Cura cu argila – dezintoxicare, regenerare, vitalizare
Posted by: Leonard in Alimentatia omului intelept Add commentsMărturii:
“Consider argila un panaceu universal. Deşi sunt medic, prefer tratamentele naturiste. Împreună cu soţul meu am recurs de câteva ori la argilă pentru a ne revitaliza şi vindeca de colită, diskinezie biliară şi hipertensiune arterială. Am făcut chiar şi împachetări cu argilă. Însă cura pe care am folosit-o şi care ne-a dat nişte rezultate extraordinare durează 6 luni. Timp de 3 săptămâni se consumă de trei ori pe zi câte o linguriţă de argilă lăsată peste noapte într-o cană cu apă, cu jumătate de oră înainte de masă, după care acelaşi procedeu doar 10 zile pe lună. Deşi are nişte proprietăţi necunoscute farmacologic, noi o folosim şi ne simţim întineriţi. Îmi pare rău că nu am apucat să o folosesc acum 30 de ani.�?
Violeta Ţuţuianu, 60 de ani, medic.
“De când am aflat de efectele ei, argila este deseori prezentă în viaţa mea. La început am folosit-o pentru a scăpa de o vaginită de care sufeream, dar apoi măştile de faţă cu argilă şi chiar consumul intern m-au ajutat deseori să am o stare generală mai bună şi chiar să mă simt mai frumoasă. Efectul asupra tenului este absolut remarcabil .Am folosit mai mult argila albă, mai ales pentru ten, dar şi cea roz este bună…Aş spune că pentru terapie a fost mai bună argila roz , în timp ce argila albă este foarte bună pentru aplicaţiile cosmetice.�?
Adriana Costea, actriţă.
“ Am folosit argila roz pentru a rezolva problemele pe care le aveam la prostată şi care apăruseră un pic mai devreme pentru mine decât la alţi bărbaţi. Alături de cataplasmele cu varză , consider argila de mare ajutor în această afecţiune, mai ales că medicamentele folosite de obicei sunt destul de scumpe, unele produc obişnuinţă şi , se pare, nici nu prea rezolvă problema.�?
Lenard Teodorescu, inginer.
“ Aveam de multă vreme pe spate o mulţime de coşuri care se infectau şi uneori îmi produceau suferinţe serioase şi o oarecare jenă în a mă dezbrăca în faţa unei alte persoane. Am rezolvat această problemă, în mod neaşteptat, nu cu aplicaţii externe ci chiar cu o cură internă de argilă roz şi albă , care totodată mi-a regularizat funcţionarea digestiei şi mi-a oferit o stare de bine generală.�? Cristian Andrieş, inginer.
“ De câteva zile sufeream de o diaree destul de violentă şi pot să spun că argila a avut un efect radical, făcându-mă bine într-o singură zi. De atunci folosesc argila în mod frecvent , mai ales în cure interne. Cred că tipul de argilă folosit trebuie ales în funcţie de ceea ce ni se pare a fi mai potrivit pentru fiecare. “Teofil Ghenov,agent imobiliar;
“ Aveam o rană la mâna stângă care se infectase şi apoi se umflase toată mâna , care devenise dureroasă, pulsa şi făcuse puroi. Fără a folosi vreun medicament, doar cu cataplasme de argilă roz şi albă amestecate , în 24 de ore mâna se dezumflase iar rana , deşi aparent se mărise, era mai puţin profundă şi dădea semne evidente că se vindecă. Peste încă o zi se închisese şi m-am bucurat că am rezolvat fără a folosi antibiotice, care pentru aşa ceva trebuiau să fie destul de puternice şi destul de scumpe. Fără a mai vorbi de timpul pe care l-aş fi pierdut altfel şi care pentru mine atunci avea mare importanţă.�? Elena Sauciuc, secretară .
“ Am folosit băile locale de argilă pentru a înlătura mirosul de transpiraţie al picioarelor şi care destul de greu dispărea prin alte mijloace. Ajunsese o problemă foarte serioasă pentru mine şi argila m-a scăpat de acest aspect care era , pe atunci, destul de delicat. “ Daniel Dobre, maistru.
“În timpul gravidităţii îmi apăruseră nişte hemoroizi supărători şi nu prea erau soluţii acceptabile. Trebuia deci să am răbdare până după naştere, când urmau să dispară aceste probleme. Am aflat însă de tratamentul cu argilă şi am reuşit să rezolv problema cu o varietate de culoare alb spre roz. “ Adriana Coman, medic.
