Această meditaţie este mai putin obisnuita deoarece nu este o meditaţie pentru a trăi o stare anumită, fie ea deosebită, înaltă ori profundă, ci este o modalitate de a căuta o inţelegere superioară şi, chiar, Adevărul, în legătură cu o anumită temă, aceasta fiind în cazul de faţă „Ce-am facut cu viaţa mea” şi „Ce voi face de acum încolo cu ea” .
Prin starea iniţială de Centrare in Inimă ori de întregire în Sine menţinută apoi în fundal în care realizăm meditaţia urmărim să ne aflăm într-o perspectivă interioară cat mai profundă, din astralul superior – învelişul supramental (Vijananmaya kosha) , corpul cauzal (Anandamaya Kosha) ori chiar starea de întregire în Sinele Suprem individual (Atman).
O astfel de perspectivă interioară ne permite să realizăm conexiuni noi, să observăm lucruri, realităţi care nu ar fi fost vizibile altfel.
Cu cât corpul pe care îl conştientizăm este mai fin, cu atât ne apropiem mai mult de Adevăr şi ne îndepărtăm de Iluzie şi inconştienţă. Astfel este posibilă chiar starea de genialitate şi înţelepciune (de exemplu).
Această meditaţie ne oferă rezultate excepţionale chiar şi dacă o realizăm doar ca pe o simplă reflectare la nivel mental asupra temei, chiar şi fără o stare fundal mai deosebită de cea obişnuită pentru noi, pentru că vom putea trage concluzii excepţionale reflectând cu atenţie într-un mod şi cu o temă neobişnuită, dar foarte necesară pentru noi.
Această meditaţie se realizează având în apropiere instrumente de scris pe care le putem folosi pentru a ne nota unele concluzii scrise în cât mai puţine cuvinte şi cu o concentrare secundara asupra acţiunii de a scrie cât mai superficială (pentru a nu ieşi din stare profundă).
Notarea unor concluzii ne eliberează mintea pentru a reflecta in continuare şi avem nevoie de aceasta deoarece acumularea mai multor concluzii în mintea noastră nenotate pe un suport ne menţine in mental şi ridică dificultăţi în a reflecta mai profund.
Aceste adnotari sunt necesare deoarece nu vom beneficia tot timpul existenţei de perspectiva interioară pe care o avem în timpul acestei meditaţii.
În final este bine să ne notăm o serie de idei care să constituie reperele noastre în legătură cu ceea ce dorim să schimbăm ori să realizăm de aici înainte.
Fixându-ne o serie de repere referitoare la ce am inteles si ce dorim sa realizăm în continuare , creionând un Mare Plan al deveniri noastre vom putea să urmărim diversele etape şi aspecte pe parcursul „drumului vieţii” când nu vom mai fi însufleţiţi în fiecare clipă de înţeleapta perspectiva a aspiraţiei noastre în legătură cu ce avem de făcut.
MEDITATIA „CE-AM FĂCUT CU VIATA MEA”
1. Mai întâi realizăm consacrarea şi, după primirea răspunsului (care nu e obligatoriu să apară – caz în care trebuie să ne oprim) urmărim, în continuare, să avem o stare de detaşare deoarece o dorinţă puternică de a abţine rezultate spectaculoase ne-ar duce mult în ego şi poate, chiar, anula rezultatele.
Primele 2 minute – raportare telepatica la maestrii spirituali nondualisti, la profesor si la grupul spiritual al yoghinilor Abheda.
Se realizează, pe cât posibil, într-o stare cât mai înaltă, după o etapă de raportare la Sinele Suprem Atman ori de centrare in Inimă, căutând să ne menţinem preponderent la nivelul planului cauzal ori , cel putin, supramental.
Putem cere, pentru această meditaţie, ajutorul lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, Shiva, al unei Mari Puteri Divine, al unui Arhanghel, al Ingerilor coordonatori ai devenirii spirituale şi ajutorul Ingerului Gardian al evolutiei spirituale ori Ingerul Păzitor, în funcţie, mai ales, de afinităţile şi aspiraţiile noastre.
Reprezintă o retrospectiva inţeleaptă a vieţii noastre de până acum, punctată de evenimentele cele mai importante – cu adevărat – pentru noi (nu cele pe care „lumea” le consideră, îndeobşte, importante).
Aceasta retrospectiva se realizează dintr-o perspectiva spirituala si in cadrul a ceea ce considerăm a fi, mai clar sau mai neclar pentru noi, misiunea noastra spirituală in aceasta viata şi se realizează într-un mod aplicativ pentru a trage nişte concluzii practice concrete pentru „Ce vom face de acum încolo cu viaţa noastră” .
Este stiut faptul ca „Dacă îi oferim lui Dumnezeu (şi/sau transformării şi desăvârşirii interioare şi menirii spirituale exterioare) primul loc, restul va veni (spontan şi, deseori, fără ca măcar să mai cerem) pe deasupra”.
Deci în a doua parte doar vom fixa şi medita la concluziile clare pe care le-am precizat în prima parte a meditaţiei.
