1. Aici este expusă divina descoperire a lui IISUS HRISTOS, pe care I-a dat-o DUMNEZEU, ca să facă cunoscute credincioşilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Cele rele vor putea fi evitate sau micşorate (ÎNAINTE SĂ SE ÎNTÂMPLE) numai dacă oamenii se vor îndrepta plini de iubire către DUMNEZEU şi nu vor mai păcătui deloc. Şi toate acestea care urmează să se întâmple în curând, IISUS HRISTOS le-a făcut cunoscute, trimiţând să fie arătate prin îngerul Său apostolului Său cel drept şi plin de dragoste pentru El, Ioan,

2. Care apoi a mărturisit despre Cuvântul plin de har al lui DUMNEZEU şi despre mărturia lui IISUS HRISTOS, şi a spus tot ce a văzut atunci.

3. Ferice de cine citeşte cu multă luare aminte toate acestea, şi de toţi cei ce ascultă aşa cum se cuvine cuvintele pline de adevăr sfânt ale acestei proorocii, şi se păzesc cu străşnicie să nu se lase duşi în ispită pentru a săvârşi cu gândul sau cu fapta lucrurile cele rele scrise în ea! Căci iată vremea este aproape!

4. Ioan, inspirat de către îngerul lui IISUS HRISTOS care i-a arătat toate acestea, mărturiseşte către cele şapte mari Biserici, cari sunt în Asia: Har şi pace dumnezeiască vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce urmează să vină, şi din partea celor şapte înalte duhuri ale lui DUMNEZEU, care stau veşnic înaintea scaunului (lăcaşului) Său de domnie,

5. Şi din partea lui IISUS HRISTOS, fiul lui DUMNEZEU, martorul Său cel drept şi credincios, cel întâi născut din morţi, care trăieşte în veşnicie, Domnul plin de har divin al tuturor împăraţilor pământului care cred cu tărie în DUMNEZEU!

A Lui, care ne-a iubit şi ne iubeşte, care s-a sacrificat pentru noi şi ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său,

6. Şi a făcut din noi, cei care am crezut neabătuţi în El, o împărăţie transmiţătoare a harului Său şi preoţi pentru DUMNEZEU, Tatăl Său: a Lui este şi va fi slava, iubirea şi puterea în vecii vecilor! Amin.

7. Iată că am văzut cum El urmează să vină în slavă pe nori. Şi atunci orice ochi Îl va vedea; chiar şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului care au păcătuit până atunci şi nu L-au recunoscut se vor boci şi vor regreta cuprinse de remuşcări din pricina Lui! Da, atunci aşa va fi. Amin.

8. “Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul DUMNEZEU. Eu sunt Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic, Cel Veşnic.

9. Eu, Ioan, fratele vostru, care prin această mărturie (viziune) am fost şi sunt părtaş cu voi atât la necaz cât şi la Împărăţia ce va să vină şi la răbdarea plină de iubire a Domnului nostru IISUS HRISTOS, mă aflam atunci (când a apărut această viziune divină) în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina inspiraţiei Cuvântului lui DUMNEZEU şi din pricina mărturiei lui IISUS HRISTOS care urma să mi se arate.

10. În ziua aceea, prin graţia Domnului, eram răpit şi absorbit în Duhul Său. Şi atunci am auzit deodată înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,

11. Care zicea: “Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Tot ceea ce vezi, scrie cu luare aminte într-o carte şi trimite-o grabnic celor şapte mari Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea”.

12. M-am întors atunci cutremurat să văd cui aparţinea glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte lumini uriaşe şi strălucitoare ca nişte sfeşnice de aur.

13. Şi în mijlocul celor şapte lumini strălucitoare uriaşe, ca nişte sfeşnice am văzut atunci pe cineva în slavă, care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină albă, lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu frumos şi strălucitor ce părea de aur.

14. Capul şi părul Lui radiau mereu intens o lumină orbitoare alb strălucitoare şi toate razele care izvorau din ea erau mai albe ca lâna albă şi mai strălucitoare decât zăpada; ochii Lui şi mai intens strălucitori erau ca para focului;

15. picioarele Lui erau strălucitoare ca arama aprinsă şi arsă (topită) într-un cuptor; iar glasul Lui mă cuprindea din toate părţile şi era ca vuietul unor ape mari.

16. Cu mâna dreaptă mi-a arătat că ţinea sub stăpânirea sa şapte stele mari (FOCARE ALE PUTERII DIVINE). Din gura Lui, atunci când vorbea, ieşea o rază puternică de lumină întocmai ca o sabie ascuţită cu două tăişuri şi faţa Lui strălucea intens, alb, orbitoare, cu mai multă putere decât atunci când Soarele străluceşte în toată puterea lui.

17. Când L-am văzut, copleşit de atâta putere şi măreţie dumnezeiască, am căzut la picioarele Lui ca mort. El a venit atunci, Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: “Nu te teme! Eu sunt acum Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

18. Cel veşnic viu. Am fost mort, am înviat şi iată că sunt pururea viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile tainice ale morţii şi sunt stăpânul Locuinţei morţilor.

19. Scrie dar despre toate lucrurile, pe care le-ai văzut şi anunţă atât despre lucrurile care sunt cât şi despre toate cele care au să fie apoi după ele.

20. Taina celor şapte stele mari de lumină, pe care le-ai văzut când ţi le-am arătat cu mâna dreaptă a Mea, cât şi taina celor şapte lumini ca nişte sfeşnice de aur: cele şapte stele mari de lumină sunt de fapt îngerii călăuzitori ai celor şapte mari Biserici; şi cele şapte lu mini întocmai ca nişte sfeşnice, sunt cele şapte mari Biserici ale pământului.

II.

1. Îngerului călăuzitor al bisericii din Efes scrie-i:

“Iată ce zice acum Cel ce ţine cele şapte stele de lumină în mâna dreaptă şi care, totodată, este Cel ce umblă neîncetat prin mijlocul celor şapte lumini ca nişte sfeşnice de aur:

2. “Ştiu toate faptele tale, toată osteneala ta şi cunosc răbdarea ta şi ştiu că nu poţi suferi pe cei răi; că i-ai pus aşa cum trebuie la încercare [PROBĂ INIŢIATICĂ necesară pentru selectarea celor cu adevărat ALEŞI n.t.] pe cei ce doar zic că sunt apostolii lui DUMNEZEU şi în realitate nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

3. Ştiu că ai mare răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu, şi că n-ai obosit.

4. Dar ce am împotriva ta şi de aceea trebuie să te dojenesc, este că ţi-ai părăsit (abandonat şi micşorat) dragostea dintâi cea puternică.

5. Adu-ţi dar cât mai repede aminte unde erai înainte şi de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, prin puterea pe care o am, voi face să ţi se ia lumina de la sfeşnic din locul ei, dacă nu te pocăieşti cât mai repede.

6. Ai însă lucrul acesta bun: că deja ţi-ai dat seama de faptele rele ale Nicolaiţilor, pe care şi Eu le consider rele.”

7. Cine are urechi, să asculte cu luare aminte ce zice Bisericilor Duhul: “Celui ce va birui cât mai curând, îi voi da să mănânce în veşnicie din pomul vieţii, care este în raiul lui DUMNEZEU”.

8. Îngerului călăuzitor al B isericii din Smirna scrie-i:

“Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi apoi a înviat:

9. “Ştiu necazul tău şi cunosc sărăcia ta (fiindcă tu doar în Spirit eşti bogat), şi ştiu de asemenea batjocurile ce se revarsă asupra ta din partea celor ce doar zic că sunt Iudei şi în realitate nu sunt, fiindcă acum ei sunt o sinagogă a Satanei. 10. Nu te teme nicidecum de tot ce urmează să suferi. Iată că în curând diavolul are să facă să fie aruncaţi în temniţă unii dintre voi, ca astfel să vă încerce tăria credinţei în DUMNEZEU. Şi să ştii că veţi avea un necaz mare ce va dura zece zile. Fii neabătut credincios lui DUMNEZEU până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii veşnice a lui DUMNEZEU.”

11. Cine are urechi, să asculte cu luare aminte ce zice Bisericilor Duhul: “Cel ce va birui cât mai curând, deloc nu va fi vătămat de cea de a doua moarte”.

12. Îngerului călăuzitor al Bisericii din Pergam scrie-i:

“Iată ce zice Cel ce are discernământul precum sabia ascuţită cu două tăişuri:

13. “Ştiu unde locuieşti şi cunosc că eşti acolo unde în această lume este scaunul (FOCARUL) de domnie al Satanei. Tu ţii la loc de cinste Numele Meu şi n-ai lepădat deloc credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu cel credincios, a fost ucis la voi, acolo unde în unii locuieşte şi se manifestă Satana.

14. Dar am ceva împotriva ta să-ţi reproşez. Tu ai acolo nişte oameni care ţin şi cred în învăţătura cea rea şi rătăcitoare a lui Balaam, care a l-a inspirat şi a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, făcându-i ca să mănânce (să se hrănească) din lucrurile [energiile subtile joase n.t.] jertfite (care sunt specifice) idolilor şi să se dedea la curvie.

15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura cea rea a Nicolaiţilor, pe care Eu o consider rea.

16. Pocăieşte-te dar cât mai repede. Ca să fii drept şi să rămâi alături de Mine atunci când voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia de lumină a gurii Mele.”

17. Cine are urechi, să asculte cu luare aminte ce zice Bisericilor Duhul: “Celui ce va birui cât mai curând, îi voi da să mănânce în veşnicie din mana [ENERGIA DIVINĂ n.t.] cea ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi prin piatra aceasta vor putea să cunoască o nouă Mare Taină a lui DUMNEZEU, pe care nu o ştie nimeni decât aceia care vor primi piatra cea albă”.