“Folosesc destul de mult argila albă pentru băi cu argilă, când pun cam 3-500 g de argilă pulbere la o cadă de apă fierbinte. Mai pun în baie şi uleiuri eterice de portocale, de mentă , lămâie sau coriandru. În sfârşit, acestea sunt esenţele care îmi plac mie iar aceste băi îmi fac cu o plăcere deosebită si simt că pielea şi corpul sunt tonifiate iar , în special pielea pare mai fină şi mai tânără . “ Angela Rădulescu.
“Sufeream de ulcer şi tratamentul cu argilă mi-a adus multă alinare şi m-a ajutat să mă vindec. Am folosit atât argilă albă cât şi roz�?. Carmen Dima, poliţistă.
* * *
Medicament de prim rang în antichitate, argila devine azi un medicament al viitorului.
Am avut argila în preocupările noastre încă din anul 1994, remarcând unele proprietăţi excepţionale. În timp, descoperirea sau redescoperirea acţiunii benefice a argilei a continuat , fiind acum în posesia unui bogat pachet de referinţe .
Există voci mai exaltate care o propun drept un tratament miraculos în orice problemă a corpului omenesc. Da, există numeroase aplicaţii la care argila se dovedeşte cu adevărat miraculoasă, dar şi situaţii în care are doar un rol ajutător (dar valoros). Nu e cazul să cerem în toate situaţiile să facă minuni dar de nenumărate ori efectele ei sunt incontestabile şi putem vedea în ea o uşurare în rezolvarea multor probleme ale corpului nostru.
O serie de cărţi şi publicaţii au promovat aplicaţiile benefice ale argilei. Printre acestea menţionăm “ Argila , îngerul pământului “ din editura Venus, “ Minienciclopedia de medicină naturistă românească�? editura Shambala, valoroasa revistă “ Formula AS “ şi altele. O serie de cabinete medicale prescriu în mod curent argila în tratamentul bolnavilor şi obţin rezultate remarcabile.O serie întreagă de autori şi mărturii atestă însă obţinerea de rezultate deosebite cu o varietate de argile, care întruneau însă condiţiile pentru a putea fi folosite în terapie. În acest sens punem la dispoziţia celor interesaţi o cazuistică bogată, prin care urmărim să obiectivăm efectele acestei terapii.
Foarte important este să realizaţi tratamentul cu argilă o durată de timp suficient de mare, conform indicaţiilor şi nu cum tindem uneori ca după una, două sau trei utilizări să renunţăm la tratament ca fiind ineficient. Să nu uităm că antibioticele sau tratamentele cu hidrocortizon şi altele de acest fel se iau uneori săptămâni la rând şi de fiecare dată ni se pare firesc să facem aşa. Şi mereu ni se pare normal în aceste cazuri să “beneficiem�? şi de multe efecte secundare care fac să semene terapia cu anumite medicamente şi citostatice cu un concurs de genul “Ce se petrece mai întâi – moare omul din cauza efectelor secundare sau dispare afecţiunea? “. În concluzie considerăm că este de bun simţ să discutăm sau să apreciem efectele terapeuticii cu argilă după ce am folosit-o cu adevărat şi am observat efectele. Şi nu de puţine ori efectele sunt rapide şi foarte puternice. E adevărat că alte ori , în mod firesc este nevoie de timp pentru terapie, dar merită (mai ales că, practic, nu sunt efecte secundare nedorite).
Această sinteză urmăreşte să prezinte un mic îndrumar de folosire a argilei în rezolvarea problemelor oamenilor, pe care vă sfătuim să îl urmaţi întotdeauna cu atenţie şi bun simţ. El poate fi completat oricând chiar de dumneavoastră, deoarece lista aplicaţiilor argilei în terapeutică şi îngrijirea corpului rămâne mereu deschisă. În cazul unor manifestări neplăcute (ceea ce se petrece destul de rar) sfatul medicului este esenţial. De altfel, în majoritatea cazurilor grave terapia cu argilă nu poate înlocui un consult medical competent, fiindcă trebuie cel puţin să ştim de ce anume suferim.