Coordonate fundamentale în meditaţia „Ce-am făcut cu viaţa mea”:
– dacă am înţeles şi am început să acţionăm pentru împlinirea rostului existenţei sau menirii noastre fundamentale;
– iubirea, în general şi iubirea în cuplu, în particular; dacă am oferit iubire şi dacă am reuşit să primim iubire atunci când viata ne-a oferit posibilitatea să facem aceasta; dacă am învăţat să iubim de la distanţa (atunci când a fost necesar), dacă am învăţat detaşarea în iubire şi dacă am reuşit să transcendem cutuma penibilă că nu am putea iubi decât o singură persoană deodată;
– sensul vieţii ca un proces al desavârşirii interioare – mai ales prin „absolvirea” cu succes a testelor spirituale;
– felul in care ne-am raportat la Calea Spirituală;
– cine au fost pentru noi, până acum, maestrii spirituali reali, pe care i-am simtit astfel în suflet, dacă ne-am găsit Calea spirituală şi maestrul potrivit, şi, dacă acest lucru s-a petrecut, dacă am sesizat importanţa acestui eveniment fundamental;
– în ce fel am primit ghidări, atenţionări, susţineri – de la „Spiritul Lumii” sau Dumnezeu şi cum am fructificat acestea;
– dacă am iertat, iertarea neînsemnând să fim în relaţii apropiate cu persoana respectivă ci lipsa oricărei nevoi a noastre de a primi o compensaţie din partea acelei persoane sau în legătură cu acea persoană – practic dispariţia unei conexiuni karmice cu acea persoană;
– cât de mult am dezvoltat si am acordat atenţie către ceea ce contează cu adevărat şi care constituie valori eterne şi cât ne-am detaşat (fără a fi necesar să negăm) de ceea ce este trecător;
– ce talente am primit în această existenţă, dacă le-am înmulţit şi folosit cu smerenie pentru împlinirea menirii noastre sau doar am profitat de unele daruri si atât;
– dacă am simţit că „munca este dragostea scoasă la lumină” sau am simţit munca fiind o corvoadă penibilă pe care suntem nevoiti să o oferim ca o contravaloare a banilor primiţi;
– daca şi cum am învăţat din greşelile noastre şi din greşelile altora;
– dacă am învăţat detaşarea de fructele acţiunilor şi împăcarea cu ceea ce noi nu putem ori nu trebuie să încercăm să schimbăm;
– dacă am reuşit să simţim că realizăm acţiunile noastre de dragul lui Dumnezeu, pentru Dumnezeu, întru Dumnezeu – adică dacă am reuşit să trăim una dintre cele înalte perspective karma yoga;
– dacă am fost si/sau suntem pregătiti să pierdem (dacă aşa s-ar manifesta, din diverse motive, viaţa noastră) în orice moment „totul”;
– dacă, privind retrospectiv viaţa noastră, constatăm că am facut, intr-un mod acceptabil, ceea ce simţit că era înţelept sau am urmat ca în transă compulsiunile sufletesti;
– dacă am avut vicii şi cum ne-am raportat la ele;
– dacă şi cum ne-am onorat investiturile primite: cea de bărbat sau femeie, cea de iubit sau iubită, cea de părinte sau protector, şef, învăţător, artist, asistent, lucrător şi altele;
– dacă am ajutat şi am fost ajutaţi şi cum ne-am raportat la acest ajutor primit sau dat; dacă avem datorii de orice fel şi cum înţelegem să le înapoiem;
– dacă am trăit viaţa cu intensitate, ca şi când am fost şi suntem pregătiti să „murim” in orice clipă (nu in sensul unei disponibilităţi „kami-kaze” de sacrificiu, ci în sensul unei vieţi înţelepte care nu lasă ce este important pentru mai târziu, pentru un timp ce nu va veni, cel mai adesea, niciodată);
– în situaţia ipotetică în care am fi nevoiti să părăsim corpul fizic, adică să „murim” chiar acum – dacă am şti ce să facem într-un astfel de moment special – yoga părăsirii definitive a corpului fizic
– care sunt punctele noastre tari – şi care urmează să le folosim pe mai departe din plin si care sunt punctele slabe, unde este cazul să urmărim să ne „întărim”;
– dacă am trăi din nou aceeaşi viaţă, ce am face la fel şi ce am căuta să schimbăm.
După ce am realizat acesta, dacă mai este necesar, notăm foarte succint şi alte idei principale care ne pot ajuta de aici încolo şi trecem, apoi,
în partea a doua – „Ce voi face, de acum încolo, cu viaţa mea”, fixându-ne o serie de repere în legatură cu ceea ce vom face mai departe. Practic, această a doua parte a meditaţiei este, de fapt, o recapitulare, sintetizare şi fixare a perspectivei concrete pe care urmează să o aplicăm de acum încolo în viaţa noastră.
Maxime semnificative referitoare la punerea în practica a unei perspective înţelepte asupra vieţii:
„ Nu este prost cel care nu ştie
ci este prost cel care ştiind acţionează ca şi cum nu ar şti”
„A şti şi a nu acţiona este o mare laşitate”
„A greşi este omeneşte, dar a persista în greşeală este – fie prostesc, fie demoniac”.
Succes deplin in aceasta meditatie si retrospectivă fundamentala!
Acharya Leonard
Yoga in Life - Abheda Yoga from Leonard Radutz on Vimeo.
...................................................................................................................................................................................................................... Societatea Academica AdAnima pentru Transformare si Cunoastere de Sine este membra in Federatia de Yoga din Romania.
...................................................................................................................................................................................................................... 
Inscrieri se fac, atat la sala cat si la telefonul 0788-377773 sau email-ul [email protected].
Persoanele din alte localități pot participa la conferinte on-line.
Live streaming video by Ustream ......................................................................................................................................................................................................................
