflam atunci ? Crezi, oare, ca divinitatea
ar putea sa creeze un spatiu care sa nu fie Paradisul ?
Crezi, oare, ca prabusirea consta in altceva decat in a ignora
tocmai faptul ca ne aflam in Paradis ?

- O roza poate arde, spuse provocator discipolul.

- Mai este foc in vatra, raspunse Paracelsus.
Daca ai azvarli aceasta roza in jaratec, ai putea crede
ca flacarile au mistuit-o si ca cenusa este cea care-i reala.
Iti spun ca roza e eterna si ca doar aparenta poate sa se schimbe.
Mi-ar fi de ajuns o vorba pentru ca tu, apoi,
s-o ai din nou in fata ochilor.

- O vorba ? spuse discipolul, surprins.
Athanorul e stins, alambicele sunt acoperite de colb.
Ce-ai putea face pentru ca ea sa renasca ?

Paracelsus il privi cu tristete.

- Athanorul e stins, repeta el, iar alambicele sunt acoperite de colb.
De-a lungul zilei folosesc, insa, cu totul alte instrumente.

- Nu indraznesc sa te intreb care anume,
spuse celalalt, cu malitie si umilinta.

- Vorbesc de acela pe care l-a folosit divinitatea
pentru a crea cerul si pamantul, si pe care pacatul originar ni-l ascunde.
Vorbesc de Cuvantul dezvaluit de Kabbala.

Discipolul spuse atunci pe un ton rece :

- Te rog cu umilinta sa te invoiesti a-mi arata pieirea si intoarcerea rozei.
Putin imi pasa daca operezi cu Verbul ori cu athanorul.

Paracelsus ramase pe ganduri. In cele din urma spuse :

- Daca as face-o, ai spune ca e vorba despre o aparenta impusa
de magia ochilor tai. Miracolul nu ti-ar da increderea pe care o cauti.
Asadar, lasa roza.

Mereu neincrezator, banuielnic, tanarul il privi.
Magistrul ridica vocea si-i spuse :

- La urma urmelor, cine esti tu, pentru a navali astfel in casa unui magistru
si a cere de la el un miracol ? Ce-ai facut tu pentru a merita un asemenea dar ?

Celalalt raspunse, tremurand :

- Stiu bine ca n-am facut nimic. Iti cer, in numele tuturor anilor
pe care-i voi petrece trudind in umbra ta,
sa-mi ingadui sa vad cenusa, apoi roza. Nu-ti voi cere nimic altceva.
Voi crede in marturia ochilor mei.

Cu o miscare brusca, lua trandafirul rosu pe care Paracelsus
il lasase pe pupitru si il azvarli in flacari. Trandafirul isi schimba culoarea si,
dupa cateva clipe, din el nu mai ramase decat o mana de cenusa.
Clipe in sir, discipolul astepta cuvantul si miracolul.

Paracelsus ramasese de gheata. Spuse cu o ciudata simplitate :

- Toti medicii si toti spiterii din Basilea afirma ca as fi un impostor.
Poate ca au dreptate. Aici odihneste cenusa care a fost candva roza
si nu va mai fi niciodata.

Tanarul se simti cuprins de rusine. Paracelsus era un sarlatan
sau un simplu vizionar, iar el, un intrus, daduse buzna in casa lui
si acum il silea sa admita ca faimoasele-i puteri magice
nu sunt decat formule gaunoase.

Ingenunche si rosti :

- Sunt de neiertat. Mi-a lipsit fervoarea pe care Atotputernicul
o cere de la credinciosi. Ingaduie-mi sa mai privesc o data cenusa.
Ma voi intoarce cand voi fi mai puternic, atunci voi fi discipolul tau,
iar la capatul drumului voi vedea roza.

Vorbea cu o autentica pasiune, care nu era, insa,
decat mila pentru batranul magistru, atat de venerat, atat de incoltit,
atat de ilustru si, la sfarsitul vietii, atat de gol pe dinauntru.
Cine era el, Johannes Grisebach, pentru a descoperi,
cu sacrilega-i mana, ca indaratul mastii nu se afla nimeni ?

Sa-i lase galbenii ar fi parut o umilinta. Si-i lua, asadar, la plecare.
Paracelsus il insoti pana la capatul scarii si-i spuse
ca va fi intotdeauna binevenit. Amandoi stiau
ca nu se vor mai vedea niciodata. Paracelsus ramase singur.
Inainte de a stinge lampa si de a se aseza in fotoliul scalciat,
rasturna gramajoara de cenusa in mana lui concava
si rosti un cuvant cu glas scazut. Roza reaparu.

SFARSIT

……………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………

Este posibil sa simti si sa practici cea mai inalta spiritualitate, morala si etica, fiind in mijlocul vietii si bucurandu-te din plin de ea?

Da, este posibil!

Este posibil sa fii o fiinta buna, inteligenta, cu succes social si chiar cu multi prieteni si persoane care te apreciaza si te iubesc sincer… fara sa faci compromisuri si fara sa iti ” pierzi sufletul” urmarind banii, puterea, gloria sau aprecierea celorlati?

Da, este posibil!

VA INVITAM pe

Calea Inimii – AdAnima

Cursul esoteric pentru
trezirea sufletului,
cunoastere de Sine si
integrare spirituala in mijlocul vietii.

Calea Inimii – AdAnima este o forma esentiala de practica ce conduce foarte direct la realizarea esentei lumii fenomenale, generand integrarea spirituala in mijlocul vietii, trezirea sufletului si cunoasterea de Sine.

Cursul este intensiv si are durata a 3 ore saptamanal, timp de minim un an.
Pentru a participa la curs este necesara o plata de 35 lei pe luna, iar prima luna de curs este gratuita.
Cursul contine
-informatii speciale din domeniile alimentatiei naturale,
– yoga inimii,
– hatha yoga
– tao,
– psihologie si parapsihologie,
– eneagrama,
– meditatie Adanima,
– meditatie in actiune
– retrageri spirituale de scurta durată,
– metode de dezvoltare personala si de obtinere a starii de succes,
– descoperirea menirii spirituale proprii si dezvoltarea metodelor pentru implinirea ei,
– isihasm – oratio mentis
– metode de armonizare a relatiei de cuplu si continenta sexuala.

Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine isi propune oferirea posibilitatii de raportare autentica la viata si la Sine, de a putea fi cat mai mult “noi insine”, la cel mai bun potential posibil, cat mai corecti si cat mai autentici.

Calea Inimii- Adanima nu prezinta problemele miscarii New Age si ofera posibilitatea unui real progres spiritual.

…………………………………………………..

No related posts.

Abheda yoga

Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.

Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima). .................................................................................................................................................................................................................. .......................................................................... Pentru a primi întotdeauna articolele si anunturile evenimentelor pe mail puteti sa vă abonati la newsletter trimiţându-ne un mail pe adresa de contact [email protected] cu mentiunea "pentru newsletter" şi, eventual, numele şi numarul de telefon.

---