Dacă aţi utilizat argila şi aţi observat efectele, vă rugăm să luaţi legătura cu Laboratoarele Genna, pentru a aduna astfel suficiente date care certifică minunatele aplicaţii benefice ale acestui remediu natural excepţional. Mărturiile dumneavoastră vor participa la o tragere la sorţi cu premii, dar cea mai bună satisfacţie este certificarea acestei substanţe în terapeutică şi ajutorul dat astfel semenilor noştri.
Generalităţi despre utilizarea argilei în terapeutică
Efectele ce survin in cazul utilizării proprietăţilor benefice ale argilei sunt puternice. Singura lipsă, în cazul terapeuticii cu argilă,, este faptul că aceasta este foarte cunoscută , si deci, puţin vulgarizată. În literatura secolelor trecute vom găsi , însă, exemple uimitoare de vindecări într-o serie de afecţiuni, adeseori grave.
Se pare că în legătură cu argila, ca şi în alte domenii, anumite lucrări vechi au fost pierdute. Ştim, totuşi, că egiptenii o foloseau pentru mumifierea cadavrelor (datorită proprietăţilor antiseptice ale argilei).
Dacă luăm ad literam citate din lucrările vechi , argila pare să fi fost înzestrată, în vremuri îndepărtate, cu anumite virtuţi dispărute în zilele noastre. Într-adevăr, acum nu ne gândim să tratăm nişte tumori sau nişte deformări osoase cu plasturi de argilă decât ca tratament ajutător. Anumite populaţii , lipsite de alte mijloace, folosesc şi astăzi, pentru îngrijirea unor astfel de cazuri , doar plasturii şi băile de argilă şi obţin rezultate foarte bune.
Este posibil ca, în cazul unor leziuni osoase, plasturii şi băile de argilă să nu aibă aceeaşi eficienţă , în zilele noastre, faţă de cea observată odinioară în baza tradiţiei în cursul mai multor generaţii sau a influenţelor de ordin psihologic survenite la anumite grupări omeneşti. Componentele biologice ale contemporanilor noştii sunt întrucâtva diferite de ale omului care vieţuia acum două-trei mii de ani. Astfel, în urmă cu mai puţin de jumătate de veac, se socotea că procentajul normal al colesterolemiei din sânge se situa între 1,80 g şi 2,20 g/l de sânge. În prezent, numeroşi autori cred că acest nivel normal poate fi ridicat la 2,40 g-2,50 g/l de sânge.
În felul acesta reacţiile la tratament pot să se modifice în funcţie de condiţiile fiziologice ale momentului. Poate că aici este explicaţia cu privire la anumite “moduri terapeutice “, uneori defăimate, medicamentele noi făcând legătura cu cele vechi, ajunse cu timpul inactive.
În Indochina, între anii 1950 şi 1953, mulţi medici au remarcat că anumite medicamente, devenite ineficiente pentru pacienţii francezi, se dovedeau foarte eficiente când se administrau vietnamezilor.
Se pare că deprinderea cu medicamentele naturale este în mod obişnuit limitată de timp. Dar, pentru mulţi contemporani, din cauza îndelungatei uitări în care a fost ţinut, tratamentul cu argilă ar fi susceptibil să joace rolul unei terapeutici “noi�?.
Medicul grec Discoride îi atribuia argilei o forţă extraordinară. Pliniu cel bătrân , Galen, Avicenna au vorbit îndelung despre ea în scrierile lor.
Ludovic al XIV-lea uza bucuros de argilă pentru că straşnica lui poftă de mâncare îi pricinuia uneori anumite neplăceri. Literatura ne-a relatat , de altfel, despre fisurile anale, despre hemoroizi şi despre alte infirmităţi din pletora Regelui-Soare.Este oare raţiunea pentru care, după Saint-Simon, Ludovic a XIV-lea făcea o mare risipă de parfumuri ?
În “Science et Voyages�? s-a putut citi , sub semnătura llui M.M.Deribere şi A. Esme: “Marco Polo semnala de pe atunci că pelerinii care se duceau în oraşul sfânt Niabar erau adesea bolnavi de febră din trei în trei zile, pe care o îndepărtau absorbind puţin pământ roşu din locul situat aproape de cetate “.
