Este o foarte înaltă practică nondevoţională şi este considerată de cei care o cunosc ca fiind o metodă directă de revelare a realităţii ultime.

Ea aparţine căilor spirituale nondualiste (Advaita Vedanta şi Abheda Tantra) şi vizează, în primul rând, transcenderea realităţii obişnuite, după care realizează integrarea din punct de vedere spiritual a întregii manifestări.

Acest lucru se realizează prin ghidarea lor pentru a se raporta exclusiv la ego şi nu la suflet sau la Sine.
Ego-ul este un fals centru al fiinţei care îşi atribuie acţiunile şi are proprietatea de a se mări.