18. Îngerului călăuzitor al Bisericii din Tiatira, scrie-i:

“Iată ce zice Fiul lui DUMNEZEU, care are ochii strălucitori ca para focului şi ale cărui picioare sunt întocmai ca arama aprinsă (topită):

19. “Ştiu faptele tale, simt dragostea ta, cunosc credinţa ta, mă bucură dăruirea ta, răbdarea ta şi faptele tale bune de pe urmă, care sunt acum mai multe decât erau cele dintâi (de la începuturile tale).

20. Dar iată ce am împotriva ta şi trebuie să te dojenesc: tu laşi ca Iezabela, femeia aceea, care se zice şi se crede în trufia ei rătăcitoare că este proorociţă, să înveţe minciuni şi să amăgească pe credincioşii Mei făcându-i să se dedea la curvie şi să mănânce (să se hrănească) din lucrurile [energiile subtile joase n.t.] jertfite (care sunt specifice) idolilor.

21. I-am trimis anumite semne şi i-am dat vreme să se pocăiască, dar iată că ea nu vrea să se pocăiască şi să renunţe la curvia ei!

22. Iată să mărturiseşti că pentru acest păcat al curviei am s-o arunc bolnavă în pat; iar celor care preacurvesc atât cu altele cât şi împreună cu ea, am să le trimit un necaz mare şi cumplit [prevestirea apariţiei groaznicei S.I.D.A. n.t.], dacă nu se vor pocăi cât mai repede pentru faptele lor rele.

23. Voi lovi cu o moarte cumplită [S.I.D.A. n.t.] chiar şi pe copiii cei răi. Şi atunci toate Bisericile vor cunoşte că “Eu sunt Cel ce totdeauna şi pe deplin cercetez rărunchii (străfundurile fiinţei) şi inima”: şi să se ştie că voi răsplăti la momentul potrivit fiecăruia din voi întocmai după faptele lui. Cel ce va face bine cu bine va fi răsplătit iar cel ce va face rău cu rău va fi răsplătit.

24. Vouă, însă, tuturor celorlalţi care v-aţi păstrat nezdruncinată credinţa în DUMNEZEU din Tiatira, care aţi rezistat şi nu v-aţi lăsat rătăciţi de învăţătura aceasta rea şi mincinoasă care i-a tentat pe alţii să cunoască “adâncimile Satanei”, cum o numesc ei, vă zic: “Pentru că aţi rămas neclintiţi în credinţa în DUMNEZEU nu pun peste voi altă greutate.

25. Numai luaţi aminte şi ţineţi cu o mare tărie tot ce aveţi dat de la DUMNEZEU, până când voi veni din nou în slavă!

26. Celui ce va birui cât mai curând ca şi celui ce va păzi cu înţelepciune şi sfinţenie până la sfârşit când mă voi întoarce în slavă, lucrările (acţiunile şi vrerile) Mele, îi voi da stăpânire deplină peste Neamuri.

27. Aceia le vor cârmui cu o mare putere pe toate cu un toiag de fier şi pe cele care vor fi rele le vor pedepsi crunt şi le vor zdrobi ca pe nişte vase de lut pentru că ei vor avea deplină putere de la DUMNEZEU tot aşa cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.

28. Şi aceluia care va triumfa îi voi da o mare putere binefăcătoare care va veni de la DUMNEZEU prin luceafărul de dimineaţă” [Această mare putere binefăcatoare va putea fi adusă în fiinţa celor ce cred în DUMNEZEU oricând, ATUNCI CÂND VA FI EVOCAT CÂT MAI CLAR ŞI NEÎNTRERUPT Luceafărul de dimineaţă în FOCARUL TAINIC al fiinţei AJNA CHAKRA n.t.].

29. Cine are urechi, să asculte cu luare aminte ce zice Bisericilor Duhul.

III.

1. Îngerului călăuzitor al Bisericii din Sardes, scrie-i:

“Iată ce zice Cel ce domneşte asupra celor şapte Duhuri ale lui DUMNEZEU cât şi asupra celor şapte stele mari (FOCARE ALE PUTERII DIVINE):

“Ştiu toate faptele tale şi cunosc că doar îţi merge numele că trăieşti, dar în realitate pentru Mine (spiritual vorbind) eşti aproape mort.

2. Veghează de acum înainte cât mai este timp şi întăreşte tot ceea ce îţi mai rămâne şi care deja este pe moarte (AGONIZEAZĂ), căci iată n-am găsit faptele tale ca fiind desăvârşite înaintea DUMNEZEULUI Meu.

3. Adu-ţi aminte cât mai des despre toate şi despre cum anume le-ai primit la începuturi de la DUMNEZEU şi nu nesocoti ceea ce ai auzit ca fiind drept şi adevărat! Ţine minte ceea ce îţi spun şi pocăieşte-te cât mai ai vreme! Dacă nu veghezi ca să te îndrepţi te voi surprinde nepocăit şi pe moarte atunci când voi veni ca un hoţ, fiindcă tu nu vei şti niciodată în care ceas voi veni peste tine.

4. Totuşi să ştii că ai în Sardes câţiva dreptcredincioşi care nu au fost abătuţi de la tăria credinţei în DUMNEZEU şi care nu şi-au mânjit (impurificat) hainele [corpurile (vehiculele) subtile ale fiinţei lor n.t.]. Ei vor umbla atunci când mă voi întoarce în slavă, împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă prin faptele şi inima (gândurile lor pure) sunt vrednici.

5. Cel plin de dăruire către DUMNEZEU ce va birui cât mai curând, va fi îmbrăcat astfel în haine albe [PREDOMINANŢA CURENTULUI SUBTIL SUPREM ALB STRĂLUCITOR în aura sa n.t.]. Aceluia nu-i voi şterge în veşnicie numele din cartea vieţii şi voi mărturisi ca ales numele lui înaintea tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”

6. Cine are urechi, să asculte cu luare aminte ce zice Bisericilor Duhul.

[URMEAZĂ ACUM MESAJELE PROFETICE ÎN CARE FĂRĂ ÎNDOIALĂ SE FAC REFERIRI VOALATE PE CARE INTUIŢIA SPIRITUALĂ NI LE REVELEAZĂ CA ADRESÂNDU-SE POPORULUI ROMÂN n.t.]

7. Îngerului călăuzitor al Bisericii din Filadelfia scrie- i:

“Iată ce zice Cel pururea sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia înţelepciunii lui David, Cel ce deschide şi după care nimeni nu va închide, Cel ce închide şi după care nimeni nu va deschide:

8. “Ştiu toate faptele tale: iată că ţi-am pus înainte o uşă ce este acum deschisă către Cel pururea viu (DUMNEZEU), pe care nimeni n-o poate închide, căci deşi ai puţină putere, ai păzit cu străşnicie Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit niciodată Numele Meu.

9. Iată că îţi dau să se îndrepte către tine din cei care sunt robiţi în sinagoga Satanei, cari zic că sunt adevăraţi Iudei şi în realitate nu sunt, ci mint; iată că îi voi face pe mulţi să vină să se închine la picioarele tale pentru ca să ştie că te-am iubit şi te iubesc.

10. Fiindcă ai păzit cu străşnicie cuvântul răbdării Mele [FAPTUL CĂ ACEST POPOR ESTE RĂBDĂTOR, INIMOS, BUN ŞI BLÂND n.t.], te voi păzi şi Eu prin puterea mea de la Tatăl, de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce în fel şi chip pe locuitorii pământului.

11. Eu vin curând în slavă. Păstrează cu străşnicie ceea ce ai de la DUMNEZEU, ca nimeni să nu te facă să-ţi pierzi cumva cununa.

12. Pe cel ce va birui cât mai curând, îl voi face să fie întocmai ca un stâlp de lumină alb strălucitoare în Templul (LĂCAŞUL) DUMNEZEULUI Meu şi el nu va mai ieşi în veci afară din el. Voi face să fie viu şi arzător în el Spiritul atotputernic al DUMNEZEULUI Meu şi el va fi atunci vrednic să intre şi să rămână în cetatea sfântă a DUMNEZEULUI Meu, noul Ierusalim, asupra căruia are să se pogoare mare har din cerul cel înalt de la DUMNEZEUL Meu şi în care va fi slăvit aşa cum se cuvine Numele Meu cel nou.

[MAI MULTE PROFEŢII ŞI ANUMITE SEMNE SPIRITUALE CUNOSCUTE DE CEI INIŢIAŢI INDICĂ SUFICIENT DE CLAR CĂ POPORUL ROMÂN ESTE POPORUL ALES LA CARE SE REFERĂ MESAJUL DIN APOCALIPSĂ ADRESAT "BISERICII DIN FILADELFIA" ŞI NE PERMITE DE ASEMENEA SĂ ÎNTREVEDEM CĂ "NOUL IERUSALIM" VA FI CU SIGURANŢĂ ÎN ROMÂNIA - nota traducătorului].

13. Cine are urechi, să asculte cu luare aminte ce zice Bisericilor Duhul.”

14. Îngerului călăuzitor al Bisericii din Laodicea scrie-i:

“Iată ce zice Cel ce este acum în veşnicie, Amin, Martorul cel credincios şi adevărat al începutului zidirii (facerii) lui DUMNEZEU:

15. “Ştiu toate faptele tale şi cunosc că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, măcar dacă ai fi rece sau cel mai bine în clocot!