Mai aproape de noi, Kuhn (din Leipzig),Strumpf, Just, Kneipp au contribuit mult la reabilitarea terapeuticii cu argilă. Profesorul Strumpf, de la Universitatea din Berlin, a prescris argilă în anul 1903, la numeroşi bolnavi atinşi de febră asiatică. În faţa rezultatelor obţinute, un librar a devenit propagatorul metodei.
În timpul războiului din 1914-1918 se adăuga în muştarul destinat unor regimente franceze o cantitate mică de argilă. Contrar altor unităţi, acestea nu au fost decimate de dizenterie. Trupele ruseşti, de asemenea, foloseau argila pe cale internă. Metoda este des întâlnită, sub diverse forme, în numeroase medii populare. Există ţări în care bolnavii continuă să se trateze înghiţind argilă, mai ales în Africa, în America de Sud, în India, unde chiar Gandhi o recomanda.
Geografia anumitor ţări aduce celor care folosesc argila diverse săruri minerale şi metale, cum ar fi fierul şi calciul. În Indochina, autohtonii au obiceiul de a tulbura apa râurilor înainte de a bea din ea. Justificarea ar fi că apa limpede ascunde în ea “spiritul răului�?. Tulburând apa, cel care voia să-şi potolească setea, scăpa de el. Adevărata explicaţie este însă cu totul alta şi mult mai simplă. Este vorba, fără îndoială, de un act de salubritate, ale cărei origini au fost uitate. Strămoşii vietnamezilor beau probabil din apa argiloasă pentru că îi cunoşteau virtuţile dezinfectante şi tonifiante.
Doctorul Keller-Hoerschelmann care, în aşezământul lui ospitalier, trata prin argilă, declara la rândul său că “folosirea ei internă, în caz de pleurezie, peritonită, inflamaţie a părţii de jos a abdomenului, catar al vezicii, apendicită, calculi biliari, viermi intestinali, cancere, ulcere, pleurită etc., este de o eficacitate surprinzătoare�?.
Se presupune că utilizarea actuală a sării şi a apelor minerale nu este, în definitiv, decât o formă deghizată şi mai rafinată decât a simplei ingerări de argilă.
În ceea ce priveşte utilizarea argilei pe cale externă, animalele care cunosc din instinct plantele necesare sănătăţii lor, se scaldă în mocirla argilei când sunt rănite sau bolnave.
Oamenii au folosit-o şi ei în felul acesta din vremurile cele mai depărtate, iar în literatura medicală descrierile de acest gen abundă. “Nămolul cuţitarilor�?, care nu era altceva decât argila, se folosea până de curând în Franţa contra arsurilor. În prezent se cunoaşte acţiunea asemănătoare a caolinului, a silicatului de alumină. Argila este compusă, într-o mare măsură, din acest ultim produs.
Moştenitor al unei îndelungare tradiţii, parohul Kneipp folosea în mod curent un amestec de argilă şi de oţet pentru cataplasme şi pentru plasturii lui.
În zilele noastre, în Germania şi în Elveţia, anumiţi specialişti ftiziologi aplică pe toracele bolnavilor un plasture de argilă caldă, care se ţine, mai multe ore şi uneori toată noaptea.
PROPRIETĂŢILE argilei mai importante sunt
dezinfectant, antiseptic, bactericid
regenerator, remineralizant, echilibrant
vitalizant, tonifiant
cicatrizant
antitoxic
absorbant
degresant, decolorant
Argila este antiseptică şi, ca toate celelalte antiseptice naturale (esenţele aromatice, îndeosebi), ea nu prezintă inconvenientele anumitor antiseptice chimice uzuale. Acestea din urmă omoară microbii dar lezează totodată şi celulele care ne alcătuiesc ţesuturile. Alexis Carell a vorbit adesea despre “inteligenţa naturii “. Argila este cu siguranţă înzestrată cu ea, dar inteligenţa aceasta, aşa cum scria el, este încă inexplicabilă cu ajutorul cunoştinţelor noastre actuale.
Proprietăţile bactericide ale argilei sînt întrebuinţate cu folos în numeroase stări infecţioase: enterite, colite, colibaciloză, afecţiuni pulmonare sau parazitare (parazitoze intestinale).
O PLAGĂ PURULENTĂ TRATATĂ CU ARGILĂ SE VINDECĂ CU O RAPIDITATE CARE NE UIMEŞTE. Puroiul este eliminat şi ţesuturile se refac.
