In perioada 18 – 24 iunie a avut loc a doua retragere spirituala organizata de cursul de Abheda Yoga al lui Leonard , la care au participat peste treizeci de aspiranti ai caii Yoga. Acestia au mizat pe sansa de a petrece cateva zile intr-un cadru mirific, care parca indeamna la trezire…
Daca in excursia de anul trecut, care a durat trei zile, a fost foarte bine, cea de-a doua editie a intrecut orice asteptari, fiecare reusind parca sa se inteleaga mai bine pe el insusi si pe ceilalti.
„ Am pornit, initial, cu aspirația de a avea un program strict, dar ma bucur ca nu se face totul chiar „dupa carte”. Simt viata mult mai frumoasa atunci cand sunt mai spontana, asa ca e buna aceasta atitudine degajata.
Desi este a doua oara cand am ocazia de a petrece cateva zile de vis, intr-o zona care pare rupta din basme, trebuie sa recunosc ca nu este tocmai usor sa scriu aceste randuri. Cu ce as putea sa incep, cand sunt atatea de spus? Este exact cum zicea Eckhart Tolle: „Incercam sa descriem prin cuvinte lucruri care nu se pot descrie„, aceasta fiind de departe una dintre cele mai mari provocari. Dar eu m-am hotarat sa accept provocarea, asa ca, fara sa mai stau pe ganduri voi scrie despre lucrurile imposibil de descris.
Dimineata am ocazia de a practica yoga și asanele – categoric – sunt cel mai bun mod de a-mi incepe ziua. Chiar daca nu este tocmai usor sa fac miscare la prima ora a diminetii, odata ce incep totul vine de la sine. Parca o forta nevazuta ma ghideaza si in cele din urma, observ ca am inceput rezistand eroic si apoi imi place – ahhh… incat nici macar nu observ cand trece timpul. Dupa asta am un entuziasm aparte si parca abia astept sa imi incep ziua.
Dupa Hatha Yoga in program e masa de pranz si nu as fi banuit ca ar putea fi atat de importanta pentru mine asa cum simt asta aici.
Toate bucatele sunt – dupa cum era de asteptat – vegetariene. Cred ca hrana lacto-ovo-vegetariana este ideala pentru toata lumea – dar mai ales pentru cei care practica yoga.
Asa ca, nu ne-a ramas decat sa ne infruptam din bucatele special preparate pentru noi de aceeasi bucatareasa priceputa si daruita, pe care o stiam de anul trecut. Masa e un punct bun in taberele acestea.
A, ceva interesant sunt documentarele si conferintele.
Cu aceasta ocazie am avut sansa de a descoperi lucruri noi si extrem de interesante, pentru care eu chiar sunt recunoscatoare.
Pe langa activitatile spirituale, de aceasta data a aparut si latura „turistica” a taberei, asa ca am vizitat doua pesteri si multe locuri verzi care ne-au ajutat sa ne apropiem si mai mult de esenta sufletului nostru. Atunci cand esti prezent, in mijlocul naturii, minunile parca se petrec mai usor, iar eu am trait pe pielea mea acest sentiment sublim.
Am fost si in Pestera Ursilor, in care se spune ca scriitorul a plasat actiunea romanului „Ciresarii”. Aici nu am intalnit ursi, cred ca nici lilieci, dar am intalnit un „urs” al fricii de necunoscut pe care nu il banuiam ca… e atat de mare. In cele din urma am gasit o solutie… de moment dar il astept si data viitoare cand o sa fiu mai hotarata.
Ultimele zile ale retragerii noastre sunt cu cele mai aglomerate cu activitati. Daca in dupa-amiaza zilei de vineri am facut Yoga Bucuriei Spontane – adica ne-am bucurat la petrecerea organizata special pentru noi, sambata am recompensat si ne-am pregatit cu totii pentru meditatia stafeta de 8 ore ce a avut loc de-a lungul noptii.