16. Dar, fiindcă eşti doar căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

17. Fiindcă în suficienţa ta zici: “Sunt bogat spiritual, m-am îmbogăţit în cunoaşterea lui DUMNEZEU atât cât trebuie şi nu mai duc lipsă de nimic”, şi de fapt nu ştii şi nici măcar o clipă nu-ţi trece prin minte că în realitate eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

18. Te sfătuiesc să urmăreşti să dobândeşti de la Mine, prin eforturi sincere şi pline de dăruire, aur [VALOARE SPIRITUALĂ DIVINĂ autentică n.t.] curăţit (purificat) prin foc [cunoaştere lăuntrică directă n.t.], ca să te îmbogăţeşti (divin şi spiritual); şi ca să ai haine albe [predominanţa curentului subtil suprem alb strălucitor în aura proprie n.t.], ca să te îmbraci în gloria divină cu ele şi să nu ţi se mai vadă ruşinea goliciunii tale [spirituale, divine care există atunci când TEORETIC ŞTIM DAR LĂUNTRIC NU TRĂIM n.t.] şi doftorie (LEAC SPIRITUAL) pentru ochi [spirituali - aluzie la trezirea vederii spir ituale care singura ne permite să VEDEM ŞI SĂ SIMŢIM ÎN MOD NEMIJLOCIT în lumile ascunse nevăzute n.t.], ca să-ţi ungi ochii şi să vezi (pentru a nu mai fi orb faţă de ceea ce este divin).

19. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Eu niciodată nu vreau moartea sau prăbuşirea păcătosului ci îndreptarea lui şi întoarcerea către DUMNEZEU. Fii plin de râvnă ca să te îndrepţi şi să nu ajungi să te prăbuşeşti; pocăieşte-te acum cât mai ai timp!

20. Iată, îmbrăţişând permanent plin de dragoste tot pământul, Eu stau mereu la uşa fiinţei fiecăruia şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi îşi deschide către Mine uşa sufletului său, voi intra imediat la el. Apoi atât timp cât el va rămâne cu Mine, Eu voi rămâne cu el şi el va fi cu Mine.

21. Celui ce va birui cât mai curând, îl voi face să şadă alături de Mine pe scaunul (LĂCAŞUL) Meu de domnie, tot aşa cum şi Eu am biruit şi mă aflu acum mereu împreună cu Tatăl Meu imediat lângă scaunul (LĂCAŞUL) Lui de domnie.

22. Cine are urechi, să asculte cu luare aminte ce zice Bisericilor Duhul.”

IV.

1. După toate aceste lucruri, m-am uitat şi iată am văzut că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi pe care-l auzisem, răsunător ca sunetul unei trâmbiţe şi care până atunci vorbea cu mine, mi-a zis: “Suie-te aici şi-ţi voi arăta mai departe ce are să se întâmple după aceste lucruri!”

2. Numaidecât după aceea am fost răpit în Duh. Şi iată că am văzut că în cer era pus un scaun de domnie şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.

3. Cel ce şedea pe el era extraordinar de luminos şi strălucitor şi parcă avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul (LĂCAŞUL) său de domnie era înconjurat de jur împrejur cu un curcubeu mare de lumină ce se asemăna cu o piatră de smarald la vedere.

4. Împrejurul scaunului Său de domnie se aflau alte douăzeci şi patru de scaune mai mici de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi toţi în haine albe intens strălucitoare; iar pe capete aveau fiecare cununi de aur.

5. Din scaunul cel mare de domnie ieşeau ca un fel de fulgere şi se auzeau glasuri şi tunete.

Înaintea scaunului de domnie se aflau şapte sfere mari de lumină care parcă ardeau precum şapte lămpi de foc şi care sunt cele şapte Duhuri ale lui DUMNEZEU.

6. În faţa scaunului de domnie se afla un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi chiar împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi luminoase vii, pline parcă cu ochi luminoşi pe dinainte şi pe dinapoi.

7. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa precum aceea a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.

8. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi luminoşi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Tot timpul când le-am privit simţeam că ele transmit o stare divină care mă făcea să intuiesc că ele spun fără încetare: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul nostru IISUS HRISTOS, Cel Atotputernic, care era, care este, care urmează să vină pe Pământ!”

9. Uneori, atunci când aceste făpturi divine vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui Prea Înalt ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor,

10. Cei douăzeci şi patru de bătrâni se aruncau smeriţi cu faţa în jos înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau cuprinşi de adoraţie Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: 11. “Vrednic eşti Doamne IISUSE HRISTOASE, să primeşti de la noi slava şi cinstea căci, prin puterea Ta care vine de la DUMNEZEU, Tu ai făcut toate lucrurile pe care le ştim şi prin voia Ta ele stau mai departe în fiinţă, căci numai spre binele tuturora ele au fost făcute!”

V.

1. Apoi am văzut în mâna dreaptă a lui IISUS HRISTOS, Cel care şedea pe scaunul de domnie, o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, care era pecetluită cu şapte peceţi.

2. Şi am văzut apoi un înger foarte strălucitor şi puternic, care a strigat cu glas tare: “Cine este vrednic să poată să deschidă cartea şi pentru aceasta să-i rupă peceţile?”

3. Şi am văzut atunci că nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

4. Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

5. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: “Nu plânge: Iată că Leul lui DUMNEZEU din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit toate încercările ca să fie vrednic să deschidă cartea, rupând toate cele şapte peceţi ale ei.

6. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare o strălucitoare făptură divină ca un Miel. Părea junghiat şi din El parcă ţâşneau raze de lumină ca nişte coarne şi avea şapte ochi strălucitori de lumină, care sunt cele şapte Duhuri de lumină divină ale lui DUMNEZEU care sunt permanent prezente şi trimise în tot pământul.

7. El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a lui IISUS HRISTOS, Cel ce şedea pe scaunul de domnie.

8. Când această făptură luminoasă asemănătoare cu un Miel a luat cartea, cele patru făpturi strălucitoare, vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului şi, luând fiecare în mână câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie fumegândă, le-au oferit Mielului împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor.

9. Şi cu toţii cântau o cântare nouă şi ziceau: “Vrednic eşti tu între toţi să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci, acceptând sacrificiul pentru marea Ta dragoste de oameni, ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru DUMNEZEU, cu sângele Tău, mulţi oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

10. Printre aceştia, în cazul celor aleşi, ai făcut din ei suflete apte să intre în împărăţia Tatălui Ceresc şi preoţi buni pentru DUMNEZEUL nostru care, cu puterea dată de la DUMNEZEU, vor împărăţi pe pământ!”

11. M-am uitat apoi şi atât împrejurul scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS cât şi în jurul făpturilor luminoase vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul pur şi cristalin al multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi alte m ii de mii.

12. Ei ziceau în cor, cu glas tare: “Vrednic este Mielul care, acceptând să se sacrifice pentru oameni, a fost apoi junghiat, să primească de la DUMNEZEU puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”

13. Şi atunci, pe multe dintre făpturile lui DUMNEZEU, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi pe mai toate care se aflau în aceste locuri, le-am auzit zicând: “A Celui ce şade acum pe scaunul de domnie şi care este Mielul ce s-a sacrificat să fie lauda, adoraţia, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”

14. Iar cele patru făpturi de lumină, vii ziceau atunci: “Amin!”

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat cuprinşi de adoraţie cu faţa în jos şi s-au închinat lui IISUS HRISTOS, Cel ce este viu în vecii vecilor!

VI.

1. Atunci când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi de lumină vii zicând cu un glas ca de tunet: “Vino şi vezi!”

2. M-am uitat atunci şi iată că s-a arătat în faţa mea un cal alb. Cel ce sta călare pe el avea un arc; i s-a dat după aceea o cunună de lumină şi el a pornit de la început biruitor ca să biruiască pe toate cele care trebuiau biruite.

3. Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură de lumină, vie zicând: “Vino şi vezi!”.

4. Şi s-a arătat în faţa mea un alt cal, dar acum era un cal roşu. Cel ce sta călare pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie adeseori unii pe alţii şi, de asemenea, i s-a dat o sabie mare.

5. Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură de lumină, vie zicând: “Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat în faţa mea un cal negru. Cel ce sta călare pe el avea în mână o cumpănă (balanţă).

6. Şi din mijlocul celor patru făpturi de lumină, vii, am auzit un glas puternic care zicea: “O măsură de grâu va fi dată în schimb pentru un leu (greceşte: dinar). Trei măsuri de orz vor fi date în schimb pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!”

7. Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: “Vino şi vezi!”

8. M-am uitat şi iată că s-a arătat în faţa mea un cal gălbui. Cel ce sta călare pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea imediat lângă el Locuinţa morţilor. Li s-a dat apoi acestora putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu ajutorul fiarelor pământului.

9. Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub un altar sufletele martirilor şi ale celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui DUMNEZEU şi din pricina mărturisirii lor drepte pe care o făcuseră.

10. Unii dintre ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

11. Am văzut apoi cum fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă, strălucitoare şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme până se va împlini numărul tuturor tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor care, ca martiri, aveau să fie omorâţi ca şi ei.

12. Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că am văzut că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut atunci negru ca un sac de păr, iar luna s-a făcut toată roşie întocmai ca sângele.

13. Şi am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ, aşa cum cade o smochină verde din pom, când el este scuturat de un vânt puternic.

14. Mare grozăvie a fost atunci căci cerul s-a întunecat şi apoi parcă s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi imediat după zguduitura cumplită care a fost [când acea stea (ASTEROID GIGANT) a lovit în plin PĂMÂNTUL n.t.] toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor [în urma cataclismului de atunci n.t.].

15. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns atunci cuprinşi de o groază mare în peşteri şi în adăposturile ce se află în stâncile munţilor.