Analiza efectuată în 1928 de profesorul Labourde , de la Facultatea de Farmacie din Strasbourg , a permis să se constate că argila curativă este sterilă, adică lipsită de germeni microbieni.
Argila este un absorbant remarcabil: 5 g sunt de ajuns să decoloreze 10 cmc ai unei soluţii de albastru de metilen 0,1 %. Ea absoarbe mirosurile urâte (dezinfectare uşoară a tinetelor şi a oalelor de noapte). Puterea ei absorbantă explică proprietatea sa de a elimina mirosul neplăcut al unor uleiuri medicinale şi al anumitor materii grase care vor să concureze untul; se foloseşte în unele aplicaţii, chiar militare, pentru dispozitive de purificare rapidă a apei colectată din surse aproape oricât de insalubre.
Argila are proprietăţi degresante şi decolorante (romanii puneau rufele în apa argiloasă). În industrie se foloseşte pentru decolorarea uleiurilor minerale sau vegetale.
Compozitie:
Compoziţia argilelor este destul de variată dar, ca exemplu, la analiza unui tip de argilă putem obţine: siliciu 49,1 %, alumina 14,61 %, oxizi de fier 5,65 %, CaCo3 4,44 %, magneziu 4,24 %, oxizi alcalini 3,08 %, anhidrida titanica 0,74 %, umiditate 7,4 %, pierdere la foc 10,85 %.
INDICAŢII:
- acnee, erupţiile feţei, riduri, cuperoza – mască de argilă; dimineaţa , argilă pe cale orală ( pe gură);
- gingivite, stomatite, pioree alveolară – se recomandă să sugem mici bucăţele de argilă.
- umflături, plăgi purulente,răni gangrenoase, necroze, ulceraţii, ulcere varicoase, abcese, furuncule, contuzii – cataplasme groase, care se menţin 1-2 ore; alternativ se vor face aplicaţii de frunze de varză zdrobite pentru afecţiunile închise – 4-6 cataplasme zilnic; pentru rănile infectate deschise – pansament umed cu decoct de pătlagină- noaptea ( 40 g frunze la un litru de apă fierte până când apa scade la jumătate);
- diaree, enterite, colite,rectocolite, dizenterie –argilă pe cale orală (pe gură) ; cataplasme pe abdomen- 2 ore- cât mai des; aplicaţii de pastă de argilă în rect (se menţine 8-12 ore) sau clisme cu lapte de argilă;
- constipaţie- la fel ca la diaree(!) dar atenţie: dacă nu se constată o ameliorare rapidă a constipaţiei, se opreşte tratamentul;
- ulcere gastrice şi duodenale, gastrită , aerofagie- argilă pe cale orală;
- afecţiuni renale- nefrite, colici nefritice, litiază renală, albuminurie- argilă pe cale oralăn (pe gură); zilnic 1 sau 2 cataplasme cu argilă, reci , lăsate câte 2-3 ore şi, alternativ, aplicaţii de frunze de varză zdrobite, în acelaşi mod de administrare;
- afecţiuni ale prostatei – abces, adenom, inflamaţie – în zona anal-perineală – cataplasme cu argilă, reci, 1-2 pe zi, 1-2 ore; aplicaţii de pastă de argilă călduţă în rect- 10-20 ml, seara şi se menţine până dimineaţa; alternativ, aplicaţii de foi de varză zdrobite sau cataplasme de foi de varză tocate- câteva ore şi chiar de seara până dimineaţa;
- hemoroizi – cataplasme cu argilă, reci, mici lăsate una sau două ore în regiunea anală ; alternativ aplicaţii de foi de varză; consult medical;
- cuperoze, vaginite, colpite, rectite, parazitoze intestinale – spălături vaginale şi clisme, în doze de 3-4 linguri la litrul de apă , la temperatura corpului; aplicaţii locale de pastă de argilă , pentru 12-24 ore în vaginite , colpiteşi rectite;
- demineralizare, anemie, limfatism, devitalizare, îmbătrânire prematură, oboseală generală, astenie- argilă pe cale orală;
- reumatism, gută – cataplasme cu argilă ,zilnic, reci sau călduţe în crize acute sau calde în afecţiunile cronice;
- echilibrarea activităţii glandelor endocrine- argilă pe cale orală;
MOD DE UTILIZARE
O dată începută, o cură de argilă nu trebuie întreruptă – în afara unor cazuri excepţionale. Ea declanşează un ansamblu de procese succesive – drenaj, revitalizare – iar oprirea lor ar putea fi nefastă. La început, ca şi în alte numeroase cure active, se va putea observa o agravare aparentă a afecţiunii (mărirea plăgii atone, a unui ulcer, recrudescenţa temporară a durerilor reumatice). Dacă este mai greu de suportat micşoraţi doza pentru o vreme după care reveniţi gradat la modalitatea iniţială.