Aici – uau…! – ca niciodata, un numar mare de meditatori au rezistat pana la sfarsit, iar dupa aceea vad ca simtim tabara in alt fel – mai inalt, mai rafinat si – chestie pe care o asteptam demult – cu un mai mare simt al prezentei sacrului.
Ritmul in care se misca lucrurile in tabara nu e nici pe departe unul lejer dar vad ca participantii „rezista” eroic, pana in penultima zi, cand eu am inceput sa resimt efortul intens depus in ultimele zile.
Desigur ca nu e totul roz, cum s-ar spune.
Acest gen de retrageri spirituale sunt destul de solicitante pentru omul obisnuit, asa ca, dupa 5 zile in care am fost in priza, oboseala si nerabdarea si-au spus cuvantul. Cativa cauta sa se odihneasca si nu putini sunt cei care ravnesc dupa cateva ore libere. Printre ei, ma numar si eu.
Oare e acel moment de hiatus despre care ne-a vorbit Leonard?
Dar oare sa fie atat de greu sa il depasesti?
Imi dau seama cum mintea imi fuge catre activitatile cotidiene care ma asteapta acasa si parca mai mai imi vine sa ma intorc, pentru a-mi relua banala existenta cu care am fost obisnuita de atata timp. Din fericire, dorinta de a-mi depasi actuala conditie este mai mare decat setea egoului, care, parca, ar vrea sa ma smulga cu orice pret din mainile spiritualitatii.
Ultima zi e de departe cea mai frumoasa, dar si cea mai grea. De abia acum parca imi dau seama cate am invatat, intr-un timp extrem de scurt. Cum sa nu apreciez o asemenea sansa, care, cu siguranta mi-a fost data de Cel de Sus… In astfel de momente, am realizat cat de mult ma iubeste Dumnezeu si cum toate se leaga intre ele. Sunt convinsa ca toti au aceasta strafulgerare. La un moment dat am simtit ca sufletele noastre comunica intre ele, mai presus de cuvinte.
Conform „traditiei”, si in acest an profesorul nostru oferă premii participantilor care au asimilat cel mai bine tainele practicii yoga. Vadit emotionati, majoritatea „premiantilor” sunt cu totul suprinsi, unii dintre ei de abia putandu-si stapani lacrimile. La fel simt si eu, care am privit „de pe margine” – deocamdata, emotia fiind aproape aceeasi.
Totul se incheie in ropote de aplauze, iar unul dintre participanti are o idee geniala: Free Hugs! Ce final ar fi putut fi mai potrivit? Asa ca, dupa ce ne-am imbratisat cu totii, emotia despartirii este inca si mai mare…
Cu greu, dupa aproape o saptamana de practica intensa, ne urnim sa plecam acasa, cu inima un pic stransa…
Oare asa ar trebui sa fie mereu viata?
Este intrebarea care rasuna in mintea mea, mai des ca oricand. Probabil ca secretul consta in a fi integrat in mijlocul vietii in orice clipa, nu doar atunci cand te afli in bratele mamei natura.
Spiritualitatea este o stare, asa ca nu trebuie sa te afli la Casa Bunicii, departe de civilizatie pentru a putea experimenta aceasta traire. Yoga ofera oricui posibilitatea de a fi el insusi in orice secunda. Eu cred ca tine numai de mine sa pun in practica aceste principii, iar atunci cand ma aflu in spatiul inimii, simt ca intreaga existenta devine un act divin, autentic. DAA…!”
Mara, Tabara Abheda Yoga in Life, Podu Dambovicioarei, iunie 2013
Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.
...................................................................................................................................................................................................................... Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine este membra in Federatia de Yoga din Romania.
Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga.
The Academic Society AdAnima is organizing conferencing and regular courses Practical nondualist Abheda Yoga. ...................................................................................................................................................................................................................... 
Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected].
Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima).
Live streaming video by Ustream ......................................................................................................................................................................................................................