16. Şi, înnebuniţi de disperare ziceau munţilor şi stâncilor: “Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;

17. Căci iată a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi acum cine mai poate sta semeţ în picioare?”

VII.

1. După aceea m-am uitat pe Pământ şi am văzut patru îngeri de lumină, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu mai sufle nici un vânt nici pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

2. Şi am văzut apoi un alt înger de lumină, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea cu el pecetea lui DUMNEZEU celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri de lumină cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,

3. zicând: “Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până când nu vom pune pecetea de lumină dumnezeiască pe fruntea slujitorilor DUMNEZEULUI nostru!” [AJNA CHAKRA care va fi atunci complet activată la cei care merită (ALEŞII) prin graţia lui DUMNEZEU n.t.].

4. Şi am auzit atunci numărul celor ce au fost după aceea pecetluiţi de îngeri: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile pământului, printre care se aflau şi unii dintre fii lui Israel.

5. Din seminţia lui Iuda douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

6. Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase douăsprezece mii;

7. Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;

8. Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.

9. După aceea m-am uitat, şi iată că am văzut că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi din orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS care era Mielul, îmbrăcaţi în haine strălucitoare albe şi ţinând ramuri de finic în mâini;

10. Şi strigau cu toţii în cor cu glas tare şi ziceau: “Mântuirea ne-a fost oferită de la DUMNEZEU de către Domnul nostru IISUS HRISTOS Cel care şade pe scaunul de domnie şi care este Mielul care s-a sacrificat pentru oameni!”

11. Şi atunci toţi îngerii de lumină care stăteau împrejurul scaunului strălucitor de domnie al lui IISUS HRISTOS, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii, s-au aruncat cu adoraţie cu feţele în jos în faţa scaunului strălucitor de domnie al Mielului şi s-au închinat lui IISUS HRISTOS,

12. Şi au zis: “Amin.” “A Domnului nostru, IISUS HRISTOS şi a lui DUMNEZEU să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”

13. Şi unul dintre cei 24 de bătrâni a luat atunci cuvântul şi mi-a zis: “Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe strălucitoare, ştii tu oare cine sunt? Şi de unde au venit?”

14. “Doamne”, i-am răspuns eu, “Tu ştii”. Şi atunci el mi-a zis: “Aceştia vin din depăşirea încercării cu necazul cel mare; ei toţi şi-au spălat cu spiritul lui DUMNEZEU hainele şi apoi le- au albit cu ajutorul sângelui Mielului care s-a sacrificat în marea sa dragoste de oameni.

15. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. IISUS HRISTOS, Cel ce şade acum pe scaunul de domnie, şi-a întins peste ei toţi cortul Lui.

16. Acestora pe care îi vezi aici nu le va mai fi niciodată foame, nu le va mai fi nicicând sete; nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arşiţă.

17. Căci Mielul nostru IISUS HRISTOS, care stă acum în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor şi îi va duce la izvoarele paradisiace ale apelor vieţii şi, prin iubirea sa nesfârşită, DUMNEZEU va şterge orice lacrimă de suferinţă din ochii lor.”

VIII.

1. Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut acolo, în cer, o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

2. Şi am văzut atunci pe cei şapte îngeri de lumină care stau înaintea lui IISUS HRISTOS că li s-au dat şapte trâmbiţe.

3. Apoi a venit un alt înger de lumină, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă drept jertfă lui DUMNEZEU, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS.

4. Fumul de tămâie s-a ridicat atunci din mâna îngerului înaintea lui IISUS HRISTOS, împreună cu rugăciunile sfinţilor care erau adresate Lui şi lui DUMNEZEU.

5. Apoi îngerul de lumină a luat cădelniţa, a umplut-o cu foc din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi imediat după aceea s-au stârnit pe pământ tunete, glasuri, fulgere şi a fost un mare cutremur de pământ.

6. Şi cei şapte îngeri de lumină care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit atunci să sune din ele.

7. Îngerul de lumină dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi a venit atunci grindină şi foc amestecat cu sânge, care toate au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost atunci arsă.

8. Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a făcut sânge;

9. Şi a treia parte dintre toate făpturile, care erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii s-au scufundat şi au pierit datorită valurilor uriaşe care au apărut după aceea.

10. Al treilea înger de lumină a sunat atunci din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare [UN ASTEROID GIGANT (TOUTATIS) CARE DEJA ÎN ANUL 2000 ERA CU PUTINŢĂ SĂ LOVEASCĂ ÎN PLIN PĂMÂNTUL n.t.], care ardea ca o făclie; imediat după ce a căzut a afectat peste a treia parte din râuri şi izvoarele apelor.

11. Steaua cea mare care căzând pe pământ ardea ca o făclie se chema “Pelin”; şi atunci a treia parte din ape au fost otrăvite şi s-au prefăcut în ceva amar precum pelinul. Şi am văzut atunci că mulţi oameni au murit din pricina apelor otrăvite, pentru că acestea fuseseră făcute să fie amare.

12. Al patrulea înger de lumină a sunat apoi din trâmbiţă. Şi atunci a fost lovită prin întunecarea cerului a treia parte din lumina soarelui, şi a treia parte din lumina lunii, şi a treia parte din lumina stelelor, de au ajuns ca a treia parte din lumina lor să fie mult întunecată, atât ziua ajungând să-şi piardă a treia parte din lumina ei, cât şi noaptea de asemenea.

13. M-am uitat atunci pe pământ, şi am auzit un vultur care, în timp ce zbura prin mijlocul cerului, zicea cu glas tare: “Vai, vai, vai şi amar de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celorlalţi trei îngeri de lumină, care au să mai sune.”

IX.

1. Îngerul al cincilea de lumină a sunat apoi din trâmbiţă. Şi am văzut atunci o stea care a căzut din cer pe pământ şi prin aceasta i s-a dat cheia fântânii Adâncului spre a o deschide

2. Şi astfel s-a deschis fântâna Adâncului (Lumea infernului). Din fântâna Adâncului [ERUPŢIA URIAŞĂ a unui vulcan n.t.] s-a ridicat un fum gros, ca fumul unui cuptor mare. Şi atunci soarele şi tot văzduhul s-au întunecat din cauza fumului fântânii Adâncului ce a fost deschisă.

3. Şi odată cu acest fum au ieşit nişte lăcuste multe şi mari pe pământ. Şi li s-a dat o asemenea putere de distrugere întocmai ca puterea pe care o au scorpiile din infern care acţionează asupra pământului.

4. Li s-a zis doar să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea de lumină a lui DUMNEZEU [Trezirea ochiului divin, spiritual (AJNA CHAKRA) care le permite oamenilor să vadă tainele divine ale lui DUMNEZEU prin clarviziune şi îi fereşte de ispitele duhurilor rele satanice şi demoniace n.t.].

5. Li s-a dat putere să nu-i omoare imediat, ci pentru păcatele lor să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cumplit întocmai aşa cum este chinul când SCORPIONUL înţeapă mortal pe un om.

6. În acele zile, din cauza chinurilor groaznice, unii oameni îşi căutau mai repede moartea şi nu o puteau găsi; ei îşi doreau cât mai grabnic să moară şi moartea fugea de ei.

7. Lăcustele acelea erau foarte mari şi semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau însă cu nişte feţe de oameni.

8. Aceste lăcuste mari aveau părul ca părul de femeie, iar dinţii lor erau mari ca dinţii de lei.

9. Ele aveau nişte platoşe ca nişte armuri din fier şi vuietul pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă.

10. Aceste lăcuste mari aveau nişte cozi întocmai ca acelea ale scorpionilor şi ele se terminau cu un fel de ace la vârf. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oamenii cei răi timp de cinci luni până le lua viaţa.

11. Peste ele, aceste lăcuste mari aveau ca împărat pe îngerul cel întunecat (satanic) al Adâncului (lumea infernală), care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.

12. După ce am văzut că această dintâi nenorocire a trecut, iată am aflat că urmează să mai vină încă două nenorociri mari după ea.

13. Îngerul al şaselea de lumină a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit atunci un glas ce venea din cele patru coloane ale altarului de aur, care se află înaintea lui IISUS HRISTOS,

14. Şi am auzit când i s-a spus îngerului al şaselea de lumină, care avea trâmbiţa: “Dă-le libertatea necesară celor patru îngeri, care se află acum pregătiţi la râul cel mare Eufrat!”

15. Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pregătiţi pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost atunci dezlegaţi, ca să omoare cam a treia parte din oameni.

16. Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; căci le-am auzit numărul.

17. Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii; aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor lor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

18. Cam a treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile cailor.

19. Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau precum nişte şerpi cu capete şi chiar şi cu ele caii aceia vătămau.

20. Dintre ceilalţi oameni care au scăpat şi n-au fost ucişi de aceste urgii, mulţi nu s-au pocăit de faptele mâniilor lor şi nu au renunţat să se mai închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care idoli nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

21. Şi mulţi dintre aceştia care nu au fost atunci ucişi nu s-au întors către DUMNEZEU şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor şi nici de furtişagurile lor.

X.

1. Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era un mare curcubeu; faţa lui era albă şi intens strălucitoare ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi uriaşi de foc.

2. În mână el ţinea o cărticică deschisă. Îngerul acela, după ce a coborât, a pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ,

3. Şi apoi l-am auzit cum a strigat cu glas tare, aşa cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă şi glasurile lor.

4. Şi atunci când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas care zicea: “Pecetluieşte ca o taină ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!”

5. Şi îngerul, pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat apoi mâna dreaptă spre cer,

6. Şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor şi care a făcut cerul şi toate lucrurile din el, pământul şi toate lucrurile de pe el, marea şi toate lucrurile din ea, că după aceea nu va mai fi nici o zăbavă,

7. Ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, atunci se va sfârşi şi va fi dezvăluită taina lui DUMNEZEU, după cum a fost profetizată vestea cea bună vestită de El robilor Săi prin i ntermediul proorocilor.