INTERN : Argila care se va folosi pentru uz intern trebuie să fie o argilă cât mai curată, grasă, cernută fin, fără nisip, nefiartă şi neamestecată cu alte produse medicamentoase. Există argile verzi, albe, galbene sau roşii. Câteva testări ne vor permite să determinăm , pentru fiecare caz în parte, varietatea mai activă. În principiu, argila din regiunea sau cel puţin ţara în care trăim este recomandabilă.
S-a observat că se pot obţine rezultate cu o mare varietate de argile (dar care îndeplinesc condiţiile enumerate). Multe din proprietăţile terapeutice nu sunt în mod deosebit dependente de un anumit tip . Totuşi, s-a observat că există varietăţi mai valoroase, de obicei cu o compoziţie chimică mai complexă decât altele. Unele din argilele colorate sunt mai bogate în componenţi şi putem întâlni astfel tipuri care se dovedesc a avea proprietăţi mai deosebite decât de obicei.
Argila, mai ales dacă este umedă, interacţionează ionic cu obiectele şi vasele din metal sau absoarbe substanţe sau mirosuri din recipienţii din material plastic sau chiar şi alţi recipienţi. De aceea este mai bine să punem cât mai puţin obiecte din metal în contact cu ea şi să o păstrăm în recipienţi inerţi, din ceramică sau sticlă. Aceasta nu înseamnă că o argilă care a fost prelucrată cu unelte metalice sau care a fost păstrată într-un recipient de material plastic, de exemplu, nu ar mai avea proprietăţi benefice. Totuşi, acestea ar putea fi , de la caz la caz, mai mult sau mai puţin atenuate.
Mai important este să folosim argila care ne este accesibilă decât să nu facem nici un fel de procedeu terapeutic cu această substanţă simplă dar valoroasă, în aşteptarea unei specialităţi de argilă mai greu de găsit.
Doza obişnuită este de o linguriţă la un pahar umplut ¾ cu apă (1/2 linguriţă pentru copii sub 12 ani). Este bine să începem prin a bea numai apă argiloasă timp de 4-5 zile. Pentru anumite afecţiuni: dizenterie, afecţiuni gastro-intestinale, anemii, tuberculoză vom putea, dimpotrivă, să luăm două-trei linguriţe pe zi.
Pentru cura internă se foloseşte întâi “apa de argilă�?, obţinută prin amestecarea argilei cu apă (dacă este posibil apă de izvor) care se pregăteşte seara. A doua zi se bea , pe stomacul gol, numai apa clară. Se repetă timp de 8 zile. Astfel se purifică sângele şi se pregăteşte corpul pentru a primi într-o a doua etapă ( după 8 zile de repaus) “ laptele de argilă�?. Pregătirea trebuie să se facă în ajun: punem o linguriţă de argilă într-u pahar plin ¾ cu apă, o lăsăm toată noaptea şi, a doua zi dimineaţa sorbim, după ce am amestecat bine în pahar. Putem deopotrivă să ne luăm argila la culcare sau chiar cu jumătate de oră înaintea uneia din mesele principale.
Copiilor care, în mod evident, nu pot să înghită soluţia de argilă, le vom prepara mici perişoare de argilă cu apă aromatică (apă în care s-au macerat muguri de pin, eucalipt, cimbrişor, mentă). Vor suge aceste perişoare şi vor obţine aceleaşi binefaceri.
Se recomandă să sugem mici bucăţi de argilă în caz de gingivite, stomatite, pioree alveolară, angine, guturaiuri.
Prima cură de argilă este recomandat să dureze trei săptămâni. Apoi se va relua zece zile pe lună sau o săptămână din două.
Dacă apare o constipaţie consecutivă trebuie să micşorăm doza de argilă, sporind cantitatea de apă şi ingerând raţia în două sau trei reprize în cursul zilei ( cu o jumătate de oră înainte de mese).În cazul persistenţei constipaţiei, trebuie să întrerupem ingerările de argilă vreme de 10-15 zile.
Cura de argilă este incompatibilă cu o alimentaţie bogată în materii grase ; se indică să se bea, apă curată sau sucuri naturale în cantităţi suficiente.
Contraindicaţii : constipaţii cronice, tendinţe de ocluzii intestinale şi hernie iar în cazuri de hipertensiune arterială se va folosi cu prudenţă.
EXTERN: Prepararea pastei de argilă este foarte simplă: punem argila într-un recipient de sticlă, de lemn, de faianţă, de porţelan (niciodată în vas de metal) şi amestecăm, adăugând apă, până obţinem o pastă densă, mai moale decât pasta de modelat. Se recomandă se se acopere argila cu apă şi să se lase astfel câteva ore pentru a obţine o pastă omogenă. Eficienţa va creşte dacă vom adăuga şi anumite macerate de plante, picături din diferite tincturi naturale sau esenţe aromatice naturale. Din ea vom face cataplasme, groase de cca 1-1,5 cm şi cu o suprafaţă care să depăşească puţin pe cea a regiunii tratate.
Cataplasmele (plasturii) vor fi , după caz, aplicate reci, călduţe sau calde:
reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului; în acest caz se reînnoiesc imediat ce s-au încălzit (15-30 minute) ; dacă senzaţia de rece persistă, se schimbă cataplasma rece cu una călduţă;
călduţe sau calde pe regiunea hepatică, pe rinichi, pe vezică, pe oase; cataplasma va fi aplicată direct pe piele sau, la nevoie, cu ajutorul unui tifon;
anumite afecţiuni – contuzii, varice, afecţiuni cardiace – se tratează , cel puţin la început , prin aplicări de comprese şi apoi cu cataplasme
Cataplasmele şi plasturii se vor fixa, după regiunile tratate, printr-o faşă, o centură de flanelă sau un bandaj în formă de T (pentru perineu); pentru un plasture la ceafă, se fixează banda de imobilizare în jurul frunţii, nu al gâtului.
Durata aplicării variază de la caz la caz, de la o oră la 3 ore iar uneori toată noaptea.Dacă apar senzaţii neplăcute (frig, durere) se va scoate cataplasma şi nu se va reînnoi decât după 12 sau 24 de ore. În cazul în care cataplasma se usucă prea repede, se va înlocui cu alta proaspătă.
După scoaterea plasturelui, rămăşiţele se îndepărtează prin spălări simple cu apă rece sau încropită. Ritmul aplicărilor variază după afecţiuni şi după reacţiile bolnavului:
abcese, supuraţii diverse: se reînnoiesc plasturii din jumătate în jumătate de oră, apoi la interval de o oră şi jumătate, zi şi noapte, dacă este necesar; pentru noapte se poate înlocui plasturele cu o compresă de apă argiloasă, care se va înlocui o dată sau de două ori;
regiunile lombare, abdomen, partea inferioară a cestuia, regiunea hepatică: aplicările pot provoca reacţii mai mult sau mai puţin vii; de aceea ne vom limita la o cataplasmă pe zi, menţinută două până la patru ore ; uneori vom putea să lăsăm plasturele toată noaptea .
Nu vom face mai multe aplicări în acelaşi timp. În cazurile în care plasturii vor fi indicaţi în mai multe locuri (partea de jos a abdomenului şi plămânul, de exemplu), se va respecta intervalul de două până la patru ore între diversele aplicări.
Femeile se vor abţine de aplicări de argilă în timpul menstrei.
După folosire este necesar să aruncăm argila căci este impregnată de toxine. Se vor spăla bandajele utilizate.
Orice cură externă de argilă trebuie precedată sau însoţită de un tratament dezintoxicant intern fito-aromo-terapeutic, suc de lămâie, laxative naturale uşoare, argilă în genere, alimentaţie echilibrată atoxică (preferabil cu cât mai puţină carne) .
Vom începe întotdeauna cu cataplasme subţiri (1/2 cm), puţin întinse, timp de una până la două ore. Progresiv, se vor utiliza plasturi de 1-2 cm grosime, de formate mai mari şi cu durate de aplicare mai lungi. Toate acestea cu condiţia ca ele să fie bine suportate.