8. Şi glasul pe care-l auzisem atunci din cer, mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: “Du-te şi ia cărticica deschisă din mâna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”

9. M-am dus imediat la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. “Ia-o”, mi-a zis el, “şi apoi mănânc-o”; vei simţi că ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta ea va fi dulce ca mierea.”

10. Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea ea a fost dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o, am simţit că mi s-a umplut pântecele de amărăciune.

11. Apoi mi-au zis: “Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”

XI.

1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s- a zis: “Scoală-te acum şi măsoară cu atenţie Templul lui DUMNEZEU, altarul şi pe cei ce urmează să se închine în el.

2. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte ca să fie nemăsurată; căci ea a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două (42) de luni.

3. Voi da putere şi inspiraţie celor doi martori ai mei ca să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şase zeci (1260) de zile.

4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului (IISUS HRISTOS).

5. Dacă umbră cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, acela trebuie să piară în felul acesta.

6. Ei au mare putere de la DUMNEZEU şi pot chiar să închidă cerul când vor, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor; şi ei au de asemenea o mare putere de la DUMNEZEU [SUNT SUSŢINUŢI DE CELE 10 MARI PUTERI COSMICE ALE LUI DUMNEZEU n.t.] şi pot ca să prefacă ape le în sânge şi de asemenea ei pot să lovească pământul cu orice fel de urgie, oridecâteori vor voi.

7. Când îşi vor isprăvi mărturisirea (misiunea lor Dumnezeiască) lor, fiara cea rea (SATANA) care se va ridica din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

8. Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă “Sodoma” şi “Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor (IISUS HRISTOS).

9. Şi atunci oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi [prin intermediul televizoarelor care vor transmite imagini cu n.t.] trupurile lor moarte, fiindcă DUMNEZEU nu va da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.

10. Şi atunci locuitorii de pe pământ care sunt răi şi nu au deloc credinţă în DUMNEZEU se vor bucura în nemernicia lor şi se vor veseli de moartea acestora; şi chiar îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că, în orbirea (mentală) pe care le-o va face să apară răutatea lor, vor gândi şi vor spune că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.

11. Dar iată că un mare MIRACOL DUMNEZEIESC s-a făcut după cele trei zile şi jumătate, când duhul de viaţă venit de la DUMNEZEU a intrat din nou în ei şi atunci ei s-au ridicat nevătămaţi în picioare, şi o mare frică i-a apucat fulgerător pe toţi cei ce i-au văzut atunci ÎNVIAŢI prin puterea lui DUMNEZEU.

12. Şi au auzit apoi din cer un glas tare care le zicea: “Suiţi-vă aici!” Şi ei s-au suit după aceea într-un nor în cer; iar vrăjmaşii lor îngroziţi de acest MIRACOL i-au văzut.

13. În clipa aceea am văzut că s-a făcut un mare cutremur de pământ şi atunci s-a prăbuşit cam a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi în viaţă s-au îngrozit şi au dat slavă DUMNEZEULUI cerului.

14. A doua nenorocire a trecut. Dar iată că a treia nenorocire vine curând.

15. Îngerul al şaptelea a sunat apoi din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: “Împărăţia lumii a trecut acum PE DEPLIN în mâinile Domnului DUMNEZEUL nostru şi ale Hristosului Său. Şi El (IISUS HRISTOS) va împărăţi în slavă de acum înainte în vecii vecilor.”

16. Şi atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea Domnului nostru IISUS HRISTOS pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi, plini de veneraţie, s-au închinat cu toţii Domnului nostru IISUS HRISTOS,

17. Şi au zis: “Îţi mulţumim Doamne, DUMNEZEULE, Atotputernice, care eşti, care erai şi care în veşnicie vei fi, că prin puterea Ta cea mare l-ai întronat acum pe Fiul Tău IISUS HRISTOS şi prin El, Tu ai început acum să împărăţeşti pe deplin în această lume.

18. Doamne IISUSE HRISTOASE, neamurile se mâniaseră, dar iată că a venit mânia Ta; acum a venit vremea să judeci pe cei morţi în credinţa faţă de DUMNEZEU şi să răsplăteşti aşa cum se cuvine pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe toţi cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti după cum merită pe cei răi ce prăpădesc pământul!”

19. Şi Templul cel sfânt al lui DUMNEZEU, care este în cer, a fost atunci deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi am văzut că atunci au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

XII.

1. În cer s-a arătat apoi un semn mare: a apărut o femeie foarte frumoasă învăluită într-o lumină alb strălucitoare ca soarele, care avea luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.

3. În cer s-a mai arătat tot atunci un alt semn: iată, s-a văzut cum a apărut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne şi care avea şapte cununi împărăteşti pe cele şapte capete.

4. Cu coada trăgea după el cam a treia parte dintre stelele cerului şi le arunca (puterea acestora) pe pământ.

Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul când ea îl va naşte.

5. Ea a născut un fiu care era un copil de parte bărbătească. Am înţeles că el are să cârmuiască cu putere de la DUMNEZEU toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost apoi răpit şi dus la Domnul nostru IISUS HRISTOS lângă scaunul Lui de domnie.

6. Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit dinainte de IISUS HRISTOS Fiul lui DUMNEZEU, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci (1260) de zile.

7. Şi apoi am văzut că în cer s-a făcut un mare război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,

8. Dar până la urmă n-au putut birui; şi, fiind învinşi cu toţii, locul lor nu li s-a mai găsit (nu au mai meritat să-l aibă) în cer.

9. Şi am văzut atunci că balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care mereu înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ fiind lăsat să acţioneze acolo; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi lăsaţi să acţioneze acolo şi î ngerii lui.

10. Şi apoi am auzit în cer un glas tare, care zicea: “Acum a venit cu adevărat mântuirea, puterea şi împărăţia DUMNEZEULUI nostru care îşi exercită domnia şi stăpânirea prin Hristosul Lui; pentru că pârâşul şi tentatorul (ispititorul) fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra şi îi incita la rău înaintea DUMNEZEULUI nostru, a fost aruncat mult mai jos decât a fost până acum.

11. Mihail împreună cu îngerii lui DUMNEZEU l-au biruit pe Satana, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii acelora (MARTIRII) care nu şi-au iubit viaţa şi s-au dăruit lui DUMNEZEU chiar până la moarte.

12. De aceea bucuraţi-vă, ceruri, întru DUMNEZEU, şi voi toţi cei care locuiţi în toate aceste ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci iată diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă el ştie că mai are puţină vreme.

13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ şi slobod, a început să urmărească plin de ură pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost atunci date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde ea va fi hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremi, pentru a fi departe de faţa şarpelui celui rău.

15. Atunci şarpele cel rău, Satana, a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

16. Dar atunci pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis imediat gura, şi a înghiţit tot râul, pe care-l aruncase balaurul din gură.

17. Şi atunci balaurul cel rău, mâniat la culme pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui DUMNEZEU şi care ţin la loc de cinste mărturia lui IISUS HRISTOS.

XIII.

1. Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându- se din mare o fiară cu zece coarne şi cu şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe cele şapte capete avea nume de hulă împotriva lui DUMNEZEU.

2. Fiara pe care am văzut-o atunci semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul (Satana) i-a dat puterea lui şi fiindcă ea se afla lângă scaunul lui de domnie, i-a dat acesteia o stăpânire mare precum a lui.

3. Unul din cele şapte capetele ale acestei fiare părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi aproape tot pământul (locuitorii acestuia) se mira (se lăsa influenţat şi era condus) după (cum vroia această) fiară.

4. Şi mulţi au început atunci să se închine balaurului (Satana) pentru că el dăduse din puterea lui cea rea fiarei. Şi alţii care se lăsau amăgiţi şi au căzut în capcană au început în orbirea lor să se închine plini de supunere fiarei, zicând: “Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine oare se poate lupta cu ea?”

5. I s-a dat apoi o gură, care rostea vorbe mari cu viclenie meşteşugite şi hule împotriva lui DUMNEZEU şi a Fiului său IISUS HRISTOS. Şi acestei fiare i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două (42) de luni.

6. Ea şi-a deschis gura, şi a început apoi să rostească hule cumplite împotriva lui DUMNEZEU, nemaicontenind să-I hulească Numele, împărăţia Sa şi pe cei sfinţi şi drepţi ce locuiesc în cer.

7. Fiarei i s-a dat chiar putere de la Satana să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi numai de la Satana i s-a dat stăpânire şi mare putere peste aproape orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

8. Şi aproape toţi locuitorii pământului i se vor închina, printre aceştia fiind toţi aceia al căror nume n-a fost scris (datorită necredinţei şi a lipsei lor de dragoste şi dăruire către DUMNEZEU), de la întemeierea lumii (de la apariţia omului pe acest pământ), în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.

9. Cine are urechi, să audă! Cine pricepe tâlcul acestor cuvinte să vegheze şi să nu se lase niciodată ispitit de Satana!

10. Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine duce pe alţii la rău, va ajunge să i se facă şi lui tot atâta rău. Cine chinuieşte pe alţii, va fi şi el chinuit. Cine înşeală pe alţii va fi şi el înşelat. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie la rândul său ucis cu sabie. Aici este taina răbdării şi credinţei sfinţilor.

11. Apoi am văzut ridicându-se şi apărând din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca acelea ale unui miel şi vorbea ca un balaur.

12. Ea lucra de asemenea tot cu ajutorul puterii fiarei cea dintâi care fusese înaintea ei; şi făcea totul ca pământul şi locuitorii lui să se lase tentaţi (ispitiţi) pentru ca să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

13. Această fiară săvârşea la rândul ei semne mari şi ajungea până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.

14. A doua fiară îi amăgea plină de viclenie pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse putere să le facă în faţa fiarei. Ea chiar a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei cea dintâi, care avea rana de sabie şi trăia.

15. I s-a dat tot de la Satana putere să dea suflare icoanei fiarei cea dintâi, pentru ca icoana fiarei să vorbească şi să facă astfel încât să fie omorâţi toţi cei care nu se vor închina icoanei fiarei.

16. Şi această fiară a făcut ca aproape toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn anume pe mâna dreaptă sau pe frunte,

17. Şi, făcându-se aceasta, s-a urmărit ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul secret al numelui ei.

18. Aici este necesară priceperea şi înţelepciunea. Cine are cu adevărat pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci acesta este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şase zeci şi şase (666).

XIV.

1. Apoi m-am uitat, şi iată că am văzut Mielul (IISUS HRISTOS) care stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii (144000), care aveau cu toţii scris pe frunte Numele Său şi purtau de asemenea semnul Numelui Tatălui Său (care este CRUCEA +).

2. Şi am auzit apoi venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta şi care atunci cântau din alăutele lor.

3. Toţi cântau o cântare nouă şi sfântă înaintea scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS şi înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea celor 24 de bătrâni. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea cea Dumnezeiască, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care în întregime fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

4. Ei nu s-au lăsat deloc să fie întinaţi (coborâţi) de către femei, şi ajungând să fie puri îl urmează pe Miel (IISUS HRISTOS) oriunde merge El. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi şi cel mai valoros rod pentru DUMNEZEU şi pentru Miel (IISUS HRISTOS).

5. În sufletul şi în mintea lor nu s-a aflat răutatea iar în gura lor nu s-a găsit minciună, şi din această cauză ei sunt nepătaţi şi fără vină chiar şi înaintea scaunului de domnie al lui DUMNEZEU.

6. Şi am văzut atunci un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

7. El zicea cu glas tare: “Temeţi-vă voi cei răi şi fără de credinţă în DUMNEZEU, şi daţi-I acum când încă mai puteţi slavă şi iubire, căci în curând va veni ceasul judecăţii Lui. Închinaţi-vă cu evlavie cât mai este timp, Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea care a zis: “A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul curviei ei care a stârnit mânia lui DUMNEZEU!”

9. A urmat apoi un alt înger, al treilea, şi el a zis cu glas tare: “Dacă cineva se lasă ispitit şi ajunge a se închina fiarei şi icoanei ei şi dacă acceptă şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

10. Acela va bea şi el din vinul mâniei lui DUMNEZEU, turnat neamestecat din paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în locul scrâşnirii dinţilor (infern) în foc şi în pucioasă şi el nu va putea să se înfăţişeze înaintea sfinţilor îngeri ai lui DUMNEZEU şi înaintea Mielului (IISUS HRISTOS).

11. Şi fumul chinului lor pe deplin meritat se va sui în sus până la ispăşirea tuturor păcatelor lor cumplite. Şi nici ziua, nici noaptea nu vor avea odihnă cei rătăciţi şi răi care se închină fiarei şi icoanei ei şi de asemenea oricine primeşte în cunoştinţă de cauză semnul numelui ei!

12. Aici este taina răbdării sfinţilor, care păzesc poruncile lui DUMNEZEU şi care au credinţă în IISUS HRISTOS.

13. Şi am auzit un glas din cer, care zicea: “Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor cu gândul şi cu o credinţă de nezdruncinat întru Domnul!” – “Da”, a zis Duhul; “ei se vor odihni în lăcaşuri pline de fericire care sunt binemeritate pentru ostenelile lor, căci pe toţi cei care părăsesc această lume faptele lor îi urmează!”

14. Apoi m-am uitat şi iată că am văzut un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului (IISUS HRISTOS); pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuţită.

15. Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: “Pune secerea Ta şi seceră; pentru că a venit ceasul să seceri fiindcă secerişul pământului trebuie să urmeze atunci când grâul este copt.”

16. Atunci Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secerea pe pământ. Şi am văzut cum pământul a fost secerat.

17. Şi din Templul care este sus în cer, am văzut cum a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor (cuţit scurt cu vârful încovoiat) ascuţit.

18. Şi apoi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: “Pune cosorul tău cel ascuţit la lucru şi culege strugurii viei pământului, căci acum strugurii ei sunt copţi.”

19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ şi am văzut cum a fost culeasă via pământului iar strugurii culeşi au fost aruncaţi în teascul cel mare al mâniei lui DUMNEZEU.

20. Şi teascul cel mare al mâniei lui DUMNEZEU a fost apoi călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc am văzut cum a ieşit numai sânge, până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie şase sute (1600) de stadii.

XV.

1. Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele urma să se isprăvească mânia lui DUMNEZEU.

2. Şi am văzut apoi ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe acea mare de sticlă, cu alăutele lui DUMNEZEU în mână, stăteau toţi biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei (666).

3. Ei cântau plini de iubire către DUMNEZEU o cântare lui Moise, robul lui DUMNEZEU şi cântarea Mielului. Şi ziceau: “Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne, DUMNEZEULE, Atotputernice! Drepte, pure şi adevărate sunt căile Tale, Împărate veşnic al tuturor Neamurilor!

4. Cine dintre cei răi nu se va teme de tine o, Doamne, şi cine dintre cei buni şi drepţi nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti cu adevărat Pur şi Sfânt şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, când îşi vor da seama că judecăţile Tale le-au fost arătate!”

5. După aceea, am văzut deschizându-se sus în cer Templul cortului mărturiei.

6. Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, alb strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur.

7. Şi atunci una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri cele şapte potire de aur, pline de mânia lui DUMNEZEU, care este viu şi veşnic în vecii vecilor.

8. Şi atunci Templul s-a umplut de fumul slavei oferite Domnului nostru IISUS HRISTOS lui DUMNEZEU şi puterii Lui. Şi nimeni nu a mai putut să intre în Templu, până nu se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

XVI.

1. Şi apoi am auzit un glas puternic care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: “Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui DUMNEZEU!”

2. Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi atunci o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.

3. Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut roşie precum sângele; ea era ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie şi tot ce era în mare [POLUAREA ÎN EXTINDERE LA CARE ASISTĂM CU TOŢII ÎN PREZENT ESTE ANTICIPATĂ AICI n.t.].

4. Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut precum sângele [POLUAREA n.t.].

5. Şi am auzit atunci pe îngerul apelor zicând: “Drept eşti Tu, Doamne DUMNEZEULE, care eşti şi care erai! Tu ai judecat şi ai socotit că este necesar să se facă în felul acesta pentru că eşti Sfânt.

6. Fiindcă aceşti oameni au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi ei sunt vrednici să fie răsplătiţi astfel după faptele lor.”

7. Şi am auzit altarul zicând: “Da, Doamne DUMNEZEULE, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt totdeauna judecăţile Tale!”

8. Al patrulea înger a vărsat apoi potirul lui peste soare. Şi atunci soarelui i s-a dat să dogorească cu mai multă tărie peste oameni cu focul lui.

9. Şi atunci oamenii au fost dogorâţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele DUMNEZEULUI care are stăpânire peste aceste urgii şi nici măcar atunci nu s-au pocăit ca să-I dea slavă lui DUMNEZEU.

10. Al cincilea înger a vărsat atunci potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi de îndată împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.

11. Şi au hulit pe DUMNEZEUL cerurilor atât din pricina durerilor lor cât şi din pricina rănilor lor rele, şi mulţi dintre ei nu s-au pocăit de faptele lor.

12. Al şaselea înger a vărsat atunci potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.

13. Apoi am văzut atunci ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.

14. Acestea erau duhuri de draci, care făceau semne nemaipomenite; s-au dus apoi la împăraţii cei mari ai întregului pământ, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a DUMNEZEULUI Celui Atotputernic.

15. IISUS HRISTOS spune: “Iată, Eu vin pe ascuns întocmai ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte în bună stare (trezite) hainele (vehiculele divine), ca să nu umble gol (spiritual) şi să i se vadă ruşinea [starea mizerabilă în care se complace n.t.]!”

16. Duhur ile satanice cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

17. Al şaptelea înger a vărsat atunci potirul lui în văzduh. Şi atât din Templu cât şi din scaunul de domnie al lui IISUS HRISTOS, a ieşit un glas tare, care zicea: “S-a isprăvit!”

18. Şi au urmat apoi fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.

19. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile Neamurilor majoritatea s-au prăbuşit. Şi Domnul nostru IISUS HRISTOS şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al mâniei Lui.

20. Toate ostroavele au fugit atunci şi munţii aproape că nu s-au mai găsit.

21. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe DUMNEZEU din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.

XVII.

1. Apoi unul dintre cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: “Vino să- ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.

2. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi mulţi dintre locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!”

3. Şi apoi m-a dus, în Duh, într-o pustie. Şi acolo am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, care avea şapte capete şi zece coarne.

4. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi cu ceva stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

5. Pe frunte purta scris un nume, care este o taină: “Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”

6. Şi am văzut pe femeia aceasta, care era îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus. Când am văzut-o, m-am mirat de această minune mare.

7. Şi atunci îngerul mi-a zis: “De ce te miri?” Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

8. Fiara pe care ai văzut-o era şi acum nu mai este. Ea are să se ridice cândva din Adânc, şi apoi are să se ducă la pierzanie. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise (datorită lipsei lor de credinţă în DUMNEZEU) de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi apoi va veni.