O altă modalitate de folosire a argilei este următoarea : se ia argilă grasă, de la o adâncime mai mare, cel mai bine dintr-un mal bătut de soare. Se ţine la soare pentru a se încărca cu energii binefăcătoare. Apoi, după ce se usucă, fie la soare, fie în cuptor (dar, atenţie, la temperaturi moderate) se pisează mărunt şi se amestecă bine cu apă sau oţet, cu macerat de Coada Mânzului sau de Scrântitoare. Când s-a făcut ca o alifie, se întinde pe o cârpă şi se pune , cald, pe partea dureroasă, pe piept, pe spate, abdomen, genunchi, unde se lasă până se usucă, apoi se schimbă.
Pe lângă plasturi şi comprese, argila poate fi întrebuinţată cu succes pentru pudrare, ca şi pudra de talc, atât la sugari cât şi la copii şi adulţi. La nivelul plăgilor, pudrarea cu argilă are o acţiune antiseptică şi cicatrizantă. La fel şi pentru fisuri (crăpături), eczeme, furunculoză, abcese, ulcere, anumite cazuri de eritrem. Plăgile se pot spăla cu o soluţie lichidă de argilă, la care se adaugă câteva picături de lămâie. Cataplasmele sunt indicate şi în cazuri de migrene, nevralgii şi afecţiuni dentare.
Pe de altă parte, argila poate fi utilizată şi în spălături vaginale şi clisme, în doze de 3-4 linguri la litrul de apă , la temperatura corpului (cuperoze, vaginite, colite, rectite, parazitoze intestinale).
O modalitate este aplicaţia de argilă vagin sau rect care se face injectând cu o seringă fără ac de 10 sau 20 ml o cantitate corespunzătoare de pastă de argilă preparată în prealabil şi având temperatura corpului. Pentru a putea injecta în rect e suficient să introducem conul seringii în anus şi să presăm uşor seringa spre interior, după care putem începe să apăsăm pe piston,
Măştile de frumuseţe conţin adesea argilă. Se poate proceda simplu, economic şi eficace folosind argila pudră din care se face o pastă cu jumătate apă, jumătate suc de castravete de roşii sau de struguri. Pasta aceasta va fi întinsă în strat subţire pe toată faţa şi păstrată până se usucă: 15 minute până la o jumătate de oră. Se va îndepărta cu apă călduţă. Procedeul acesta, realizat o dată pe săptămână, prezintă numai avantaje. Se tratează astfel acneea, erupţiile feţei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecată cu ulei de măsline dă o cremă deopotrivă de eficace în toate cazurile enumerate. Efectele argilei şi a preparatelor cu argilă asupra tenului sunt excepţionale iar acesta este un domeniu de aplicaţii unde efectele se obţin relativ uşor, uneori imediat şi mai ales … se văd !
Pentru bolnavii care au prescrieri de băi de nămol, care nu au timpul sau mijloacele pentru a se duce într-o staţiune termală specializată, prezentăm mijlocul de a beneficia , totuşi, de această metodă terapeutică se va prepara o pastă de argilă suficientă pentru a umple o baie. Baia va putea fi folosită de mai multe ori. Va fi suficient să adăugăm, de fiecare dată, apă caldă. Durata acestor băi va fi de 5-10 minute la început, apoi de 15-20 minute. Băile se vor face de din două în două zile sau de două ori pe săptămână, timp de o lună. Se repetă, dacă este necesar, după o întrerupere de 5-6 săptămâni. Sunt indicate mai ales în cazuri de afecţiuni reumatismale sau osoase şi deopotrivă în anemie.
Băile locale vor fi practicate în cazurile reumatismelor mâinilor sau ale picioarelor.
În măsura posibilităţii, este preferată apa de mare sau cea în care s-a pus sare marină.
………………………………………………………………….
Abheda yoga
Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.
Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine este membra in Federatia de Yoga din Romania.
Societatea Academica Adanima organizeaza conferinte cu diferite teme esoterice și cursuri regulate de yoga nondualistă practica Abheda Yoga. ................................... The Academic Society AdAnima is organizing conferencing and regular courses Practical nondualist Abheda Yoga. Watch live video from adanima on Justin.tv 
Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected]. Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line (http://www.justin.tv/adanima). ............................................................................................................................................................................................................. 