9. Aici mintea trebuie să fie plină de înţelepciune ca să priceapă. – Cele şapte capete sunt de fapt cei şapte munţi, pe care şade femeia.

10. Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămânea puţină vreme.

11. Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este cel de al optulea împărat: ea este din numărul celor şapte şi merge la pierzanie.

12. Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt de fapt cei zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

13. Toţi au acelaşi gând, şi toţi dau (îşi subordonează) fiarei puterea şi stăpânirea lor.

14. Ei se vor război cu Mielul (IISUS HRISTOS); dar Mielul îi va birui, pentru că în realitate El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi împreună cu el, cei chemaţi, aleşi şi foarte credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui pe cei răi.

15. Apoi mi-a zis: “Apele pe care le-ai văzut şi pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.

16. Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, împreună cu fiara, o vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi ce va rămâne din ea o vor arde cu foc.

17. Căci în realitate DUMNEZEU le-a pus aceste gânduri în inimă să-I ducă la îndeplinire planul Lui: ei trebuie să se învoiască pe deplin şi să dea (să-şi subordoneze) fiarei stăpânirea lor împărătească pentru ca astfel să se îndeplinească cuvintele lui DUMNEZEU.

18. Şi femeia pe care ai văzut-o, este în realitate cetatea cea mare care are la rândul ei stăpânire peste împăraţii pământului.”

XVIII.

1. După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi întreg pământul s-a luminat atunci de slava lui.

2. El a strigat cu glas tare şi a zis: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns acum să fie întocmai ca un un locaş al dracilor sau precum o închisoare a oricărui duh necurat; el este ca o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

3. pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Ieşiţi acum din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile pe care ea le merită.

5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; acum Domnul nostru IISUS HRISTOS şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

6. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i chiar de două ori mai mult decât faptele ei. Turnaţi-i acum îndoit în potirul în care prin faptele ei rele ea şi-a pregătit mai demult răsplata!

7. Pe cât de mult s-a slăvit pe sine însăşi [EGOISM n.t.] şi s-a desfătat în risipă, tot pe atât daţi-i drept răsplată pe drept meritată chin şi tânguire! Pentru că adeseori ea zicea în inima ei: “Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti niciodată ce este tânguirea!”

8. Tocmai pentru aceea, într-o singură zi peste ea vor veni urgiile pe care de fapt le merită: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul DUMNEZEU, care a judecat-o, este tare.

9. Şi împăraţii pământului care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.

10. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei şi vor zice: “Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă iată că ţi-a venit judecata!” -

11. Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

12. Marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;

13. Nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.

14. Şi iată că acum roadele atât de dorite sufletului tău s- au dus de la tine. Toate lucrurile cele alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

15. Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui,

16. Şi vor zice: “Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

17. Atâtea bogăţii şi iată că numai într-un ceas s-au prăpădit!” – Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe;

18. Şi, când au văzut fumul arderii, ei strigau: “Care cetate era precum cetatea cea mare?”

19. Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: “Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!”

20 “Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că iată Domnul nostru IISUS HRISTOS v-a făcut dreptate şi a judecat-o.”

21. Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: “Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi apoi nu va mai fi găsit!

22. Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

23. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, – chiar dacă negustorii tăi erau mai marii pământului şi chiar dacă toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,

24. Şi toate acestea sunt astfel pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ.”

XIX.

1. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: “Aliluia! A Domnului nostru IISUS HRISTOS este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!

2. Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei.”

3. Şi au zis a doua oară: “Aliluia!… Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”

4. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Domnului nostru IISUS HRISTOS care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: “Amin! Aliluia!”

5. Şi din scaunul de domnie a ieşit atunci un glas, care zicea: “Lăudaţi şi iubiţi cel mai mult pe DUMNEZEUL nostru, voi toţi care sunteţi făpturile lui, mici şi mari!” Slăviţi-L şi rugaţi-vă Lui căci DUMNEZEU este bun cu cei buni iar iubirea sa este nesfârşită!

6. Şi am auzit apoi ca un glas de gloată multă, ce se asemăna cu vuietul unor ape multe şi era ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: “Aliluia! Domnul Nostru IISUS HRISTOS Fiul lui DUMNEZEU Cel Atotputernic, a început să împărăţească.

7. Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-L slăvim din toate puterile pe Domnul DUMNEZEU! Căci iată a venit vremea nunţii Mielului (IISUS HRISTOS); soţia Lui s-a pregătit,

8. Şi i s-a dat atunci să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat” – (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor).

9. Apoi mi-a zis: “Scrie: Ferice de cei care vor fi chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: “Acestea sunt cuvintele adevărate ale Domnului Nostru IISUS HRISTOS, Fiul lui DUMNEZEU!”

10. Şi atunci m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: “Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un slujitor care împreună cu tine şi cu fraţii tăi, păstrează şi face cunoscută altora mărturia lui Iisus. Lui DUMNEZEU închină-te şi iubeşte-L cel mai mult cu toată fiinţa ta! (Căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei)”.

11. Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă “Cel credincios” şi “Cel adevărat” şi El este Cel care judecă şi Se luptă cu dreptate.

12. Ochii Lui erau strălucitori ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.

13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sâ nge. Numele Lui este: “Cuvântul lui DUMNEZEU”.

14. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate toate cu in subţire, alb strălucitor şi curat.

15. Din gura Lui ieşea o rază orbitoare de lumină ca o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile neascultătoare cu ea, pe care le va cârmui cu fermitate cu un toiag de fier. Şi am ştiut că El va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului DUMNEZEU.

16. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: “Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.

17. Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care sburau prin mijlocul cerului: “Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui DUMNEZEU,

18. Ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”

19. Şi atunci am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

20. Şi apoi am văzut că fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise şi ispitise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinau icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii pentru păcatele lor în iazul cel de foc (infern), care arde cu pucioasă.

21. Iar ceilalţi care se aflau cu ei au fost ucişi cu raza orbitoare de lumină ce ieşea ca o sabie din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi am văzut apoi cum toate păsările s-au săturat din carnea lor.

XX.

1. Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger al lui DUMNEZEU, care ţinea în mână cheia Adâncului (infernului) şi un lanţ mare.

2. El a pus apoi mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

3. L-a aruncat după aceea în Adânc (Infern), l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele şi să ispitească Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, balaurul (Satana) va trebui să fie din nou dezlegat dar pentru puţină vreme.

4. Şi am văzut apoi ca nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat (făcut) judecata. Şi am văzut atunci sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus şi din pricina Cuvântului lui DUMNEZEU şi de asemenea sufletele celor neabătuţi (dârji) care nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi care nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Şi am văzut cum toţi aceştia au înviat şi au împărăţit împreună cu Hristos o mie de ani.

5. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

6. Preafericiţii (cei care au atins starea de desăvârşire a Îndumnezeirii) şi sfinţii sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere (atingerea stării de NEMURIRE); toţi aceştia vor fi preoţi ai lui DUMNEZEU şi ai lui Hristos şi vor împărăţi împreună cu El o mie de ani.

7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi din nou dezlegat;

8. Şi va ieşi iarăşi din temniţa lui, ca să înşele şi să ispitească Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului. Tot Satana îi va îmboldi pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi atunci ca nisipul mării.

9. Şi atunci am văzut că ei s-au suit şi au împânzit faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât atunci un foc care i-a mistuit.

10. Şi atunci, diavolul care-i înşela şi îi ispitea a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă (infern), unde a fost aruncată fiara şi proorocul mincinos. Şi acolo ei vor fi munciţi zi şi noapte mult timp pentru toate relele şi păcatele lor.

11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare, strălucitor şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit atunci dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

12. Şi am văzut apoi pe toţi morţii, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost tot atunci deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost apoi judecaţi după faptele lor, după gândurile şi faptele lor cele ce erau scrise în cărţile acelea.

13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Iar după aceea fiecare a fost judecat după faptele lui.

14. Şi Moartea împreună cu Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc (infern). Iazul de foc este moartea a doua.

15. Oricine dintre cei judecaţi care n-a fost găsit atunci scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc (infern) pentru o vreme (perioadă de timp) egală cu păcatele sale.

XXI.

1. Apoi am văzut că era un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi atunci nici marea nu mai era (Aici este descrisă trecerea sau translaţia într-o nouă dimensiune sau lume paralelă superioară, sublimă care nu este MATERIALĂ).

2. Şi eu am văzut apoi coborându-se din cer de la DUMNEZEU, cetatea cea sfântă, noul Ierusalim, gătită întocmai ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

3. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie al lui IISUS HRISTOS, şi zicea: “Iată Templul lui IISUS HRISTOS în care se vor ruga la DUMNEZEU oamenii! El (IISUS HRISTOS) va locui cu ei şi ei vor fi cu toţii poporul Lui şi, prin puterea Sa, DUMNEZEU însuşi va fi cu ei. Prin prezenţa Sa (a lui IISUS HRISTOS) acolo El va fi pentru ei toţi DUMNEZEUL lor.

4. Prin puterea sa nesfârşită ce vine de la DUMNEZEU, IISUS HRISTOS care este Fiul Său va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi atunci moartea şi boala nu vor mai fi. Nu va mai fi atunci nici suferinţă, nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

5. IISUS HRISTOS, Fiul lui DUMNEZEU, care şedea pe scaunul de domnie a zis: “Iată, prin puterea pe care o am de la Tatăl meu Eu fac toate lucrurile bune şi noi”. Şi a adăugat: “Scrie, toate acestea fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice să fie crezute fiindcă sunt adevărate”.

6. Apoi mi-a zis: “Iată, ceea ce trebuia făcut s-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce cu adevărat îi este sete de adevăr şi viaţă veşnică îi voi da să bea fără plată din izvorul nesecat al apei vieţii.

7. Cel ce în final va birui, va moşteni sigur toate aceste lucruri. Eu voi fi pentru el Fiul DUMNEZEULUI lui şi el va fi pentru Mine fiul Meu.

8. În ceea ce priveşte pe cei fricoşi, necredincioşi, scârboşi (josnici), ucigaşi, curvari [cei obsedaţi de sex şi care în realitate sunt egoişti şi nu iubesc n.t.], vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea (răsplata) lor este să ajungă după păcatele lor, un anumit timp (ca să le ispăşească) în iazul (infernul) care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua”.

9. Apoi am văzut cum unul dintre cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: “Vino să-ţi arăt acum mireasa, nevasta Mielului!”

10. Şi m-a dus apoi, în Duh, pe un munte mare, strălucitor şi înalt.

Şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la DUMNEZEU,

11. Având în ea slava lui DUMNEZEU. Lumina ei alb strălucitoare era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră nestemată de iaspis, străvezie ca cristalul.

12. Cetatea cea sfântă era înconjurată de un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi şi la porţile ei se aflau doisprezece îngeri. Şi pe aceste porţi erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel [Aici trebuie să ne gândim de asemenea şi la cele 12 "porţi" ale celor 12 CONSTELAŢII ZODIACALE n.t.].

13. Spre răsărit erau trei porţi: spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.

14. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii [care reprezintă simbolic cele 12 "TREPTE" tainice ale Iniţierii divine n.t.] şi pe ele erau scrise cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului [Cei 12 Apostoli reprezintă fiecare influenţa misterioasă a unei anumite CONSTELAŢII ZODIACALE şi indică cele 12 "TREPTE" ale Iniţierii divine n.t.].

15. Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.

16. Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era tot atât cât lărgimea [deci PĂTRATĂ n.t.].

Îngerul a măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă (în mod egal, la fel) [Cetatea cea sfântă are prin urmare forma unui CUB perfect n.t.].

17. Îngerul i-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru (144) de coţi, după măsura oamenilor, căci tot cu măsura aceasta (a oamenilor) măsura îngerul.

18. Zidul ei era zidit cu piatră de iaspis [varietate de cuarţ compact, dur, opac colorat în galben, roşu etc. de diferite substanţe străine şi mai ales de oxizi metalici n.t.], şi aproape toată cetatea era de aur curat, iar prin unele locuri avea sticlă curată.

19. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua de safir; a treia de halchedon; a patra de smarald;

20. A cincea de sardonix; a şasea de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint [nume pe care-l poartă diferite varietăţi de rubin, de cuarţ şi de topaz n.t.]; a douăsprezecea, de ametist.

21. Cele douăsprezece porţi erau fiecare douăsprezece mărgăritare mari. Fiecare poartă dintre cele 12 era făcută dintr- un singur mărgăritar [boabă rotundă şi tare de culoare ALB STRĂLUCITOARE cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unei scoici şi care se întrebuinţează ca podoabă de preţ; perlă n.t.] mare. Uliţa cetăţii era pe jos de aur curat şi pe margini avea sticlă străvezie.

22. În cetatea cea sfântă n-am văzut nici un Templu; pentru că acolo, de fapt Domnul DUMNEZEUL, Cel Atotputernic, împreună cu Mielul (IISUS HRISTOS), sunt Templul ei.

23. Cetatea cea sfântă n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci permanent o luminează slava cea fără de egal a lui DUMNEZEU, şi făclia ei care este Mielul (IISUS HRISTOS).

24. Neamurile toate care vor fi atunci vor umbla prin ea şi vor fi scăldate în lumina ei alb strălucitoare şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstirea lor către Domnul DUMNEZEU în ea.

25. Porţile ei nu se vor închide niciodată ziua, fiindcă în ea nu va mai fi deloc noapte.

26. În ea vor aduce slava care se cuvine şi cinstire către Domnul DUMNEZEU, toate Neamurile care vor fi atunci.

27. Nimic întinat ( grosier, impur) nu va intra în ea, fiindcă acolo nu va putea să pătrundă nimeni care trăieşte numai în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei cu adevărat ALEŞI care prin desăvârşirea lor au ajuns să fie scrişi în cartea vieţii Mielului (IISUS HRISTOS).

XXII.

1. Şi mi-a arătat apoi îngerul un râu cu apa cea tainică a vieţii, limpede ca cristalul, care ţâşnea neîncetat din scaunul de domnie alb strălucitor şi orbitor precum soarele al Mielului (IISUS HRISTOS).

2. Drept în mijlocul pi eţii cetăţii cea sfântă şi pe unul dintre cele două maluri ale râului, era pomul vieţii universale, rodind douăsprezece (12) feluri de rod [în strânsă legătură cu cele 12 ZODII CUNOSCUTE n.t.] şi care dădea rod în fiecare lună [12 LUNI = 12 ROADE (ZODII) n.t.]; şi frunzele [energiile subtile, binefăcătoare, divine ale n.t.] pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.

3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al Mielului (IISUS HRISTOS) care va reprezenta Atotputernicia lui DUMNEZEU va fi în ea. Acolo, dreptcredincioşii lui DUMNEZEU şi Aleşii Lui Îl vor sluji.

4. Ei vor vedea cu toţii slava dumnezeiască a feţei Mielului (IISUS HRISTOS) şi Numele Lui va fi neîncetat în sufletele şi pe frunţile lor.

5. Acolo niciodată nu va mai fi noapte. Şi de aceea ei toţi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul DUMNEZEU îi va lumina pe toţi cu puterea sa. Şi acolo Mielul (IISUS HRISTOS) va împărăţi în vecii vecilor (în slavă).

6. Şi apoi îngerul mi-a zis: “Ia aminte căci aceste cuvinte sunt întru totul vrednice de crezare şi adevărate. Iar Domnul, DUMNEZEUL care în veşnicie este inspiratorul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate dreptcredincioşilor şi robilor (celor care sunt dăruiţi cu totul Lui) Săi lucrurile care, fără îndoială, au să se întâmple în curând.

7. Mielul a spus: “Şi iată, Eu o să vin curând! – Ferice de cel ce păstrează mereu la loc de cinste şi se păzeşte să nu încalce niciodată cuvintele proorociei din cartea aceasta!”

8. Eu, Ioan, am auzit şi am văzut toate lucrurile acestea. Şi după ce pe fiecare le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat cu umilinţă la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui.

9. Dar el mi-a zis atunci: “Fereşte-te să mai faci una ca aceasta! Eu sunt un bun slujitor (unealta umilă a lui DUMNEZEU) împreună cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi tot aşa vor fi toţi cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te pentru toate acestea lui DUMNEZEU”.

10. Apoi mi-a zis: “Să nu pecetluieşti cumva cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea când ele urmează să se împlinească este aproape.

11. Află că nu toţi cei care vor lua la cunoştinţă cuvintele acestei proorociri vor PUTEA SĂ FACĂ ASTFEL ÎNCÂT DUPĂ ACEEA SĂ SE TRANSFORME PRIN ÎNŢELEGEREA TAINEI EI. Tocmai de aceea să nu mire pe nimeni că, aflând toate acestea, cine este nedrept va continua să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat va continua să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană va continua să trăiască şi mai departe DAR ŞI MAI MULT fără prihană. Şi cine este sfânt va continua să se sfinţească şi mai departe însă cu mult mai mult prin pătrunderea tainelor dumnezeieşti care sunt arătate aici.

12. Mielul a spus: “Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine căci o să dau fiecăruia (RĂSPLATA) NUMAI DUPă FAPTELE lui.

13. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.

14. Ferice de cei ce îşi spală (purifică neîncetat) hainele [corpurile inferioare invizibile (vital, psihic, mental) şi trupul n.t.], ca să aibă şi ei drept [ACCES PRIN REZONANŢĂ n.t.] la pomul vieţii şi să poată astfel să intre prin una dintre cele 12 porţi în cetate!

15. Afară vor rămâne cei care sunt câinii (la suflet), vrăjitorii, curvarii [cei obsedaţi de sex şi care în realitate sunt egoişti şi nu iubesc n.t.], ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine care mai mereu iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

16. Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să vă adeverească aceste lucruri pentru cei capabili să le pătrundă înţelesul care astfel vor putea să fie treji (VIGILENŢI). Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David şi puterea Mea de la Tatăl Ceresc este mereu vie precum Luceafărul strălucitor de dimineaţă.

17. Atât Duhul cât şi Mireasa zic: “Vino!” Şi cine cu adevărat aude şi el, să zică: “Vino!” Şi celui ce se află lângă el, căruia îi este sete şi vrea să vină. La Mine poate oricând să vină oricine vrea să ia apa vieţii veşnice fără plată!

18. Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva neadevărat la ele, DUMNEZEU îi va adăuga în plus şi lui la urgiile (care îi aşteaptă pe cei păcătoşi) arătate în proorocirea aceasta.

19. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate DUMNEZEU partea lui de la pomul vieţii şi el nu va mai putea intra în cetatea sfântă, despre care se vorbeşte în proorocia aceasta.”

20. Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: “Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Iisuse!

21. Harul Domnului IISUS HRISTOS să fie mereu cu noi toţi! Amin.

SFÂRŞIT

No related posts.

Abheda yoga

Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.

Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima). .................................................................................................................................................................................................................. .......................................................................... Pentru a primi întotdeauna articolele si anunturile evenimentelor pe mail puteti sa vă abonati la newsletter trimiţându-ne un mail pe adresa de contact [email protected] cu mentiunea "pentru newsletter" şi, eventual, numele şi numarul de telefon.

---